de Robert Lupițu
Comisia Europeană a publicat recent programul său de lucru pentru anul 2018, document ce include 26 de noi inițiative și identifică 66 de propuneri prioritare, prezentate în ultimii 2 ani, ce necesită o adoptare rapidă, și 15 propuneri în curs, de retras din procesul decizional. Dintre acestea, o semnificație particulară este redată de o inițiativă privind asigurarea respectării statului de drept la nivelul Uniunii Europene, una dintre valorile fundamentale ale UE, consacrată inclusiv în Tratatul de funcționare al UE și un principiu ce ocupă un rol central și în dezbaterile privind democrația din România.
Practic, sub foaia de parcurs – o Uniune mai unită, mai puternică și mai democratică – lansată de președintele Comisiei Europene în discursul său privind Starea Uniunii și în cadrul căreia România va avea un rol important prin prisma deținerii președinției Consiliului UE și găzduirii summitului informal al UE de la Sibiu, chiar de Ziua Europei, își face loc și o inițiativă privind statul de drept în Europa.
”Pentru o Uniune mai democratică, vom prezenta propuneri privind crearea unui post permanent de ministru european al economiei și finanțelor, care să implice răspundere democratică, o inițiativă privind consolidarea în continuare a principiilor subsidiarității și proporționalității, precum și o comunicare privind îmbunătățirea eficienței la cârma Uniunii Europene. Vom propune, de asemenea, o inițiativă privind asigurarea respectării statului de drept”, arată Comisia Europeană în prezentarea programului pentru anul viitor.
O inițiativă lansată în ajunul președinției române a Consiliului UE
Comisia Europeană și-a asumat prin intermediul documentelor publicate că această inițiativă va fi lansată în trimestrul IV al anului 2018, cu alte cuvinte cu puțin timp înainte ca România să preia președinția rotativă a Consiliului UE la 1 ianuarie 2019. Mai mult, executivul UE precizează că și-a propus ca această inițiativă să ofere o perspectivă asupra statului de drept până în anul 2025. În aceste condiții, este de așteptat ca acest subiect să capete greutate în preajma unor momente importante – alegeri europene și reconfigurare politică instituțională și trecerea la o Uniune a celor 27 după ieșirea Marii Britanii – , iar dezbaterile politice din Consiliu să fie moderate, potrivit cutumei instituționale, de țara care deține președinția Consiliului UE, în acest caz fiind vorba despre România.
Răspunzând provocărilor iliberale dinspre Varșovia și Budapesta și/ sau un nou MCV
”Viitorul Europei se bazează pe capacitatea de a susține valorile comune care ne leagă: democrația, statul de drept și drepturile fundamentale. Respectarea statului de drept implică o justiție independentă care este liberă de controlul politic și este o condiție prealabilă pentru o societate în care predomină pacea, libertatea, toleranța, solidaritatea și justiția. Este, de asemenea, indispensabilă pentru o creștere durabilă și echitabilă, precum și pentru încrederea în Europa”, arată textul documentului citat.
Deși Comisia Europeană nu prezintă explicit forma pe care o va îmbrăca această inițiativă sau instrumentele de aplicare pe care le va impune propunerea, avem, la nivel european, instrumente la care ne putem raporta spre comparație: Mecanismul pentru Cooperare și Verificare instituit Bulgariei și României la aderarea la UE și un mecanism aflat pe ”ultima sută de metri” (doar în condițiile în care cele două țări îndeplinesc ultimele seturi de recomandări) și dialogului structurat privind situația statului de drept, un instrument care a fost activat în premieră în cazul Poloniei după reformele constituționale coordonate de majoritatea politică și care au declanșat reticență și teamă din partea instituțiilor UE.
Există o distincție clară între cele două modele: în vreme ce pentru București și pentru Sofia instrumentul MCV a fost o condiționalitate pentru aderarea la UE pentru a sprijini reforma justiției și abilitarea ei cu instrumente concrete pentru a lupta împotriva corupției, independența ei față de actorul politic sau modernizarea codurilor penale și de procedură penală, în cazul Poloniei vorbim despre un instrument activat ca urmare a unor tendințe politice pe care specialiști și politologi le-au încradat sub o doctrină iliberală. De altfel, mecanismul de dialog structurat a fost lansat în urma unei poziții politice similare pe care și Ungaria a practicat-o în ultimii ani.
Mecanismul statului de drept, revizuit în 2014 de Comisia Europeană, reprezintă o procedură prin care UE urmărește să prevină, printr-un dialog direct instituțional între Comisie și guvernul țării membre vizate, ca o amenințare sistemică la adresa statului de drept să necesite inițierea de către executivul european a mecanismelor cuprinse la articolul 7 din tratatul UE, cel cu privire la drepturile de vot ale unui stat membru. În situația invocării articolului 7 al Tratatului Uniunii, potrivit căruia un stat care încalcă puternic valorile europene de bază, precum democrația, statul de drept și drepturile omului, acesta își pierde dreptul de a participa la crearea legislației europene. Pentru ca o astfel de prevedere să fie invocată și adoptată este necesară unanimitatea membrilor Consiliului European, mai puțin statul anchetat.
De cealaltă parte, MCV a fost instituit ca o măsură tranzitorie prin care UE să poate ajuta România și Bulgaria să remedieze probleme privind reforma judiciară și fenomenul corupției. De altfel, Jean-Claude Juncker a declarat și cu prilejul singurei sale vizite în România în calitate de președinte al Comisiei Europene – de Ziua Europei – că ”până în 2019, când România va deține președinția Consiliului UE, MCV trebuie închis”, după ce în alte rânduri a precizat că finalizarea MCV pentru România este un obiectiv al mandatului său. Totodată, prezent la București în luna aprilie, prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans a transmis executivului român că ridicarea MCV depinde de îndeplinirea de către Guvern a celor 12 recomandări prezentate în raportul din luna ianuarie. (Citiți aici cele 12 recomandări ale Comisiei Europene în cadrul raportului MCV).
Contextul lansării acestei inițiative, atât în preajma primei președinții românești la Consiliul UE, cât și suprapunerea acestei teme cu importante schimbări la nivel european (Brexit și UE-27, alegeri europene) alături de orientarea spre anul 2025, va permite revigorarea unor noi dezbateri privind valorile fundamentale ale UE, dar va prezenta și riscul unei mai mari polarizări a raporturilor dintre anumite țări UE și instituțiile europene, îndeosebi Comisia și Parlamentul.
În 2019, pentru România, o țară aflată în dublă miză electorală (europarlamentare și prezidențiale) aceste dezbateri vor deține o pondere aparte, atât prin actualitatea subiectei în dezbaterile publice și politice interne, cât și prin postura în care va prelua președinția Consiliului UE și va conduce dezbaterile privind asigurarea statului de drept în UE: cu un MCV încă în desfășurare sau finalizat și încheiat.
