Asigurarea unui maximum de claritate și de securitate juridică posibil pentru cetățeni europeni și stabilirea cadrului prin care Marea Britanie se poate retrage din UE în conformitate cu angajamentele asumate în calitate de stat membru, inclusiv cele financiare, sunt principalele priorități pe care liderii UE-27 le-au agreat în unanimitate la summitul special de la Bruxelles.
În termenul de doi ani prevăzut de document – 29 martie 2019 – Uniunea Europeană și Marea Britanie trebuie să încheie negocierile pentru ieșirea Regatului Unit din UE, precizează documentul, acesta setând atât ordinea, cât și direcția în care împuternicește Comisia Europeană și pe negociatorul-șef, Michel Barnier, să deruleze tratativele
Alături de principiile de bază – nimic nu este agreat până când totul nu este agreat și inexistența unor negocieri separate – Consiliul European explică în documentul adoptat atât abordarea etapizată a negocierilor, cât și retragerea ordonată, ambele fiind esențial în închiderea negocierilor pentru ieșire și demararea tratativelor pentru un viitor parteneriat.
Redăm, în continuare, conținutul integral al documentului adoptat de Klaus Iohannis și ceilalți lideri europeni la Bruxelles, conform unui comunicat remis CaleaEuropeana.ro.
”La 29 martie 2017, Consiliul European a primit din partea Regatului Unit notificarea intenției acestui stat de a se retrage din Uniunea Europeană și din Euratom. Aceasta permite deschiderea de negocieri, astfel cum se prevede în tratat. Integrarea europeană a adus Europei pace și prosperitate și a permis un nivel și o amploare fără precedent a cooperării în domenii de interes comun într-o lume în schimbare rapidă. Prin urmare, obiectivul general al Uniunii în aceste negocieri va fi să își protejeze interesele, cele ale cetățenilor săi, ale întreprinderilor sale și ale statelor sale membre. Decizia Regatului Unit de a părăsi Uniunea creează incertitudini semnificative care au potențialul de a produce perturbări, mai ales în Regatul Unit, dar, într-o măsură mai mică, și în alte state membre. Cetățenii care și-au construit viețile pe baza drepturilor care decurg din apartenența Regatului Unit la UE se confruntă cu perspectiva de a pierde aceste drepturi. Întreprinderile și alte părți interesate vor pierde previzibilitatea și certitudinea care decurg din dreptul UE. Acest lucru va avea un impact și asupra autorităților publice. Ținând seama de aceasta, trebuie să acționăm în conformitate cu o abordare etapizată care acordă prioritate unei retrageri ordonate. Autoritățile, întreprinderile și alte părți interesate naționale ar trebui să adopte toate măsurile necesare pentru a se pregăti pentru consecințele retragerii Regatului Unit. Pe parcursul acestor negocieri, Uniunea își va menține unitatea și va acționa în mod unitar cu scopul de a obține un rezultat care să fie corect și echitabil pentru toate statele membre, precum și în interesul cetățenilor săi. Uniunea va fi constructivă și va depune eforturi pentru a ajunge la un acord. Ambele părți au tot interesul să acționeze astfel. Uniunea va depune eforturi considerabile pentru a se ajunge la acest rezultat, dar se va pregăti pentru a putea face față și situației în care negocierile ar eșua.
Prezentele orientări definesc cadrul negocierilor în temeiul articolului 50 din TUE și stabilesc pozițiile și principiile generale pe care Uniunea le va urmări pe întreaga durată a negocierilor. În acest context, Consiliul European salută rezoluția Parlamentului European din 5 aprilie 2017. Consiliul European va fi ținut la curent în permanență în legătură cu această chestiune și va actualiza prezentele orientări pe parcursul negocierilor, dacă va fi necesar. Directivele de negociere vor fi modificate în consecință.
I. Principii de bază
1. Consiliul European va continua să se bazeze pe principiile stabilite în declarația șefilor de stat sau de guvern și a președinților Consiliului European și Comisiei Europene din 29 iunie 2016. Acesta își reafirmă dorința ca Regatul Unit să rămână pe viitor un partener apropiat. De asemenea, acesta reafirmă ideea că orice acord cu Regatul Unit va trebui să se bazeze pe un echilibru între drepturi și obligații și să asigure condiții de concurență echitabile. Păstrarea integrității pieței unice exclude participarea bazată pe o abordare sectorială. Un stat care nu este membru al Uniunii, care nu se supune acelorași obligații ca un membru, nu poate avea aceleași drepturi și nu se poate bucura de aceleași beneficii ca un membru. În acest context, Consiliul European salută recunoașterea de către Guvernul Britanic a faptului că cele patru libertăți ale pieței unice sunt indivizibile și că nu se pot alege doar elementele convenabile. Uniunea își va păstra autonomia în ceea ce privește procesul său decizional, precum și rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene.
2. Negocierile în temeiul articolului 50 din TUE se vor desfășura într-un mod transparent și sub forma unui pachet unic. În conformitate cu principiul conform căruia nimic nu este stabilit până când nu se convine asupra tuturor aspectelor, nu pot exista înțelegeri separate asupra unor chestiuni individuale. Uniunea va aborda negocierile cu poziții unificate și va dialoga cu Regatul Unit exclusiv prin canalele stabilite în prezentele orientări și în directivele de negociere. Pentru a nu se submina poziția Uniunii, nu vor avea loc negocieri separate între state membre individuale și Regatul Unit cu privire la aspecte legate de retragerea Regatului Unit din Uniune.
3. Principiile de bază stabilite mai sus ar trebui să se aplice în egală măsură negocierilor privind o retragere ordonată, oricăror discuții preliminare și pregătitoare privind cadrul unei viitoare relații și oricăror forme de înțelegeri de tranziție.
II. O abordare etapizată a negocierilor
4. La data retragerii, tratatele vor înceta să se aplice Regatului Unit, țărilor și teritoriilor de peste mări care fac parte din acesta și sunt asociate în prezent la Uniune, precum și teritoriilor pentru care Regatul Unit are responsabilitatea relațiilor externe. Principalul obiectiv al negocierilor va fi să se asigure retragerea ordonată a Regatului Unit, astfel încât să se reducă incertitudinea și, în măsura posibilului, să se reducă la minimum perturbările provocate de această schimbare bruscă. În acest sens, prima etapă a negocierilor va viza: – asigurarea unui maximum de claritate și de securitate juridică posibil pentru cetățeni, întreprinderi, părți interesate și parteneri internaționali cu privire la efectele imediate ale retragerii Regatului Unit din Uniune; – stabilirea dezlegării Regatului Unit de Uniune și de toate drepturile și obligațiile care decurg pentru Regatul Unit din angajamentele asumate în calitate de stat membru. Consiliul European va monitoriza îndeaproape progresele înregistrate și va stabili momentul în care progresele sunt suficiente pentru a permite trecerea negocierilor în etapa următoare.
5. Deși un acord privind o viitoare relație între Uniune și Regatul Unit ca atare nu poate fi finalizat și încheiat decât atunci când Regatul Unit devine o țară terță, articolul 50 din TUE impune să se țină cont în condițiile de retragere de cadrul viitoarelor relații ale Regatului Unit cu Uniunea. În acest sens, ar trebui să se identifice o înțelegere generală asupra cadrului viitoarei relații pe parcursul unei a doua etape a negocierilor în temeiul articolului 50 din TUE. Suntem gata să ne angajăm în discuții preliminare și pregătitoare în acest sens în contextul negocierilor în temeiul articolului 50 din TUE, de îndată ce Consiliul European decide că, în prima etapă, s-au înregistrat suficiente progrese în sensul ajungerii la un acord satisfăcător cu privire la condițiile pentru o retragere ordonată.
6. În măsura necesară și juridic posibilă, negocierile pot, de asemenea, să vizeze stabilirea unor înțelegeri de tranziție care sunt în interesul Uniunii și, după caz, să ofere pasaje către cadrul previzibil al viitoarei relații din perspectiva progreselor înregistrate. Orice astfel de înțelegeri de tranziție trebuie să fie clar definite, limitate în timp și să facă obiectul unor mecanisme eficace de asigurare a aplicării dispozițiilor. Dacă se va lua în considerare o prelungire limitată în timp a acquis-ului Uniunii, aceasta va necesita aplicarea instrumentelor și structurilor existente ale Uniunii referitoare la reglementare, buget, supraveghere, chestiuni judiciare și asigurarea aplicării dispozițiilor.
7. Termenul de doi ani stabilit la articolul 50 din TUE se încheie la 29 martie 2019.
III. Acord privind condițiile pentru o retragere ordonată
8. Dreptul fiecărui cetățean al UE și al membrilor familiei sale de a trăi, de a munci sau de a studia în oricare stat membru al UE este un aspect fundamental al Uniunii Europene. Împreună cu alte drepturi prevăzute în temeiul dreptului UE, acesta a influențat viețile și alegerile a milioane de oameni. Prioritatea de prim plan a negocierilor va consta în convenirea unor garanții reciproce pentru protejarea statutului și a drepturilor care decurg din dreptul UE la data retragerii în ceea ce îi privește pe cetățenii Uniunii Europene și ai Regatului Unit, precum și pe familiile lor, afectați de retragerea Regatului Unit din Uniune. Astfel de garanții trebuie să fie efective, aplicabile, nediscriminatorii și cuprinzătoare, incluzând dobândirea dreptului de ședere permanentă după o perioadă neîntreruptă de ședere legală de cinci ani. Cetățenii ar trebui să își poată exercita drepturile prin proceduri administrative accesibile și simple. 9. De asemenea, părăsirea Uniunii de către Regatul Unit va avea un impact asupra întreprinderilor din UE care au relații comerciale cu Regatul Unit și își desfășoară activitatea pe teritoriul acesteia, precum și asupra întreprinderilor din Regatul Unit care au relații comerciale cu Uniunea și își desfășoară activitatea pe teritoriul acesteia. În mod similar, aceasta îi poate afecta pe cei care au încheiat contracte și înțelegeri de afaceri sau care participă la programe finanțate de către UE pe baza prezumției că Regatul Unit își va menține apartenența la UE. Negocierile ar trebui să vizeze prevenirea unui vid juridic după ce tratatele încetează să se aplice Regatului Unit și, în măsura posibilului, să abordeze incertitudinile.
10. O înțelegere financiară unică – cuprinzând chestiuni rezultate din CFM, precum și aspecte referitoare la Banca Europeană de Investiții (BEI), Fondul european de dezvoltare (FED) și Banca Centrală Europeană (BCE) – ar trebui să asigure respectarea atât de către Uniune, cât și de către Regatul Unit a obligațiilor care decurg din întreaga perioadă a apartenenței Regatului Unit la Uniune. Înțelegerea ar trebui să reglementeze toate angajamentele, precum și pasivele, inclusiv datoriile contingente.
11. Uniunea a sprijinit cu consecvență obiectivul de pace și reconciliere consacrat în Acordul din Vinerea Mare în toate părțile sale, iar continuarea sprijinirii și a protejării realizărilor, a beneficiilor și a angajamentelor procesului de pace își va păstra importanța primordială. Având în vedere condițiile unice din insula Irlanda, va fi nevoie de soluții flexibile și imaginative, inclusiv cu obiectivul de a se evita o frontieră strict controlată, respectând, în același timp, integritatea ordinii juridice a Uniunii. În acest context, Uniunea ar trebui să recunoască și acordurile și înțelegerile bilaterale existente între Regatul Unit și Irlanda care sunt compatibile cu dreptul UE.
12. Uniunea ar trebui să convină cu Regatul Unit asupra unor înțelegeri în ceea ce privește zonele de suveranitate ale Regatului Unit în Cipru și să recunoască în acest sens acordurile și înțelegerile bilaterale dintre Republica Cipru și Regatul Unit care sunt compatibile cu dreptul UE, în special în ceea ce privește protejarea drepturilor și a intereselor cetățenilor UE care sunt stabiliți sau muncesc în zonele de suveranitate.
13. În urma retragerii, Regatul Unit nu va mai fi acoperit de acordurile încheiate de Uniune sau de statele membre acționând în numele Uniunii sau de Uniune și statele sale membre acționând în comun. Uniunea va continua să aibă drepturile și obligațiile sale în ceea ce privește acordurile internaționale. În acest sens, Consiliul European așteaptă din partea Regatului Unit să își onoreze partea din toate angajamentele internaționale contractate în contextul apartenenței sale la UE. În aceste cazuri, ar trebui să se angajeze un dialog constructiv cu Regatul Unit cu privire la o posibilă abordare comună în ceea ce privește țările terțe partenere, organizațiile și convențiile internaționale în cauză.
14. De asemenea, acordul de retragere ar trebui să abordeze potențialele probleme care ar decurge din retragere în alte domenii de cooperare, inclusiv cooperarea judiciară, asigurarea respectării legii și securitatea.
15. Deși stabilirea viitoarelor sedii ale agențiilor și ale structurilor UE situate în Regatul Unit este o chestiune de rezolvat fără întârziere de către cele 27 de state membre, ar trebui să se stabilească înțelegeri pentru facilitarea transferului acestora.
16. Ar trebui să se stabilească înțelegeri prin care să se asigure securitatea juridică și tratamentul egal pentru toate procedurile judiciare aflate pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene la data retragerii care implică Regatul Unit sau persoane fizice sau juridice din Regatul Unit. Curtea de Justiție a Uniunii Europene ar trebui să rămână competentă pentru a se pronunța în aceste proceduri. În mod similar, ar trebui să se stabilească înțelegeri pentru procedurile administrative în curs la Comisia Europeană și la agențiile Uniunii la data retragerii care implică Regatul Unit sau persoane fizice sau juridice din Regatul Unit. În plus, ar trebui să se prevadă înțelegeri pentru posibilitatea inițierii de proceduri administrative sau judiciare după ieșire pentru fapte care s-au petrecut înainte de data retragerii.
17. Acordul de retragere ar trebui să includă mecanisme adecvate de soluționare a litigiilor și de asigurare a aplicării dispozițiilor în ceea ce privește aplicarea și interpretarea acordului de retragere, precum și înțelegeri instituționale cu limite stabilite în mod corespunzător care să permită adoptarea măsurilor necesare pentru abordarea situațiilor neprevăzute în acordul de retragere. Toate acestea ar trebui să se facă ținând cont de interesul Uniunii de a-și proteja efectiv autonomia și ordinea juridică, inclusiv rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene.
IV. Discuții preliminare și pregătitoare privind un cadru pentru viitoarea relație dintre UE și Regatul Unit
18. Consiliul European salută și împărtășește dorința Regatului Unit de a stabili un parteneriat strâns între Uniune și Regatul Unit după plecarea acestuia. Chiar dacă o relație între Uniune și un stat care nu este membru nu poate oferi aceleași beneficii precum apartenența la Uniune, întreținerea unor legături puternice și constructive, care ar trebui să cuprindă mai mult decât aspecte comerciale, va rămâne în interesul ambelor părți.
19. Guvernul britanic a indicat că nu va încerca să rămână în piața unică, dar ar dori să obțină un acord ambițios de liber-schimb cu Uniunea Europeană. Pe baza intereselor Uniunii, Consiliul European este gata să inițieze lucrări în direcția unui acord comercial, care să fie finalizat și încheiat după ce Regatul Unit nu va mai fi stat membru.
20. Orice acord de liber-schimb ar trebui să fie echilibrat, ambițios și cu largă deschidere. Acesta nu poate, totuși, să echivaleze cu participarea la piața unică în ansamblul ei sau la o parte a acesteia, deoarece i-ar submina astfel integritatea și buna funcționare. Acordul trebuie să asigure condiții echitabile, în special în ceea ce privește concurența și ajutorul de stat, și, în acest sens, trebuie să conțină garanții împotriva avantajelor concurențiale neloiale obținute printre altele prin măsuri și practici de reglementare, fiscale, sociale și de mediu. 21. Orice cadru viitor ar trebui să garanteze stabilitatea financiară în Uniune și să respecte regimul și standardele sale de reglementare și de supraveghere, precum și aplicarea acestora.
22. UE este pregătită să stabilească parteneriate în alte domenii dincolo de cel comercial, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității internaționale, precum și în domeniile securității, apărării și politicii externe.
23. Viitorul parteneriat trebuie să includă mecanisme adecvate de asigurare a aplicării dispozițiilor și de soluționare a litigiilor care să nu afecteze autonomia Uniunii, în special procedurile decizionale ale acesteia. 24. După ce Regatul Unit părăsește Uniunea, niciun acord dintre UE și Regatul Unit nu se poate aplica teritoriului Gibraltar fără un acord între Regatul Spaniei și Regatul Unit.
V. Principiul cooperării loiale
25. Până la părăsirea Uniunii, Regatul Unit rămâne membru deplin al Uniunii Europene, supus tuturor drepturilor și obligațiilor stabilite în tratate și în temeiul dreptului UE, inclusiv principiului cooperării loiale. 26. Consiliul European recunoaște necesitatea, în contextul internațional, de a se ține cont de particularitățile Regatului Unit în calitate de stat membru în curs de retragere, cu condiția ca acesta să își respecte obligațiile și să rămână loial intereselor Uniunii atâta timp cât deține încă statutul de membru. În mod similar, Uniunea se așteaptă din partea Regatului Unit să recunoască necesitatea celor 27 de state membre de a se întâlni și de a discuta aspecte legate de situația ulterioară retragerii Regatului Unit.
27. Atât timp cât Regatul Unit deține încă statutul de membru, toate afacerile în curs ale UE trebuie să continue să se desfășoare în cele mai bune condiții posibil cu 28 de state membre. Consiliul European își menține angajamentul de a promova cu ambiție prioritățile pe care Uniunea și le-a stabilit. Negocierile cu Regatul Unit vor fi separate de afacerile în curs ale Uniunii și nu vor afecta progresul acestora din urmă”.
.
