Geniul generației care a realizat Unirea Principatelor stă tocmai în creativitatea și curajul cu care a transformat o situație extrem de grea într-una favorabilă pentru toți românii, apreciază eurodeputatul Gheorghe Falcă într-un mesaj publicat cu prilejul celebrării a 165 de ani de la Unirea Principatelor.
Acesta a făcut o scurtă trecere în revistă a evenimentelor istorice din secolul XIX.
”În data de 24 ianuarie 1859, la trei ani de la Războiul Crimeii, început prin invadarea Principatelor Dunărene de către ruși (!) în 1853 și finalizat prin Tratatul de la Paris din 1856, care dădea celor două țări românești un statut de cvasi independență față de otomani, Moldova și Muntenia deveneau, de facto, un singur stat. În treacăt fie spus, cu opoziția izolată a Austriei. Ar fi, desigur, multe de spus și de nuanțat din istoria, de multe ori uitată, a acestei Uniri, dar fără de care România de acum nu ar fi fost posibilă. Trebuie amintită, pe lângă opoziția Habsburgilor – care se temeau de faptul că un stat român unit va deveni, in mod natural, o idee tot mai prezentă și în rândul românilor transilvăneni – și poziția de multe ori duplicitară a britanicilor – care susțineau Imperiul Otoman împotriva Rusiei – dar și susținerea din interes a rușilor – care încercau nu doar să îi slăbească pe turci, ci și să fie iarăși acceptați în concertul european”, a amintit Falcă.
El a evidențiat ”importanța covârșitoare a tinerilor revoluționari liberali de la 1848, exilați prin Europa, care au transmis, precum Dumitru Brătianu, memorii repetate și la Londra dar și la Paris, prin care cereau unirea”, amintind de gestul făcut de I.C.Brătianu, care și-a vântul propria moșie pentru a finanța toate aceste activități.
”Tot acest efort al tinerilor liberali români, alături de conjunctura internațională complicată, a dus la introducerea în Parlamentul Britanic, de către marele om politic liberal Gladstone, a unei moțiuni care pleda pentru Unirea Principatelor Române. A fost, fără dubii, unul dintre momentele care au ajutat la deblocarea situației din țară, la reluarea alegerilor, nemăsluite de această dată, din Moldova, la victoria taberei unioniste și, desigur, la alegerea lui Cuza, în 5 ianuarie 1859, în ciuda unor comploturi rusești de asasinare a liderilor unioniști! Toate, pentru că au fost multe, enorm de multe într-o perioadă scurtă, au culminat la București, unde Cuza – sprijinit politic doar de liberali, care au reușit să mobilizeze însă populația – a fost iarăși ales, în 24 ianuarie, punând puterile europene în fața unui fapt împlinit, o realitate istorică dovedită ca fiind ireversibilă, mai ales după toate reformele care au demarat imediat!”, a continuat eurodeputatul.
Din punctul său de vedere, ”asta înseamnă să știi unde vrei să ajungi, să fii conștient că poate, în timpul vieții tale, acel proiect nu se va realiza, dar să ai ambiția de a pune o cărămidă la temelia unei construcții de care vor beneficia generațiile viitoare! De asta avem nevoie și acum, în fiecare zi”, a conchis Gheorghe Falcă.
