Conform ultimelor statistici, s-a constatat faptul că un număr tot mai mare de europeni trăiesc în „sărăcie relativă”, potrivit Organizației Internaționale a Muncii (OIM), notează Deutsche Welle.
Aproximativ 30% din populația globală deține numai 2% din venitul mondial. OIM definește sărăcia relativă drept un venit mai mic de 60 din venitul național mediu și avertizează că această tendință este în creștere.
Statele dezvoltate înregistrează o creștere a sărăciei
„În statele bogate se înregistrează o creștere a sărăciei, cel mai mult în statele europene”, a declarat directorul OIM, Guy Ryder.
În anul 2012, aproximativ 22% dintre persoanele din statele dezvoltate (300 milioane) trăiau în sărăcie relativă, iar o treime din copiii din statele bogate erau considerați a fi săraci.
Raportul OIM subliniază faptul că situația este dramatică în UE unde, după criza economică ce a început în 2008, procentul persoanelor sărace a crescut de la 16.5% la 16.8% și atingând apogeul în 2014 cu 17.2%.
În Statele Unite a cunoscut, de asemenea, o creștere nivelului de sărăcie de la 23.8% în 2005 la 24.6% în 2012.
26% din populația statelor în dezvoltare trăiește în sărăcie extremă
În timp ce sărăcia a scăzut dramatic în statele cu venituri medii, OIM a declarat că aceasta a rămas „încăpățânat” de ridicată în Africa și într-o mare parte din Africa, în timp ce aproape două triemi dintre africani trăiesc încă în condiții de sărăcie extremă sau moderată.
Aproape 2 miliarde de persoane trăiesc în sărăcie extremă (mai puțin de 1.9$ pe zi) sau în sărăcie moderată (mai puțin de 3.1$ pe zi), însumând aproximativ 26% din populația statelor în dezvoltare, însă este în scădere față de anul 1990 când procentul era de 67.2%.
Sărăcia a scăzut în mod considerabil în China și state din America Latină, dar nu la fel de mult și în Africa unde 64% dintre aceștia trăiesc în sărăcie extremă sau moderată.
Bogăția nu este răspunsul
Sistemele bunăstării nu sunt capabile să eradicheze sărăcia în statele dezvoltate, conform OIM, relevând faptul că încă persistă niveluri mari de șomaj și o creștere a tendințelor a locurilor de muncă part-time și prost plătite.
„În multe societăți avansate, protecția socială nu mai poate compensa diferențele de venit a lucrătorilor săraci”, a mai declarat Guy Ryder.
.
.
