Interviu realizat de Zaim Diana cu Violeta Astratinei, președinta Asociației Melanom România
Luna mai este dedicată, la nivel internațional, conștientizării cancerului de piele, unul dintre cele mai agresive tipuri de cancer fiind melanomul cutanat. Violeta Astratinei, președinta Asociației Melanom România, vorbește într-un interviu pentru CaleaEuropeana.ro despre importanța prevenției și a depistării precoce, provocările cu care se confruntă pacienții români diagnosticați cu melanom, dar și despre modelele internaționale care au demonstrat că educația și campaniile susținute pot salva vieți.
Context:
Cel mai recent raport al OCDE privind inegalitățile în domeniul cancerului arată că numărul persoanelor tinere (14-49 de ani) diagnosticate cu melanom s-a aproape dublat în Europa în perioada 2000-2020.
La femeile tinere: +48% mai multe cazuri față de anul 2000;
La bărbații tineri: +50% mai multe cazuri față de anul 2000.
Creșteri importante la femeile tinere au fost înregistrate în Slovenia, Italia, Danemarca și Suedia. Iar la bărbații tineri, cele mai multe cazuri noi diagnosticate au fost în Italia, Danemarca și Malta.
Islanda, singura țară care reușește să scadă incidența în rândul femeilor tinere, prin implicarea Guvernului, care a reglementat utilizarea solariilor, a desfășurat campanii de conștientizare despre riscurile razelor UV și a îmbunătățit accesul la servicii dermatologice.
Ce este melanomul?
Melanomul este o formă agresivă de cancer care se dezvoltă cel mai adesea la nivelul pielii, în celulele pigmentare numite melanocite. Melanomul cutanat apare atunci când melanocitele încep să se dezvolte necontrolat și formează o tumoră care se extinde la suprafața și în profunzimea pielii. Diagnostic târziu, celulele maligne pot pătrunde în sistemul limfativ sau fluxul sanguin și, apoi, pot ajunge în alte regiuni ale corpului, cum ar fi plămânii, creierul sau sistemul osos. Cea mai recentă variantă a Broșurii ”Ce este melanomul” o regăsiți aici.
România nu este inclusă în raportul OCDE menționat anterior, fiindcă țara noastră încă nu are registre naționale de cancer funcționale. Totuși, datele din ECIS (sistemul european de informații despre cancer) arată că, în 2024, România avea o rată de incidență de 8,4 cazuri la 100.000 de locuitori, una dintre cele mai scăzute rate din Europa.
Nu ar trebui să fie un semnal de liniște, ci unul de alarmă. Mortalitatea prin cancer în România este peste media UE și a crescut pentru șase tipuri de cancer din anul 2000. Această situație poate reflecta rezultate sub nivelul optim al programelor de screening și depistare precoce.
România se află în urma altor țări din UE în ceea ce privește majoritatea factorilor de risc ai cancerului, indicând necesitatea unor eforturi suplimentare de prevenție. România nu are un registru național de cancer, iar raportarea incidenței cancerului în sistemul de informații de rutină este fragmentată.
Violeta Astratinei este Dr. biolog și fondatoarea Asociației de pacienți Melanom România. A lucrat peste 20 de ani ca cercetător, iar după moartea surorii ei din cauza acestui cancer (2014) a înființat și conduce în prezent Asociația Melanom România. Ca cetățean rezident în Olanda, este de 11 ani membră în Consiliul de Administrație al Fundației Olandeze pentru Melanom (Stichting Melanoom) și a organizației de pacienți Melanoma Patient Network Europe. Împreună cu alți voluntari a asigurat consilierea și suportul pentru mii de pacienți și familii care suferă din cauza melanomului.
De la ce vârstă ar trebui să începem prevenția cancerului de piele? Ce spun cele mai recente ghiduri europene și internaționale?
Mai întâi trebuie să ne gândim ce anume ne crește riscul de a dezvolta melanom și alte cancere de piele. Din cunoștințele de până acum, expunerea intermitentă sau continuă la radiațiile solare și la aparatele de bronzat este cauza cea mai comună pentru apariția cancerelor de piele. Desigur, sunt implicați și factori genetici care creează o predispoziție, mai ales pentru melanom, fie prin anumite caractere fizice (piele albă, ochi deschiși la culoare etc.), fie direct prin gene care predispun la melanom, iar cu atât mai mult, aceste categorii de pacienți trebuie să fie atente. Oricine însă poate dezvolta melanom cutanat, indiferent de culoarea pielii și patternul genetic.
Prevenția melanomului cutanat este, deci, profund legată de protecția împotriva radiațiilor solare (UV). Practicarea protecției solare este un obicei care se învață în copilărie și care ne este adânc înrădăcinat în obiceiuri prin ajutorul și exemplul părinților noștri. Fiecare proaspăt părinte trebuie să știe că nou-născuții nu se expun la soare. Ei trebuie protejați cu îmbrăcăminte, pălăriuțe, umbră și scoși la plimbare fie dimineața, fie după-amiaza și seara, când indicele solar este mai scăzut. De la 6 luni, cremele cu factor de protecție 30+ sau 50+ pot fi folosite și la copii pentru protejarea porțiunilor de piele neacoperite de haine.
Toate categoriile de vârstă – nou-născuții, copiii, adolescenții și adulții – trebuie să respecte recomandările privind protecția împotriva radiațiilor UV. Bronzarea nu este recomandată. Hainele și umbra sunt de bază, iar cremele „antisolare” sunt complementare și nu vă pot proteja complet. Prevenția începe din viața intrauterină, prin protecția gravidei împotriva radiațiilor UV, și continuă până la sfârșitul vieții. În fiecare zi le spunem copiilor noștri să fie atenți cum traversează strada și, la fel, trebuie să le spunem: „Ți-ai luat pălăria/șapca?”, „Ești îmbrăcat potrivit și ai aplicat crema cu SPF?”. Efortul nostru poate dura ani de zile, însă, odată ce au înțeles, copiii vor considera protecția solară ceva normal, de rutină, și nu o activitate ciudată. Și vor deveni adulți care, la rândul lor, își vor proteja copiii.
Informații oficiale despre prevenție în țara noastră sunt greu de găsit. De unde ne putem informa despre prevenția cancerului de piele?
În primul rând, oamenii trebuie să știe că acest cancer există și că este atât de periculos încât, în anumite cazuri – atunci când este diagnosticat târziu – poate ucide în doar câteva luni. În al doilea rând, soarele este responsabil, în mare măsură, pentru deteriorarea și îmbătrânirea prematură a pielii.
Aș spune că informațiile despre prevenție nu sunt greu de găsit în zilele noastre, ci mai degrabă greu de înțeles, de crezut și apoi de acceptat ca stil de viață. Este suficient să cauți pe internet „cum pot să previn melanomul” și vei găsi informații valide pe website-urile celor mai multe spitale. Însă este greu să crezi că soarele poate avea un efect atât de dramatic asupra sănătății noastre.
Suntem mândri că am reușit, luna aceasta, să traducem și să adaptăm în limba română cele mai relevante mesaje pentru protecția împotriva radiațiilor ultraviolete, pe baza unui articol scris sub egida European Association of Dermato-Oncology (EADO). Este o lucrare elaborată prin efortul multor experți internaționali, printre care și Ana Maria Forsea, și la care am contribuit personal. Cel mai probabil, vom lansa broșura la conferința pacienților cu melanom, organizată de asociația noastră în perioada 26–27 iunie 2026, la Craiova.
Ne puteți oferi exemple de bună practică în prevenția cancerului de piele? Ce program de prevenție există în alte țări? Cum sunt încurajați cetățenii să meargă la controalele de rutină sau să folosească protecție (ex. SPF)?
Cred că cel mai bun exemplu este Australia, o țară care a transformat protecția împotriva radiațiilor UV într-o strategie națională. Este una dintre țările cu cea mai mare incidență a melanomului din lume și a investit zeci de ani în prevenție, educație și depistare precoce. Așadar, nu trebuie să reinventăm noi, românii, roata.
Ceea ce a funcționat extraordinar a fost repetarea, timp de decenii, a mesajelor privind pericolul radiațiilor solare, educația în grădinițe, școli și universități, atitudinea clară anti-bronzare și măsurile obligatorii de protecție solară. De exemplu, mesajul „No hat, no play” (adică fără pălărie, copilul nu participă la activități în aer liber). Există și alte măsuri și campanii care au rămas celebre și despre care se pot găsi informații online. În urma acestui efort constant, desfășurat pe parcursul mai multor decenii, în rândul generațiilor tinere, incidența și mortalitatea au început să scadă.
Dar, pentru a avea campanii naționale de prevenție, trebuie mai întâi să recunoști că ai o problemă. În prezent, în România nu avem o situație clară privind numărul cazurilor de melanom și mortalitatea provocată de această boală. Acest lucru ar putea fi realizat printr-un registru național aliniat la standardele internaționale de calitate, care ar ajuta enorm la configurarea campaniilor de prevenție și a politicilor de sănătate.
Desigur, toți specialiștii vorbesc despre prevenția cancerelor de piele, însă proiectele se desfășoară pe perioade scurte, în funcție de resursele unui ONG sau ale unei societăți profesionale. Oricât de mult ai face individual, va exista întotdeauna cineva care nu a văzut la timp mesajul tău. Dacă vrem ca oamenii să vină la controale și să folosească protecție UV, trebuie să depunem un efort de lungă durată, atent coordonat și finanțat la nivel național. În cazul unui cancer prevenibil precum melanomul cutanat, este păcat să nu facem acest lucru.
Un control de rutină ne poate salva viața? Ce înseamnă depistarea melanomului în stadii incipiente?
Absolut, un control dermatologic poate salva viața pacientului. Ideal este ca acesta să fie realizat de un dermatolog pregătit și motivat. Șansele de vindecare pentru pacienții diagnosticați în stadiu incipient sunt estimate între 96% și 98% (în cazul melanoamelor cu un indice Breslow sub 1 mm), în timp ce pentru un melanom mai gros, cu Breslow peste 4 mm și confirmare în ganglionii santinelă, acestea pot scădea dramatic, la 60% sau chiar 24%, în funcție de mai mulți factori.
Multe melanoame pot fi descoperite și prin autoexaminare sau cu ajutorul membrilor familiei, dacă există o instruire prealabilă și o conștientizare a riscului. Nu înseamnă autodiagnosticare, ci semnalarea către medic a unui nerv/unei alunițe suspecte, în funcție de regula ABCDE sau de aspectul diferit față de celelalte.
La pacienții cu istoric de melanom, acest lucru se întâmplă deja, deoarece ei sunt mai conștienți de pericolul apariției unui al doilea melanom sau al metastazelor cutanate.
Ghidați sute de pacienți pe an care au suspiciune de melanom sau chiar deja un diagnostic. Care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă pacienții români care vă cer ajutorul?
Dacă ar fi să numesc trei lucruri, primul ar fi lipsa de claritate asupra pașilor care trebuie urmați pentru un diagnostic corect, tratament și monitorizare. Mi se pare că prea mulți pacienți umblă rătăciți cu diagnosticul histopatologic în mână, fără să știe ce trebuie să facă mai departe.
În al doilea rând, consider că oamenilor nu li se explică suficient de clar DE CE trebuie să facă anumite lucruri. De exemplu, sunt pacienți care nu înțeleg de ce trebuie îndepărtată chirurgical o aluniță suspectă, de ce este necesară biopsia ganglionului santinelă sau de ce trebuie urmat un anumit tratament oncologic și nu altul. Nu există întotdeauna suficient timp, însă în conversația cu pacientul ar trebui măcar menționată baza recomandării, iar dacă pacientul solicită explicit și există ocazia, să i se ofere extrase din ghiduri clinice și materiale validate medical.
În al treilea rând, de ani de zile asistăm la lipsa de empatie și la un limbaj lipsit de respect față de suferința pacientului, iar aici este nevoie de multă educație în comunicarea medicală. Mulți specialiști se irită atunci când decizia lor este pusă la îndoială, însă trebuie să înțelegem că un pacient certat din diverse motive va deveni mult mai speriat și neîncrezător. În cazuri extreme, poate chiar să renunțe la recomandări absolut corecte.
Conducerea spitalelor trebuie să ajute personalul medical să acorde suficient timp pacienților, iar în anumite cazuri poate fi creat și un sistem prin care pacienții să continue conversația cu un asistent medical bine pregătit sau să fie îndrumați către asociații de pacienți. Este anormal să avem atât de mulți pacienți care solicită zeci de opinii medicale și care, în final, tot nu au încredere în parcursul lor medical.
Rămâne cancerul de piele subdiagnosticat în România?
Da, din păcate, melanomul este subdiagnosticat și subraportat. Am fost uimită să aflu de la pacienți că au avut rude care au murit din cauza unui cancer, însă abia mai târziu au făcut legătura cu o „bubă neagră” de pe piele. Alți pacienți ajung la diagnostic, dar foarte târziu, multe melanoame având deja o grosime de peste 2 mm și/sau metastaze.
INTERVIU | Melanomul, între prevenție și diagnostic tardiv. Violeta Astratinei, despre cancerul de piele, provocările pacienților români și lecțiile altor stat
Faptul că, în țara noastră, multe melanoame sunt diagnosticate în stadii avansate este confirmat și de publicațiile specialiștilor români, de exemplu, lucrările doamnei dr. Ana-Maria Forsea, de la Spitalul Universitar de Urgență Elias și Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, sau articolul publicat anul trecut de specialiștii de la Departamentul de Dermatologie al Universității de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu.
După cum ați observat și dumneavoastră, datele ECIS 2024 arată că România raportează una dintre cele mai scăzute rate de incidență a melanomului din Uniunea Europeană, în timp ce mortalitatea pare disproporționat de mare. Acest tipar indică mai degrabă subdiagnosticare și depistare tardivă decât o povară redusă a melanomului. La nivel european, țările cu sisteme mai eficiente de depistare precoce raportează adesea o incidență mai mare, deoarece mai multe melanoame sunt identificate în stadii timpurii, iar mortalitatea este mai bine controlată.
Toată lumea este de acord că România ar trebui să consolideze, la nivel național, informarea și conștientizarea privind cancerele de piele, accesul la diagnostic și traseele de depistare precoce, pentru a reduce decesele evitabile cauzate de melanom. Însă, pentru ca lucrurile să se schimbe în profunzime, este nevoie de multă voință politică.
Dacă ar putea da timpul înapoi, ce ar face pacienții diagnosticați cu melanom?
Mulți pacienți regretă că nu au știut că melanomul există și cât de grav poate fi. La fel de mulți regretă că au amânat îndepărtarea chirurgicală a unei alunițe suspecte sau că s-au tratat „din auzite”. Alții regretă că au ales un spital nepotrivit pentru îngrijirea unui pacient cu melanom.
Aici este important ca centrele medicale și spitalele să fie mai transparente în privința calității serviciilor oferite pacienților oncologici, de exemplu, prin prezentarea clară a specializărilor, a volumului de pacienți tratați pe fiecare tip de cancer, a biografiilor actualizate și verificabile ale personalului medical și a implicării în cercetare. Este mult de discutat pe această temă.
Avem în desfășurare un studiu în cadrul proiectului european MELCAYA, care include chiar această întrebare: „Dacă ați putea da timpul înapoi, ce ați schimba?”. Evident, pacienții au experiențe din care se poate învăța enorm, iar noi ne dorim să facem cunoscute rezultatele acestui studiu cât mai curând.
