Republica Moldova a repurtat, susținută de aliații europeni și mai ales de România, un succes major în alegerile prezidențiale, referendumul pentru înscrierea în Constituție a drumului european, în 2024 și în alegerile generale din 2025. Senzația a fost una de complezență, de vacanță, de pauză, învingătorii savurând câștigul fără a transforma greutățile în a-l obține în lecții învățate. Pentru că întreaga campanie de război cognitiv-informațional a Rusiei s-a bazat pe vulnerabiliutăți, greșeli, inadecvări și gafe ale protagoniștilor și puterii de la Chișinău. Și pe greșeli neprovocate, dar și pe erori și intenții, desfășurate prin intermediari, așa cum s-a întâmplat în fiecare țară, inclusiv în România. Recentele evoluții arată că nu e gata, nu s-a terminat, așa cum avertizam. E un război continuu pentru democrație și alegeri politice proprii, cu precădere la Chișinău, iar evoluțiile din ultima vreme subliniază acest lucru.
Eforturile constante ale Kremlinului de a fragmenta Europa și a polariza opțiunile cetățenilor
Încă o dată, vina deplină aparține Rusiei lui Putin și mecanismului de ingerință în treburile interne și momentele politice și electorale, montat și aplicat de prim adjunctul Administrației prezidențiale de la Kremlin, Sergey Kirienko. Dar oportunitățile oferite prin vulnerabilități și greșeli neprovocate rămân în responsabilitatea clasei politice și a actorilor de pe scena politică. Și reacțiile apar la nivel european: falia polono-ucraineană, generată de o decizie stângace, dar nicidecum ofensivă a președintelui Ucrainei, privind denumirea acordată unei unități militare, s-a tradus prin restituirea de medalii și o dispută istorică împinsă până la amenințarea cu blocarea drumului european.
Disputa între Germania și Polonia e la fel de notorie, alimentată de reclamațiile privind desăgubiri de război din Al Doilea Război Mondial din partea președintelui Nawrocki. Iar iritanții redefinirii militare a Germaniei, virtual cea mai mare, mai puternică și mai vizibilă armată europeană amenință să afecteze relațiile intra-europene. Pe baza unor fapte și vulnerabilități, a fost lesne de montat accentuarea faliilor și divergențelor transatlantice mai întâi și intraeuropene, în alt doilea rând. Și instabilitățile: schimbarea din Bulgaria este orchestrată tot mai mult ca înlocuitor pentru Ungaria lui Orban, în timp ce nici Magyar nu este cel mai lesne de împăcat în drumul său pentru recucerirea puterii la Budapesta. La București instabilitatea și încăpățânările dintre proeuropeni, bazate pe dispute vechi și ambiții noi, împing părțile la mezalianțe cu forțele extremiste și proruse.
În Republica Moldova, într-o perioadă de liniște politică, a izbucnit scandalul verișoara de la Moldasta. Inițial a părut o joacă de copil, un atac fără obiect și slab pregătit, dar gestionarea precară și apoi supralicitarea prin demisii, în cazuri de corupție suprapuse cu bătălia pentru egalitarism progresist, a dat rezultatele scontate: Rusia a atacat acolo unde durea cel mai tare, unde era cea mai fragilă apărare și cea mai mare vulnerabilitate: salarii mari într-o țară săracă, vulnerabilități ale rudelor de speța a treia a unui președinte la al doilea mandat, fără mize, dar într-un context marcat de inegalități, selecții politice, loialități versus profesionalism și acțiuni politice lesne de interpretat ca represalii pentru opinii diferite. Și asta în plină campanie de integrare europeană.
Este dificil să explici cum cineva poate câștiga atât de mult, oricât de bine ar fi pregătit, și în condiții de angajare neconcurențială. E dificil de explicat că un director, și el propus politic, și-a acoperit propriile excese angajând o rudă a unui lider politic, altfel decent și rezervat până la smerenie în viața sa de zi cu zi și cheeltuielile sale personale. Pentru un analist extern, asta ar fi părut o glumă lesne de încheiat, dacă nu interveneau concomitent trei factori: valul de demisii provocate – care au amplificat artificial scandalul cât nici nu era bine pornit, în loc să-l oprească – proasta gestiune a temei – lipsa unei abordări directe, explicații și asumări imediate la nivelurile tehnice, și mai ales contextul în care se derula întreaga afacere, o majoritate PAS votată din nevoie, nu neapărat ca rezultat al performanțelor trecute, mai ales la nivel economic, cu o politică de personal cel puțin discutabilă, la toate nivelurile.
Când dai ocazii de ingerință a Rusiei în spațiul public
Și astfel, un non-subiect a devenit un declanșator amplificat pentru a răsturna un guvern, o putere politică și chiar o orientare strategică. Desigur, ambiții exagerate, dar falia a permis intervenția pe linie cognitiv-informațională a Rusiei. Întrebările legitime ale presei de investigație trebuie dublate și de întrebări la fel de legitime de subtext, care nu afectează cu nimic realitatea faptelor și relevarea diferențelor între velori, asumări și acțiuni. Mai întâi, de ce acum, când afacerea putea fi folosită în campania electorală? De ce instituțiile relevante nu au evaluat vulnerabilitatea și chiar amenințarea acestei angajări ca și a numirii la nivelul Moldatsa, chiar venind din partid, și apetitul de a se acoperi cu un pretins sau prezumat scut pentru a-și desfășura propriile afaceri? Cine a lansat acum și cine a amplificat subiectul spre a fi utilizat politic?
Nu cred că Maia Sandu a intervenit vreodată pentru vreo rudă a sa. Nu știu dacă măcar îi e apropiată, diferența de vârstă relevând și lipsa unei apropieri. Mai mult, aș îndrăzni să spun că nu cred că cineva cu mintea proprie își poate imagina că Maia Sandu, cu profilul și caracterul său, ar putea vreodată să facă așa ceva. Dar asta nici nu contează. Percepția ia locul realității, președinta Republicii Moldova a căzut în acest montaj ce combină vulnerabilitate, inabilitate și amplificare malignă a unei teme, schimbând agenda. Și totul pe un context în care, dacă la faptele efective Maia Sandu nu are nici o responsabilitate, cadrul îi poate fi imputat, ca șef al statului.
Nemulțumirile față de PAS sunt de notorietate. Și le știa fiecare membru când a purces în alegeri. Le știa de la aliați, parteneri, de la rapoartele serviciilor de informații sau din schimbul de informații. Despre mai toți cei din jur, despre încercarea unora de a deveni ei oligarhii care controlează statul sau de a monta rețele de extragere de resurse. Dar pare că după alegeri, după succes, toate s-au uitat. PAS ca partid nu a fost conștient pe deplin că i-a trecut glonțul pe lângă ureche la precedentele alegeri, că are o majoritate fragilă și nesigură și că toate greșelile relevate în trecut trebuie transpuse în lecții învățate și creată o formulă de reconciliere cu cetățeanul și clasa politică.
Reformarea abordării politice a relației prieteni-dușmani. Nuanțarea și flexibilizarea pe obiectivele naționale
Ideea Partidului Albă ca Zăpada, lansată la origine de Sebastian Lăzăroiu, este o idee bună pentru o referință șpolitică morală: 2-3 parlamentari într-un Legislativ, ca referință morală. Nicidecum nu e potrivită pentru un partid aflat la Guvernare. Și dacă preluarea puterii după o majoritate socialistă pro-rusă și o structură oligarhică reclama măsuri de forță și elemente de reașezare bazată pe loialități, realitatea guvernării reclamă tot mai mult aducerea profesioniștilor de toate culorile în prim plan și formula de reconciliere și reintegrare în problematica publică odată intrat în al doilea mandat. Mai ales că o parte din susținere electorală s-a obținut tocmai pe asemenea promisiuni, față de unioniști, pro-europeni de diverse culori și etnici ruși și minoritari interesați în economia de piață și schimburi relevante prin accesul la piața Uniunii Europene. Această coaliție trebuie reflectată și în exercitarea puterii politice, și în ocuparea funcțiilor publice.
După un efort major, marcat de ajustarea prețurilor la energie europeană, de piață, prin eliberarea de constrângerile politice ruse sub faldurile gazului ieftin, era momentul ca deschiderea să se bazeze pe atragerea profesioniștilor prin concursuri competitive, mutarea de la agenda societății civile către una de guvernare, de creștere economică și avansarea intereselor mai largi ale populației, marcată și de creștere a nivelului de trai și accesului egal, competitiv și corect la oportunități. Sub imperiul aplicării regulilor europene și a deschiderii capitolelor de negocieri pe stat de drept și politica externă de securitate și apărare europeană, Republica Moldova putea aborda schimbarea treptată, a politicilor și nuanțarea exclusivismului dat de carnetul de partid. Cu extinderea reală a coaliției de susținere a actualelor proiecte politice pro-europene. Un efort de subordonare a imperativelor de partid celor naționale.
Un premier mai puțin
Dar peste toate am avut demisia premierului Munteanu. Intempestivă, neașteptată, chiar dacă lumea vedea oricum perspectiva unei remanieri substanțiale, poate chiar schimbarea premierului, în toamnă, pentru a continua viitoarea etapă de negocieri, investiții și creștere economică a Republicii Moldova. O ceartă, realizarea posturii proprii și a subordonării constituționale a Executivului față de majoritatea politică l-a făcut pe independentul Munteanu să nu-și dorescă să-și asume costurile reformelor necesare dar dureroase, și nici egoul său nu a acceptat că puterea sa nu merge până la schimbarea miniștrilor PAS după bunul său plac.
Crearea crizei guvernamentale imediat după criza de imagine, dublată de operațiunea de character assassination la adresa Maiei Sandu, subliniază vulnerabilitățile lesne de utilizat de către propaganda Moscovei, inclusiv prin intermediarii de pe teren, de la Chișinău. Dacă tragem cu ochiul și la Comrat și Tiraspol, putem vedea efortul constant și dorința de a rupe orientarea actuală a Republicii Moldova, reflectată și prin acelerarea presiunii de a rupe actuala majoritate, cu perspectiva întârzierii numirii și votării unui premier și tărăgănării crizei politice. Spațiu de manevră pentru răbufniri sociale orchestrate sau amplificate pe baza nemulțumirilor legitime existente și neabordate corect și deschis.
Transparența și dialogul real, preluarea doleanțelor populației și ajustarea proiectelor politice din zona teoretică ideală în cea fezabilă, acceptabilă și sustenabilă social este un pas necesar în perioada următoare. Ca și abordarea directă, până la ultima consecință, a luptei anticorupție și sancționarea vinovaților. Pe toate direcțiile. Desigur, cu o reformă a justiției încheiată și de succes, cu o clasă de judecători și procurori atât independenți cât și pregătiți profesional și o creștere a încrederii în instituțiile și puterile statului. Integrarea europeană poate să aibă loc doar concomitent cu aceste eforturi, ca și cu cele de atragere și integrare a tuturor forțelor politice și capacităților administrative și economice ce pot transforma dezideratul politic al integrării europene în realitate faptică a reformării Republicii Moldova. Începând cu clasa sa politică și, de ce nu, cu partidul de guvernământ.
