Formatul București 9 al aliaților de pe flancul estic al NATO a revenit la origini. În variantă upgraded. Pare plin de emfază și de pompă mediatică să crezi și să susții asta într-o țară care lasă impresia că nu ne desprindem de o anumită inerție, că nu suntem suficient de creativi, că nu știm să ne alegem taberele chiar în interiorul construcției occidentale și că, mai nou, supunem la duel credo-ul strategic al țării, consacrata trinitate UE-NATO-SUA.
România, prin președintele său, a găzduit summitul aliaților de pe flancul estic al Alianței Nord-Atlantice pe care l-a co-fondat împreună cu Polonia în 2015. Artizanii: președinții de la acea vreme, Klaus Iohannis și Andrzej Duda, ca vectori de reprezentare a unei gândiri strategice formate din diplomați și aparatele de stat. În timp ce polonezii asimilează această traiectorie, România și-a devorat și își devorează liderii pe care chiar românii i-au idealizat la vremea lor. De altfel, summitul de la București a fost primul în noua formulă co-prezidențială, cu Karol Nawrocki și Nicușor Dan la cârmă, după ce în campaniile electorale de anul trecut și-au susținut contracandidații.
În 11 ani, România a găzduit alte trei summit-uri de acest gen: cel fondator (2015), primul summit din epoca administrației Biden (2021) și summitul din 2022 desfășurat sub semnul agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei.
Anii ce au urmat au pus în discuție relevanța și utilitatea formatului ca urmare a divergențelor de viziune între polonezi, baltici și români, pe de o parte, și unguri și slovaci, pe de altă parte, în privința sprijinului pentru Ucraina și optica de raportare la Rusia.
O îngropare a formatului B9 ar fi însemnat o piatră funerară plasată peste o politică externă, cea a României, care nu dispune de o multitudine de instrumente pentru a-și avansa interesele. Pe fondul alegerilor prezidențiale din 2024, trecerea convulsivă de la administrația Iohannis la administrația Dan a pus presiune pe politica externă a României.
Opțiunile tradiționale au devenit contestate din interior sub presiunea extremismului politic care își caută ascensiunea la putere și puse sub lumina reflectoarelor de reașezarea politică violentă a relației transatlantice. Cele mai sigure ape strategice ale politicii externe și de securitate a României au devenit dificil de navigat.
Summitul B9 a venit la timpul potrivit, din care se desprind câteva concluzii, detaliate invers:
1. Resuscitare și modernizare – B9 revine dintr-un format latent într-un instrument strategic activ;
2. Fuziune Nord–Est – se conturează un continuum strategic de la Marea Neagră la Arctica, cu o logică de securitate comună;
3. NATO 3.0 – reechilibrare structurală între Europa și SUA, prin care Europa preia apărarea convențională, SUA își păstrează rolul global;
+1. Încheierea uceniciei în politica externă a președintelui – Nicușor Dan trece din etapa de acomodare instituțională în cea de poziționare strategică în rândul comunității de lideri europeni și euro-atlantici.
La aproape un an de la instalarea președintelui Nicușor Dan la Palatul Cotroceni, punând capăt perioadei de ucenicie specifice oricărui președinte care trebuie să se adapteze la mașinăria de politică externă și să maximizeze oportunitățile, dar într-un moment de înnoită contestare a șefului statului. Este cel mai important eveniment de politică externă pe care Nicușor Dan îl găzduiește, aducându-i la aceeași masă, între alții, pe președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, pe președintele Finlandei, Alexander Stubb, și pe secretarul general al NATO, Mark Rutte. Prezența nu ține loc de substanță, dar ea oferă cadrul propice pentru aceasta.
Înainte de summitul NATO de la Ankara, conform tradiției, dar care este prezentat drept un moment de cotitură pentru supraviețuirea Alianței din cauza disputelor între administrația Trump și aliații europeni, cu formatul B9 reprezentând platforma cea mai pro-americană din interiorul Alianței Nord-Atlantice.
Într-un cadru actualizat și modernizat, reconfirmând drumul declanșat la Vilnius, prin invitarea, din nou, a statelor nordice la un summit comun B9 și statele nordice (Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia). Concepția acestei alături și fuziuni între flancul estic și nordic al NATO își are însă originea în gândirea comună polono-română după debutul demersurilor Finlandei și Suediei de a adera la Alianța Nord-Atlantică, înfăptuite în 2023 și 2024, care au condus la ceea ce americanii au denumit “NATO-izarea” Europei.
Reuniunea s-a desfășurat sub imperativul contribuției sporite la securitatea transatlantică, formulă care reflectă angajamentul colectiv al aliaților de pe flancul Estic și nordic de a contribui și mai substanțial la securitatea transatlantică, începând de la Europa. Este, practic, un răspuns la chemarea americană pentru un “NATO 3.0” în care Europa să fie înzestrată cu responsabilitatea apărării convenționale a continentului, iar cea neconvențională să rămână în sarcina Statelor Unite. Orice declarație politică, însă, trebuie translatată în acțiune.
Practic, această încadrare conceptuală surprinde câteva direcții: sprijinul pentru Ucraina, și în subsidiar pentru Republica Moldova, protejarea relațiilor dintre Europa și Statele Unite, întărirea flancului estic și fuziunea percepției comune asupra securității din Nordul Îndepărtat și Oceanul Arctic până la Marea Neagră, cu Rusia ca amenințare comună.
Președintele Poloniei a afirmat, în deschiderea summitului, că B9 este mai important în prezent decât oricând în trecutul său. Pentru România, rămâne întrebarea dacă este pregătită să pună amprentă și să exercite influență în interiorul acestui nou centru de gravitație Nord-Est al Alianței Nord-Atlantice. Un centru de gravitație care este exact pe flanc. Întrebarea este legitimă, iar organizarea și găzduirea acestui summit sunt prima parte a răspunsului.
Cel mai important aspect din interiorul summitului: “NATO 3.0” a intrat în dispozitivul strategic la București și ar putea fi inclus în declarația summitului Alianței Nord-Atlantice de la Ankara.
Reuniți sub auspiciile președintelui Nicușor Dan, liderii statelor din formatul București 9 și ai țărilor nordice au stabilit, la reuniunea desfășurată în prezența secretarului general al NATO Mark Rutte, a președintelui Ucrainei Volodimir Zelenski și a Statelor Unite, hotărârea lor de a accelera conceptul “NATO 3.0”, definit printr-o Europă mai puternică într-o Alianță mai puternică, în contextul amenințărilor crescânde generate de Rusia. Declarația comună a fost semnată de toate statele participante, cu excepția Ungariei care a exprimat o abținere constructivă, un demers diplomatic prin care un stat nu blochează o acțiune, dar se abține sub rezerva neprimirii unui mandat politic. Orice decizie privind utilizarea acestui limbaj convenit în viitor va fi luată de noul Guvern al Ungariei, aflat în proces de instalare în mandat. Este primul summit din ultimii ani în care documentul final al summitului este parafat de toți liderii participanți. Semnatarii documentului, între care președinții Nicușor Dan, Karol Nawrocki, Alexander Stubb și Gitanas Nauseda și premierul Mette Frederiksen, au reafirmat că „legătura transatlantică rămâne coloana vertebrală a securității noastre colective”.
Primul document oficial asumat la nivel înalt care susține conceptul “NATO 3.0” vine ca urmare a unui discurs strategic dur al subsecretarului pentru politică al Departamentului de Război al SUA, Elbridge Colby, susținut în luna februarie la reuniunea miniștrilor apărării din NATO și în care a prezentat o viziune clară de restructurare a Alianței, împărțind evoluția acesteia în trei etape: „NATO 1.0”, „NATO 2.0” și ceea ce el a numit „NATO 3.0”. Arhitect al strategiei de apărare a SUA, Colby a confirmat atunci o schimbare majoră de ton din partea Washingtonului, afirmând explicit că „Europa trebuie să își asume responsabilitatea principală pentru propria sa apărare convențională” și că aceasta „nu este o viziune anti-europeană”.
Dacă angajamentul de 5% din PIB pentru apărare convenit anul trecut la summitul de la Haga a salvat relația transatlantică în noua epocă Trump, să fie formula NATO 3.0 cea care salvează Alianța încă o dată?
