61% dintre românii care se află și muncesc în străinătate au investit deja în România – în principal prin faptul că au trimis bani rudelor, fie că au renovat o proprietate – dar șapte din zece români exclud o revenire în țară în următoarele 12 luni, relevă un raport realizat de MKOR.
Potrivit documentului intitulat „Diaspora Sentiment 2026”, fiecare comunitate de români din străinătate are un profil diferit, în funcție de vechimea în țara gazdă, integrare, percepția țării gazdă.
Diaspora românescă din Germania are cea mai mare rată de investiții în România (71%), cu cei mai mulți angajați care trimit bani rudelor din țară (44%, cel mai ridicat procent din cele patru profiluri occidentale).
Românii din Italia sunt cei mai bine integrați, doar că puțin dintre ei ocupă funcții de conducere, iar mare parte dintre aceștia nu intenționează să revină în țară. Sănătatea este principalul motiv de revenire (46%).
Comunicarea românescă din Marea Britanie are cel mai avansat profil profesional din eșantion, deși are un istoric scurt în țara gazdă. Dintre cele cinci comunități analizate, Sunt și cei mai hotărâți să nu revină, 76% față de media de 70%. Condițiile pentru a lua în calcul o revenire țin de sistemul românesc care ar trebui să le asigure: stabilitate fiscală (45%) și eliminarea birocrației prin digitalizare (44%).
La polul opus de află românii din Republica Moldova. Comunitatea este formată în principal din tineri bărbați, fiind singura din studiu unde revenirea în România nu e un scenariu exclus de majoritate: doar 42% spun că e puțin probabil să vină, față de 70% media eșantionului. Pentru acest grup, o mutare în România ar însemna un salt în carieră.
Comunitatea românească din Spania este cea mai bine integrată, cu cea mai mare vechime medie. 23% spun că nimic nu i-ar convinge să revină. Legătura cu România rămâne mai ales culturală și de consum: gusturile românești (23%) sunt ce le-ar lipsi cel mai mult dacă s-ar stabili definitiv acolo, deși doar 8% au cetățenie spaniolă.
Potrivit studiului, după pragul de un deceniu, pentru 55% din eșantion, dezrădăcinarea devine normă și integrarea în țara gazdă e definitivă. 70% exclud repatrierea fizică pe termen scurt, în același timp 61% au investit deja capital în România, mai degrabă ca formă de securizare a patrimoniului familial decât ca pregătire pentru o revenire.
Documentul arată că românii din diaspora plasează nevoia unui sistem sanitar mai bun pe același nivel cu nevoia unui salariu competitiv, ambele la 44%. Pentru comunitățile mature (Italia, Spania), siguranța medicală e prioritară.
Mai mult, diaspora vrea ca România să funcționeze la fel ca țara în care trăiește acum, indiferent de partidul aflat la putere. Deși 65% au votat, absenteismul ține de legitimitate: neîncrederea în corectitudinea numărării voturilor, accesul dificil la secția de vot cântăresc la fel de mult (20% fiecare), precum și sentimentul că nu sunt reprezentați de candidați (18%).
72% dintre românii din străinătate cred că au o imagine pozitivă în țara gazdă, susținută mai ales de percepția că sunt considerați muncitori și calificați (48%) și că au șanse și drepturi egale (40%).
Recunoașterea profesională și tratamentul corect din partea autorităților străine sunt cel mai mare „cost de oportunitate” al unei repatrieri, în timp ce experiențele de discriminare rămân minoritare (8% la locul de muncă, 7% din partea autorităților)
