Un student croat a primit un ajutor pentru mobilitate în scopul învățării în cadrul programului Erasmus+ în vederea șederii sale pentru studii la o universitate din Finlanda. Administrația fiscală croată a informat-o pe mama sa că majorarea deducerii de bază cu caracter personal pentru un copil aflat în întreținere, de care aceasta a beneficiat întotdeauna, a fost înlăturată pentru anul respectiv. Astfel, pragurile prevăzute de legislația croată au fost depășite ca urmare a perceperii de către copilul acesteia a ajutorului pentru mobilitate în cadrul programului Erasmus+.
Curtea Constituțională croată, sesizată cu soluționarea litigiului, solicită să se stabilească dacă legislația fiscală națională în cauză este compatibilă cu dreptul Uniunii. Curtea de Justiție dă un răspuns negativ. Ea arată mai întâi că, din moment ce un stat membru participă la programul Erasmus+, acesta trebuie să se asigure că modalitățile de alocare și de impozitare a burselor destinate să faciliteze mobilitatea beneficiarilor acestui program nu creează o restricție nejustificată privind dreptul de circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre, informează un comunicat al Curții de Justiției a UE, remis CaleaEuropeana.ro.
În speță, ajutorul pentru mobilitate nu făcea, ca atare, obiectul unei impozitări în Croația la data faptelor. Totuși, el a fost luat în considerare în vederea calculării impozitului pe venitul mamei, ceea ce a dezavantajat-o pe aceasta. Luarea în considerare a ajutorului pentru mobilitate de care a beneficiat un copil aflat în întreținere pentru a stabili cuantumul deducerii de bază la care un părinte contribuabil are dreptul pentru acest copil, cu consecința pierderii dreptului la majorarea acestei deduceri în cadrul calculului impozitului pe venit, constituie o restricție privind dreptul de liberă circulație și de ședere.
Curtea consideră că în astfel de împrejurări, având în vedere în special legăturile economice dintre copil și părintele său, se poate prevala de efectele acestei restricții nu numai copilul aflat în întreținere care și-a exercitat libertatea de circulație, ci și părintele său contribuabil, direct dezavantajat de efectele acestei restricții.
În sfârșit, Curtea amintește că o restricție privind dreptul de liberă circulație și de ședere nu poate fi justificată în raport cu dreptul Uniunii decât dacă este întemeiată pe motive obiective de interes general independente de cetățenia persoanelor în cauză.
În plus, ea trebuie să fie proporțională cu obiectivul urmărit în mod legitim de dreptul național. În special, trebuie să fie de natură să asigure realizarea acestui obiectiv.
În ceea ce privește mai concret respectarea principiului proporționalității, Curtea arată că ajutoarele financiare în cadrul programului Erasmus+ sunt menite să contribuie la acoperirea costurilor suplimentare care ar fi inexistente în lipsa acestei mobilități. În consecință, ele nu reduc cheltuielile părinților contribuabili în cadrul obligației lor de întreținere a copiilor aflați în întreținere și nici nu cresc capacitatea contributivă a acestor părinți pe plan fiscal. Tratamentul fiscal al acestor ajutoare poate conduce la sarcini fiscale mai împovărătoare pentru acești părinți contribuabili, fără ca resursele aflate la dispoziția lor să fi fost majorate pentru a le face față.
În consecință, Curtea consideră că reglementarea națională în discuție este chiar susceptibilă să producă efecte inverse.
