Unul din trei refugiați ucraineni simte că face parte dintr-o comunitate în țara gazdă, dar același număr ar dori să revină acasă, arată un nou sondaj publicat marți de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA), informează Politico Europe.
”Pe măsură ce războiul se prelungește, trebuie să punem în aplicare măsuri eficiente pe termen lung care să permită societăților gazdă și persoanelor strămutate să se adapteze la tulburările rezultate din acest război”, a declarat directorul FRA, Michael O’Flaherty.
14.685 de refugiați ucraineni care trăiesc în zece țări din UE (Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Germania, Ungaria, Italia, Polonia, România, Slovacia și Spania) au răspuns la sondajul online al agenției între august și septembrie 2022.
Deși aproape jumătate dintre ei au declarat că s-au simțit deprimați, 61% au declarat că s-au simțit optimiști cu privire la viitor de când au ajuns în țara gazdă.
Conform sondajului, 30% dintre respondenți au declarat că au căutat sprijin medical sau psihologic și mai mult de trei din patru (78%) au primit această susținere din partea țării gazdă. proporția celor care au căutat și au primit sprijin medical sau psihologic a fost mai mică în Cehia (68 %) și în Spania (69 %). În schimb, în România și Ungaria, proporția a fost mult mai mare (ambele 88 %).
Cu toate acestea, în condițiile în care doar o treime dintre respondenți au un loc de muncă plătit, 79% au declarat că se confruntă cu dificultăți financiare.
Limba este principalul obstacol în calea obținerii unui loc de muncă: Un sfert dintre ei au declarat că nu vorbesc limba țării în care locuiesc acum, în timp ce 41% au spus că o vorbesc, dar slab.
De asemenea, refugiații care au participat la sondaj au fost întrebați dacă au plătit, complet sau parțial, chiria și/sau costurile utilităților. Celor care stau în tabere de refugiați sau adăposturi pe termen lung sau alte tipuri de locuințe (nespecificate), nu li s-a adresat această întrebare.
În medie, o treime dintre respondenți (35 %) nu plăteau chirie. Această proporție a crescut la 49 % pentru respondenții cu vârsta de peste 65 de ani. Patru din 10 respondenți (38 %) au declarat că plătesc costul total (chirie și/sau costuri de utilități). Au existat variații notabile între țări. Majoritatea respondenților din Estonia (65 %) și Polonia (54 %) au plătit integral pentru cazare. Cu toate acestea, majoritatea respondenților din România (65 %), Italia (58 %) și Slovacia (53 %) nu au achitat cazarea.
Aproape unul din cinci respondenți adulți (18 %) care au fost întrebați cu privire la plata au menționat faptul că fac treburi casnice sau îngrijesc copii sau persoane în vârstă în schimb pentru adăpost. Patru din cinci (79 %) nu au făcut treburi gospodărești sau nu au acordat îngrijire în schimbul unei cazări, în timp ce 3 % nu au știut sau au preferat să nu spună.
Sondajul a urmărit să afle și cine i-a ajutat pe refugiați la sosirea lor în țara gazdă. În medie, 56 % dintre respondenți au declarat că au fost ajutați de autorități. Această proporție a fost mai mare în Cehia, Estonia și Germania. În Ungaria și România, organizațiile de voluntariat au fost menționate ca fiind cele care au oferit asistență mai des decât orice altă categorie (Ungaria, 45 %; România, 59 %).
Respondenții au fost întrebați cât de des au simțit că au fost tratați nedreptățit în statul membru care îi găzduiește pentru că au venit din Ucraina. În toate statele membre intervievate, mai mult de opt din 10 respondenți (81 %) au declarat că nu au fost niciodată sau au fost rareori tratați în mod incorect din cauza faptului că veneau din Ucraina.
La acest capitol, România a dovedit că este o țară ospitalieră, 91% dintre respondenți spunând că nu au fost niciodată (58%) sau au fost rareori (34%) tratați incorect pentru că veneau din Ucraina.
Invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, în februarie anul trecut, a creat cea mai mare criză a refugiaților văzută pe continent de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace.
Potrivit datelor Agenției ONU pentru Refugiați, peste 8 milioane de refugiați ucraineni au găsit adăpost într-o altă țară europeană de la începutul războiului, iar aproximativ 4,8 milioane au aplicat la un program de protecție temporară într-o țară din UE.
