Ursula von der Leyen a devenit marți prima femeie președintă a Comisiei Europene și primul german în această funcție după 52 de ani în urma alegerii sale de către membrii Parlamentului European, cu o majoritate la limită de 383 de voturi pentru, 327 împotrivă și 22 de abțineri. Pentru a deveni președinte al Comisiei Europene, von der Leyen avea nevoie de minim 374 de voturi în favoarea sa.
Auto-intitulată ”mamă a șapte copii, născută în Bruxelles și cu suflet european”, Ursula von der Leyen este numele pentru care a ieșit fumul alb din impozanta clădire Europa a Consiliului European după un summit al liderilor statelor membre care a început duminică 30 iunie și s-a încheiat marți 2 iulie.
Cei 28 de șefi de stat sau de guvern – între care longevivul cancelar german Angela Merkel și disruptivul președinte francez Emmanuel Macron – au plasat-o pe deja fostul ministru german al Apărării în fruntea unei liste de patru candidați pentru patru poziții cheie în angrenajul instituțional european.
Propusă drept candidat pentru funcția de președinte al Comisiei Europene și aleasă în această poziție de Parlamentul European, Ursula von der Leyen îndeplinește simultan câteva criterii: 1) este membru al celui mai mare partid din familia politică a Partidului Popular European, formațiunea care a obținut cele mai multe mandate în Parlamentul European; 2) are o experiență vastă în Consiliul Uniunii Europene, unde activează de 14 ani din prisma calității sale de ministru în toate guvernele conduse de Angela Merkel, de șase ani fiind ministrul Apărării; 3) întruchipează consensul politic pe care deopotrivă Angela Merkel și Emmanuel Macron au putut să-l agreeze și să-i convingă pe ceilalți lideri să nu se opună.
Nu ne putem (încă) referi la Ursula von der Leyen cum o facem cu privire la Jean-Claude Juncker, actualul șef al Comisiei Europene, fost prim-ministru al Luxemburgului timp de 18 ani și fost ministru de finanțe când țările UE definitivau Tratatul de la Maastricht unde s-au pus bazele Uniunii Economice și Monetare.
Von der Leyen s-a născut în 1958 la Bruxelles, unde tatăl său, Ernst Albrecht, a fost șeful de cabinet al lui Hans von der Groeben, unul dintre cei doi membri germani ai primei Comisii Europene, recent creată.
Când prima Comisie Europeană s-a înființat, în baza Tratatelor fondatoare de la Roma din 1957, fiecare stat membru (din cele șase fondatoare) desemna câte doi comisari europeni. Din partea Germaniei federale, comisari au fost Walter Hallstein și Hans von der Groeben, iar Hallstein avea să fie primul președinte al Comisiei Europene. După 52 de ani de la încheierea mandatului acestuia, în 1967, Germania a dat din nou un președinte al Comisiei Europene.
Ernst Albrecht, tatăl Ursulei von der Leyen, a fost un apropiat consilier al lui von der Groeben când acesta a scris raportul Spaak prin care a fost înființată Comunitatea Economică Europeană și când tot acesta a prezidat comitetul pentru piața comună care a pregătit Tratatul de la Roma, documentul fondator al Comunității.
În 1967, când Comisia Hallstein și-a încheiat mandatul, Ernst Albrecht a devenit director general pentru domeniul concurenței în Comisia Europeană, la vârsta de doar 37 de ani. Patru ani mai târziu s-a întors cu familia sa în Saxonia Inferioară și a intrat în politică. În 1976, a devenit prim-ministru al Saxoniei Inferioare, funcție pe care a ocupat-o până în 1990, când a pierdut alegerile în fața lui Gerhard Schröder, viitor cancelar al Germaniei. În 2008, când tatăl ei a fost diagnosticat cu boala Alzheimer, von der Leyen și-a mutat familia înapoi cu tatăl ei. Ea este și mamă a șapte copii.
De altfel, în discursul său de astăzi din plenul Parlamentului European, von der Leyen s-a axat și pe legătura dintre viața ei personală și istoria integrării europene.
”M-am născut la Bruxelles și am fost europeană înainte să aflu mai târziu că sunt și germancă și din Saxonia Inferioară. Iată de ce nu există decât un lucru pentru mine: să consolidez o unică Europă”, a spus von der Leyen, în încheierea discursului său.
Aceasta a mai spus, de asemenea, că cine va dori să unească și să consolideze Europa va găsi în ea ”un luptător pasionat”, iar oricine dorește să slăbească și să divizeze Europa, îndepărtând-o de la valori, va întâmpina un ”oponent dur”.
”Europa este ca un lung mariaj. Dragostea ar putea să nu mai fie la fel de mare ca în prima zi, dar devine mai profundă”, a conchis ea, spunând în limbile germană, franceză și engleză: ”Es lebe Europa, vive l’Europe, long live Europe (n.r. – Trăiască Europa”.
În ultimul deceniu și în cea mai recentă a sa calitate – cea de ministru al Apărării din Germania -, s-a remarcat prin câteva aspecte notabile. Și-a manifestat fără echivoc o susținere pentru ceea ce putem numi Statele Unite ale Europei, a pledat mereu pentru o consolidare a relației transatlantice într-un timp în care Germania este amplu criticată de SUA pentru că nu crește alocările pentru bugetul apărării la 2% din PIB și a semnat recent, în numele Germaniei, acordul prin care până în 2040 va fi produs primul avion de luptă european al viitorului.
Pe larg și in extenso vor mai urma multe analize și relatări despre ”povestea cum a ieșit fumul alb la Bruxelles”. Și nu este o poveste neapărat frumoasă, corectă, echilibrată sau neprovocatoare de consecințe nefaste. Dar Europa este despre diversitatea fiecăruia dintre noi și povestea cu care venim împreună. Aceasta este o parte din povestea celei care ar devenit simultan prima femeie președinte din istoria Comisiei Europene și întâiul german în această funcție după jumătate de secol.
