Europa își consolidează propriile capacități fără a slăbi legătura cu Statele Unite, semnalul fiind „foarte clar că nu se pune problema întreruperii podului transatlantic, ci a extinderii acestui pod”, a declarat vicepremierul și ministrul apărării naționale Radu Miruță, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru CaleaEuropeană.ro în cadrul Conferința de Securitate de la München.
Într-un context marcat de dezbateri privind viitorul arhitecturii de securitate euroatlantice, ministrul apărării a subliniat că „Europa acționează și Europa nu așteaptă” și a respins ferm scenariile privind o eventuală decuplare a SUA din NATO.
„Nu se poate vorbi, și trebuie să o spunem foarte răspicat, de un NATO fără Statele Unite ale Americii”, a subliniat acesta. El a arătat că relația dintre Europa și SUA este „reciproc avantajoasă” și că „nu se pune problema întreruperii podului transatlantic, ci a extinderii acestui pod”.
Referindu-se la ideea unui „NATO 3.0”, evocată de subsecretarul de război al Pentagonului Elbridge Colby, Miruță a precizat: „Nu știu dacă este neapărat NATO 3.0. Este NATO. Nu a existat nici 1.0, nici 2.0”, explicând că Alianța a evoluat prin extindere și adaptare, nu prin rupturi.
Pe plan intern, ministrul a insistat asupra rolului pe care îl vor juca în securitatea României cele 21 de proiecte noi pentru înzestrarea Armatei Române, în valoare de aproape 10 miliarde de euro prin mecanismul SAFE, multe cu producție localizată în România. „Nu este suficient să ai bani să iei de pe raft și să pui în depozitele Armatei Române, ci să ai o continuitate (…) că poți să rezolvi problema asta în România”, a spus Radu Miruță.
El a respins criticile privind achiziții de tehnică second-hand, calificându-le drept „un narativ rusesc, deranjat că România se mișcă”. Printre proiectele majore se află mașina de luptă a infanteriei, pușca de asalt și patru nave ce ar urma să fie produse la Șantierul de la Mangalia.
Ministrul a avertizat că 31 mai este termenul-limită pentru semnarea contractelor aferente mecanismului SAFE, negociat cu Comisia Europeană: „Dacă nu vom avea contracte semnate până la 31 mai, vom pierde bani” .„Dar nu vom pierde”, a asigurat el.
Un capitol distinct îl reprezintă dronele, pentru care sunt alocate 200 de milioane de euro. Miruță a reconfirmat discuțiile cu partea ucraineană, inclusiv în cadrul unei întrevederi bilaterale cu omologul Mihail Fedorov, pentru producție în România, atât pentru Armata României, cât și pentru Ucraina.
În ceea ce privește relația cu Washingtonul, ministrul apărării a precizat că „este o relație foarte vie, foarte consistentă și în creștere” și a respins teza că Parteneriatul Strategic bilateral este în suferință. „Cei care spun că România suferă în relația cu Statele Unite sunt cei care s-ar bucura ca România să aibă relații de prietenie cu Federația Rusă”, a conchis Radu Miruță.
INTERVIUL INTEGRAL VIDEO & TEXT
CaleaEuropeană.ro: Bună ziua de la München, de unde asigurăm o corespondență specială pentru al nouălea an. Ne bucurăm astăzi să-l avem alături de noi pe domnul ministru al apărării, vicepremier în Guvernul României, Radu Miruță. Domnule ministru, vă mulțumim pentru disponibilitate și pentru interviu.
Radu Miruță: Cu mult drag și felicitări pentru efortul de a vă deplasa într-o agendă atât de aglomerată, la fața locului, unde se întâmplă în aceste zile lucruri importante pentru Europa și pentru lume.
CaleaEuropeană.ro: Având în vedere discuțiile și dezbaterile la care ați participat în aceste zile, care este principalul mesaj strategic pe care îl transmite conferința pentru România? Avem unitate euroatlantică sau arhitectura de securitate ne determină să fim mai puțin optimiști?
Radu Miruță: Cred că principalul mesaj rezultat din discuțiile acestor zile este că Europa acționează și Europa nu așteaptă. Și cred că, de asemenea, văzând discursul reprezentanților din Statele Unite, este foarte clar că nu se pune problema întreruperii podului transatlantic, ci a extinderii acestui pod. Este reciproc avantajos, este o relație biunivocă în ceea ce se întâmplă între Europa și Statele Unite.
Nu se poate vorbi, și trebuie să o spunem foarte răspicat, de un NATO fără Statele Unite ale Americii, cum am văzut că unele voci încercau să împingă discuția, ce ar fi și cum ar fi dacă. Nu, nu există asta. Nu există asta pentru că cele 32 de țări au înțeles, văzând ce s-a întâmplat după al Doilea Război Mondial, că este o garanție de securitate faptul că aceste țări au stat unite.
Toate lucrurile au început după discuțiile de aici, de la Conferința de Securitate de la München, când s-a tras semnalul de alarmă că Europa trebuie să își mărească capabilitățile de producție pentru a se proteja mai mult în interiorul Europei decât a se baza pe protecția din partea Statelor Unite. Și, dacă e să discutăm rece pe aceste cuvinte, este adevărat că ești partener, dar îi ceri ajutorul partenerului după ce demonstrezi tu că ai făcut tot ce a ținut de tine pentru a te apăra pe tine. Și Europa mai avea de făcut lucruri și a început să le facă.
Discuțiile acestor zile sunt despre cum se scalează producția, cum se produce mai mult și cum se produce mai repede. Asta este o consecință a faptului că s-a înțeles acest lucru.
Dacă tragem aceste discuții înspre situația României, România stă mai bine la modul în care s-a pus în mișcare abordarea pe care ne-au transmis-o partenerii din Statele Unite. Avem astăzi, față de anul trecut, doar comparând această diferență, 21 de proiecte noi pentru înzestrarea Armatei Române. Și proiecte puternice, proiecte masive: cu apărarea antiaeriană, cu o mașină de luptă a infanteriei modernă și nouă pentru Armata Română, cu arma de asalt, cu patru nave care sunt incluse în SAFE să fie produse pe șantierele din România.
Asta înseamnă capacități noi. Am gândit utilizarea acestui mecanism SAFE nu doar cu scopul de a obține pentru Armata Română aceste capabilități, ci cu scopul de a ne îngroșa baza pentru susținerea Armatei Române, și anume dezmorțirea industriei naționale de armament. Pentru că nu este suficient să ai bani să iei de pe raft și să pui în depozitele Armatei Române, ci să ai o continuitate, în caz de orice, că poți să rezolvi problema asta în România.
CaleaEuropeană.ro: Ați menționat un aspect pe care vreau să îl punctez. Dacă este să gândim rece legat de securitatea din Europa, în ultima perioadă, mai ales de la Washington, se spune că Europa trebuie să fie capabilă să apere convențional teatrul european sub garanția umbrelei de securitate strategică nucleară americană. Cum a receptat România intervenția lui Elbridge Colby, subsecretarul de război al Pentagonului, la ministeriala NATO, unde ați fost prezent, în care a vorbit despre un NATO 3.0?
Radu Miruță: Nu știu dacă este neapărat NATO 3.0. Este NATO. Nu a existat nici 1.0, nici 2.0. A existat, de-a lungul timpului, o extindere către mai multe țări, cu țări care au devenit mai puternice între timp în ceea ce privește garanțiile de securitate.
Europa are capacitatea financiară de a ajunge la un nivel în care să-și garanteze singură cetățenii și teritoriul. Fiindcă lucrurile până acum s-au bazat mai mult pe Statele Unite decât ar trebui să se bazeze, realist vorbind, în sensul că trebuie să demonstrăm că putem noi să generăm această protecție. Statele Unite, de asemenea, percepția mea este că au înțeles că nu se poate întâmpla peste noapte. Adică nu poți să spui azi Europei: de mâine te descurci, apăs pe un buton și gata.
Este o tranziție care se desfășoară în timp. În același timp, Statele Unite au observat că liderii europeni au declarat că vor face și nu au făcut. Au declarat că vor crește procentul din PIB pentru apărare, că vor crește capacitățile de producție, în ultimii 10-12 ani, și nu s-a prea întâmplat.
A venit un moment, München anul trecut, în care s-a spus că trebuie să înțelegeți mai ferm decât până acum că trebuie să vă descurcați. Europa a înțeles asta și discutăm astăzi despre multe proiecte în desfășurare, cu fabrici de armament și de producție de diverse tipuri de materiale utilizate în armate, pe teritoriul Uniunii Europene. Asta înseamnă mai mult.
Mie mi se pare că, după această conferință de la München, lucrurile între Europa și Statele Unite stau mult mai bine decât era percepția în spațiul public înainte. Pentru că și mesajul Statelor Unite a fost că nu se poate și nu se vrea fără Europa. A fost cumva o detensionare a discursurilor, a agresivității discursurilor. Cred că și Statele Unite și Europa au înțeles că este, repet, reciproc avantajos ca lucrurile să meargă în sincron.
Statele Unite spun că Europa trebuie să facă mai mult. Europa spune: în regulă, sunt motive pentru care consider că ai dreptate, fac și eu mai mult. Și atunci amândouă ajung din nou la același nivel de acceptabilitate a situației. Eu cred că este un pas bun.
CaleaEuropeană.ro: Un mesaj de optimism?
Radu Miruță: De optimism, scuzați-mă, în armată nu merge doar să spui optimism. De optimism demonstrat cu fapte în spate. Doar România are 21 de proiecte. Polonia are și ea, cred că, 27. Germania a declarat că începe să investească masiv în producție. Sunt dovezi care generează o percepție că lucrurile se întâmplă. Nu este vorba doar despre declarații optimiste. Sunt fapte în spate.
CaleaEuropeană.ro: În acest optimism demonstrat prin fapte, ce înseamnă cele 21 de proiecte pentru înzestrare?
Radu Miruță: Cred că trebuie să fim foarte fermi în exprimare. Am auzit în aceste zile declarații că luați lucruri de mâna a doua stricate de prin Franța, luați ce refuză Germania. Este un narativ rusesc, deranjat că România se mișcă.
Nu. Sunt aproape 10 miliarde de euro care vin pentru înzestrarea Armatei Române, din cele 16, întâmplându-se această înzestrare pe teritoriul României, cu fabrici, cu capacități de producție în România. Mă întreabă lumea unde vor fi. Până acum nu au fost nicăieri. Acum sunt.
Discutăm despre mașina de luptă a infanteriei, un proiect de vreo 3 miliarde de euro. Se va face în proporție de 70% pe teritoriul României. Discutăm despre pușca de asalt. Se va face probabil 100% pe teritoriul României. Discutăm despre patru nave, în valoare de aproape 800 de milioane de euro. Se vor face, îmi doresc eu, în șantierul naval de la Mangalia 2 Mai.
Toate lucrurile acestea nu existau până acum. Avem astăzi în România blindatul Short Cobra 2, care se produce în România. Avem camioanele cu cei de la Iveco, se produc în România. Avem Piranha, se produce în România.
Câștigul cel mare este luarea acestor bani din SAFE și aducerea lor în industria națională de apărare, unde nu avem tehnologie. Eu sunt în situația în care mă uit la piesele pe care le am pe masă, nu la cele pe care mi-aș dori să le am. Pe masă am 15 societăți din industria națională de apărare, cele de la Romarm, din coordonarea Ministerului Economiei, multe dintre ele netehnologizate. Dar acolo există platforme, buncăre, poligoane, capabilități absolut necesare într-o fabrică.
Are nevoie Armata Română de producție locală? Are nevoie. Am niște bani la dispoziție? Am. Am niște fabrici parțial dotate? Am. Scot banii la mezat și spun: ție, fabrică din Franța sau Germania, vrei să pui mâna pe banii ăștia? Vino cu tehnologia ta și adu-o pe platforma unde eu am ce am, dar nu am tot.
Este o chestiune reciproc interesantă pentru ambele părți. Cu tehnologia adusă în rândul angajaților români, îi forțezi și pe unii, și pe alții să meargă pe același tronson. Tai copacul din fabrica unde crescuse vegetație în hală, torni ceva pe jos, aduci roboți, brațe automate, iar toate acestea sunt gestionate de muncitori români.
Cum facem asta? Punând în același loc banii și comenzile Armatei Române. Nu vine nicio fabrică din Germania sau Franța pentru că mă duc eu și le place de mine. Vine pentru că le spun că le dau bani pentru asta, dar dacă vor să producă cu tehnologia lor, trebuie să o facă la mine. La final, Armata Română obține produsul, iar în România cel puțin patru-cinci societăți care erau amorțite vor avea o culoare mai vie și vom avea producție pe teritoriul României.
Nu s-a întâmplat asta de 30 de ani. Datoria mea la Ministerul Apărării, cum a fost și la Ministerul Economiei, este ca ceea ce muncim și aducem ca și contracte să ducem într-o zonă în care curățăm bucata toxică, bucata ilegală. Pentru că da, au crescut copaci în fabrici pentru că a fost corupție. Pentru că politicul s-a uitat la ce prieten să pună la conducerea unei fabrici, nu la ce face acel om acolo.
Am dat afară 21 de administratori speciali din industria națională de armament și am pornit selecția pentru 26 de societăți ale statului român, pentru ca oameni buni să-i înlocuiască pe combinatori care se uitau să extragă din seva statului român și să o ducă în buzunarele proprii.
Trebuie să mergem sincron. Vii cu banii și îi duci într-o casă în care faci curățenie înainte. Altfel, degeaba aduci contracte să se facă în România dacă le basculezi într-o platformă unde lucrurile pleacă printre degete.
CaleaEuropeană.ro: Când am putea vedea primele proiecte finanțate prin SAFE intrând în linia de livrare? Și ce consorții sunt deja formate în acest sens?
Radu Miruță: Dacă nu vom avea contracte semnate până la 31 mai, vom pierde bani. Trebuie să luăm o prefinanțare. Trebuie să semnăm contractele până la 31 mai. Când se vor semna contractele, atunci se vor ști localizarea, condițiile comerciale, ce fabrică se va face și unde.
Până atunci, suntem în discuții. Hotărârea de guvern prevede o procedură competitivă între cei care îndeplinesc condițiile. Ministerul Apărării stabilește cum trebuie să arate produsul. Ministerul Economiei stabilește condițiile de localizare.
Nu poți să spui că vrei să faci rachete Mistral 100% în România, pentru că nu se poate. De aici începe propaganda. România s-a alăturat unei achiziții comune europene, alături de alte țări. Una este să cumperi o mie de produse singur și alta este să se cumpere zece mii, iar bucata ta să fie o mie și să obții prețul pentru zece mii.
Partea mai dificilă este cea în care faci un joint venture și spui: cumpăr acest produs după ce se face în România. Lucrurile se vor întâmpla până la finalul lunii mai sau se vor pierde. Dar nu vom pierde.
Luăm 298 de mașini de luptă a infanteriei, ceea ce este un pas mare pentru orice armată. Se vor face în mare parte în România. Nu se face tot, pentru că dacă ai muta complet o fabrică, crește prețul. Pentru unele produse merită diferența pentru localizare, pentru altele nu. Ne-am uitat la fiecare proiect și am stabilit ce este obligatoriu, din perspectiva interesului Armatei Române, să se facă în România.
Discutăm despre schimbarea puștii de asalt pentru fiecare militar. Nu este credibil și serios să spui că elementul de bază al fiecărui militar vine din altă țară. Se va face în România.
CaleaEuropeană.ro: În ceea ce privește SAFE, acesta este gândit pentru a stimula în egală măsură fabricat în Europa pentru Europa și pentru a stimula consorțiile europene. Dar există și acea idee în care dacă sunt state cu care sunt agreate parteneriate de securitate, pot apărea cooperări între două state din Uniunea Europeană și un partener terț. Cum stăm în raport cu partenerii din afara UE?
Radu Miruță: Pe proiectele finanțate din SAFE nu se poate decât cu producători care au minimum 60% localizare în Europa. Pentru celelalte proiecte, suntem, de exemplu, cu Hanwha din Coreea de Sud, pentru obuzierul autopropulsat K9. Nu tot ce se înzestrează în Armata Română se întâmplă prin SAFE.
În SAFE ni s-a cerut ca toate proiectele să fie achiziții comune. Prin excepție, câteva pot fi individuale. Din cele 21 de proiecte, 10 sunt în comun și 11 sunt pentru nevoi individuale ale Armatei Române. Am reușit să convingem Comisia Europeană. 11 din 21 înseamnă mai mult de 50%. Ne-am uitat strict la ce are nevoie Armata Română.
CaleaEuropeană.ro: În același timp, experiența pe care vecinul nostru Ucraina o are cu războiul de la granița noastră și chiar și provocările pe care noi le resimțim se referă la acest nou tip de război purtat prin drone, prin aeronave fără pilot. Ce sume din aceste fonduri ar putea fi direcționate către dezvoltarea de capabilități de drone?
Radu Miruță: 200 de milioane de euro.
CaleaEuropeană.ro: Există o posibilă colaborare cu Ucraina, fiind o discuție în acest sens încă de anul trecut. Zilele acestea, în Germania, Berlinul și Kievul au inaugurat o linie de producție pe partea de drone. Luăm și noi în calcul să continuăm această discuție?
Radu Miruță: Acum două zile m-am întâlnit cu Mihail Fedorov, ministrul apărării din Ucraina, pentru acest deziderat. Dronele sunt capabilități a căror tehnologie se schimbă la două săptămâni. Suntem foarte interesați să producem aici și să testăm.
CaleaEuropeană.ro: Și cum ar putea arăta acest proiect și în ce fază se află această discuție cu partenerii ucraineni?
Radu Miruță: Există aceeași limită până la 31 mai pentru a semna un contract, probabil cu o firmă din Ucraina, pentru a produce drone pe teritoriul României.
CaleaEuropeană.ro: Pentru Armata Română și pentru cea ucraineană sau pentru un consorțiu mai larg?
Radu Miruță: Pentru Armata Română, în primul rând, și pentru Armata Ucraineană, fiind un parteneriat. Ce vom produce va merge în Ucraina, în condiții comerciale agreate, și vom ajuta Ucraina. Pe mine mă interesează să avem o fabrică ce produce permanent un produs la limita tehnologiei. Îl îmbunătățești dacă îl produci, îl testezi pe front, vezi cum se comportă și apoi îl perfecționezi.
CaleaEuropeană.ro: La București apar voci care spun că relația noastră cu Statele Unite suferă, chiar dacă, uitându-ne pe linia de comunicare strategică și militară, am văzut în ultimele luni foarte multe consultări. La acest moment, cum arată relația noastră bilaterală de securitate și apărare din perspectiva prezenței forțelor americane în România, dar și pe zona colaborării pentru înzestrare?
Radu Miruță: Este o relație foarte vie, foarte consistentă și în creștere. Cei care spun că România suferă în relația cu Statele Unite sunt cei care s-ar bucura ca România să aibă relații de prietenie cu Federația Rusă.
Ca ministru al apărării, vă spun că pe o serie de proiecte am întâlniri chiar și de două ori pe săptămână cu partenerii americani. Sunt întâlniri între oameni care își respectă angajamentele. România are angajamente, Statele Unite au angajamente. Noi le respectăm.
Când ceva poate fi îmbunătățit, ne întâlnim și discutăm. Relația este constantă și aduce beneficii României și, probabil, și Statelor Unite. Relațiile se întrețin pentru că produc beneficii fiecărui partener.
CaleaEuropeană.ro: Vă mulțumesc foarte mult.
Radu Miruță: Mulțumesc și eu.
