Connect with us

EDITORIALE

Undeva in Palilula

Published

on

Gratian Mihailescu (2)Palilula lui Purcarete e un loc unde derizoriul coexista cu lucruri fermecatoare, iar populatia din oras e izolata pentru eternitate in betie, petreceri si orgii. La Palilula nimeni nu munceste,dar toti isi umplu burdihanele. Vi se pare cunoscut ? Analogia e evidenta.  Societatea romaneasca pare ca functioneaza dupa regulile societatii micului oras Palilula….deci problema majora in societate nu este coruptia  ci managementul politic si administrativ. Coruptia, desi este o mostenire  culturala si istorica, s-a accentuat sau pastrat din cauza unui management defectuos la nivel politic si administrativ. Politicienii bata-i vina…care au politizat-o si pe domna de servici de la CJ….ca sa nu mai vorbim de baronii locali…in concluzie 20 de ani de proasta guvernare !

Un scenariu posibil al regionalizarii

Am scris saptamana trecuta un articol, o analiza, despre regionalizare si despre pericolele care se arata in cazul in care ea va fi realizata asa cum se creioneaza in prezent: fara audieri publice, fara studii de impact si analiza pe regiuni, fara implicarea societatii civile si a sectorului privat. Va fi doar o decizie politica, de vazul lumii, iar dupa ce haosul administrativ va fi creat, prin incalecarea si suprapunerea de decizii – local Consiliu Judetean vs regional noile Consilii Regionale infiintate vs central Guvern – , se va instala  confuzia si dezordinea adminstrativa :  o birocratie si mai mare printr-un management defectuos si o suprapunere a deciziilor intre cele trei nivele,  plus actele de coruptie care vor fi mai greu de controlat.  In aceasta perspectiva, probabil dupa 1 an sau doi de functionare haotica, « descentralizata », se va decide probabil de catre mintiile luminate de la Bucuresti ca regionalizarea a fost un esec si se va reveni la centralizare,  deoarece nu va exista capacitate administrativa la nivel regional pentru a gestiona lucrurile, vezi cazul Ungariei. Astfel, toata lumea e multumita si cetatenii ca li s-a dat speranta sa viseze frumos si sa fie guvernati european, conform principiului subsidiaritatiii, si politicienii care vor sustine ca nu exista structuri care sa sustina o guvernare la nivel regional si ca aceasta guvernare regionala nu este eficienta.

 

Guvernare proasta

In ultimul raport SAR scriam de legatura dinstre  capacitatea administrativa si calitatea guvernării. Conform unui document al DG Regio, realizat pentru 178 de regiuni NUTS I si II europene, care a folosit indicatori realizati de World Bank, Freedom House şi Trasnparency International, indicatori ce au luat in calcul coruptia, statul de drept şi eficienta guvernarii, Romania se află pe ultimul loc. Conform aceluiasi studiu pentru a avea un nivel bun de guvernare regională care să ajute la o performanţă a administratiei publice regionale e nevoie de mai multi factori, printre care :

  • mass-media regionala puternica, independenta, care să exercite o presiune de jos in sus
  • angajarea in sectorul public pe baza de competitivitate in dauna clientelismului sau a contactelor personale
  • mai putina birocratie şi mai multa flexibilitate in procesul decizional.

Cum nici unul din acesti factori nu este dezvoltat la nivel regional in Romania ne punem intrebari serioase despre impactul regionalizarii asupra reformei administratiei regionale şi locale.

Managementul romanesc

Romania poate sa incerce zeci variante de regionalizari !  Romania poate sa ceara de la Comisie nu 40 de miliarde ci 100 de miliarde de euro pentru perioada 2014-2020 ! Lucrurile tot prost o sa mearga ! De ce ? Pentru ca Romania NU ARE un management eficient la nivel politic si la nivel administrativ !

Managementul politic. Tara asta sufera de 20 de ani la capitolul asta ! Buna guvernare merge mana in mana cu capacitatea administrativa. Si in Romania, nu exista buna guvernare…de 20 de ani ! Romania nu a fost si nu  este guvernata de Ponta, Basescu, Tariceanu, Nastase sau  Iliescu. Romania este controlata si guvernata de baronii locali, persoane influente in partide si care au ajutat la ascensiunea unor prim-ministrii sau presedinti de pana acum ! Ei trag sforile in partide, ei aduc voturile pentru partide ei numesc presedinti de partide ei fac regulile jocului. …Luati exemplul celor mai sarace judete din Romania ! Uitati-va la performantele lor economice, PIB, investitii, crestere economica. Apoi vedeti cum stau cu absorbtia de fonduri europene . Va spun eu : catastrofal !!! Si apoi uitati-va cine sunt persoanele care conduc acele judete. O sa vedeti ca ii cunoasteti ! Adica e posibil ca vicepremierul Dragnea, cu experienta vasta in administratie (sef la UNCJR) si presedinte de CJ la Teleorman, sa gestioneze asa prost un judet ca Teleorman timp de ani buni. Adica, daca nu a fost in stare sa gestioneze un judet, ce garantie am ca va gestiona eficient procesul regionalizarii sau ca va gestiona viitorul politicii de dezvoltare regionala ? Frunzaverde, omul care a decis schimbarea unui guvern, presedinte la CJ Caras-Severin. Vedeti performantele economice ale judetului in ultimii ani: catastrofale. Lista continua si nu doresc sa scriu despre aceste persoane. Nu merita ! Sunt altii care se ocupa de ei, din pacate nu o fac cum trebuie, deoarece, nu-i asa, mass-media in Romania sufera la capitolul finantare, fiind dominata de interese economice si politice. Si…din pacate, viitorul politicii este sumbru. Ne uitam in Parlament si ne dam seama de cine suntem guvernati. Si cei tineri, care vin din spate…tot asa au fost formati. In spriritul liderilor actuali. Adica nu asteptati ca unul dintre noii politicieni sa vina cu idei si argumente inovatoare in vreun domeniu. Ei, tinerii care au fost acceptati de catre liderii nostri politici si care au fost luati sub aripa protectoare a acestora, trebuie sa urmeze liniile trasate de politicianul respectiv. In Romania nu exista competitivitate ci clientelism, in Romania nu exista transparenta ci favoritsim si nepotism in toate domeniile, nu numai in politica. Problema e ca din politica apar liderii, care ne guverneaza si daca ei apar asa cum apar, ce pretentii avem sa fim guvernati eficient ? Ce exemplu dau altor domenii de activitate ? Si atunci….se intampla ce se intampla in prezent…

Management administrativ. Revenind la buna guvernare si la capacitate administrativa.   Scriam in toate articolele de pana acum ca politizarea excesiva a administratiei publice a dus la dezastrul absortbiei fondurilor europene. Si este adevarat. In Romania totul este politizat, incepand de la femeia de serviciu care spala pe jos in CJ pana la directorul unei Agentii de Dezvoltare Regionala sau directorii Autoritatiilor de Management  din cadrul Programelor Operationale: toti au fost numiti politic si trebuie sa se conformeze deciziilor politice. Nu prea au dreptul sa ridice capul sau sa vina cu initiative, altfel…altcineva le va lua locul caldut….si in vremea asta de criza…se gaseste greu un loc la stat, mai caldut. Este valabil si pentru administratia centrala si pentru agentiile adiacente care furnizeaza servicii administrative, pe langa CJ-uri. Sa nu mai vorbim de directorii de spital sau de directorii de scoala, liceu etc…Toti sunt numiti politic, mai putin pe baza de competente si cunostinte. De ce ? Simplu…Pentru a aduce voturi, pentru nevoia de a controla politic toate parghiile, pentru ca asa s-a obisnuit in Romania, fie ca vorbim de PSD, PNL, PDL.  Si atunci, cand politicul primeaza intereselor de functionare eficienta a administratiei se intampla ce se intampla la noi de 20 de ani. O guvernare proasta pe toate palierele administratiei : local si central, lipsita de competenta si transparenta, generatoare de birocratie si fapte de coruptie.

Dezvoltare regionala – Investitiile si cresterea economica vs capacitatea administrativa

In cursul saptamanii trecute am fost invitat sa vorbesc despre regionalizare si pericolele care se arata, la evenimentul organizat de Borboly Csaba, presedintele CJ Harghita, eveniment cu titlul :  Aproape totul DEspre Regionalizare. Dupa cinci ore de discutii, prezentari, opinii, analize, dezbateri despre dezvoltare economica, disparitati economice crescute, slaba capacitate administrativa s-a ajuns la concluzia ca Romania este prost guvernata. Da! Managementul eficient politic si administrativ in Romania exista, dar lipseste cu desavarsire, vorba lui Nea Iancu. Fara acesta, nu avem o buna guvernare. Modul si calitatea guvernarii lasa de dorit si au un impact negativ asupra capacitatii administrative. In cadrul conferintei de la Miercurea-Ciuc am avut placerea sa polemizez cu Gyula Horvath, fost profesor al meu si directorul Institutului de studii regionale din Pecs. Domnul Horvath a sustinut ca capacitatea administrativa nu e asa importanta si ca investitiile, pozitia geografica, somajul, diparitatiile economice, media de varsta a persoanelor active sunt factori care influenteaza nivelul de dezvoltare al unei regiuni. Total de acord, insa toti acesti factori  (exceptand pozitia geografica) provin din deciziile politice luate la nivel regional (CJ) sau local (primarie). Este vina cetateanului ca investitorii ocolesc o anumita zona? De ce un investitor ar prefera o anumita zona in favoarea alteia? Va spun, in caz ca nu banuiati: pentru ca in unele zone primariile ofera facilitati  (terenuri concesionate pe bani putini, etc) iar in alte zone primarii cer spagi prea mari pentru a facilita intrarea anumitor investitori.  Exemplele o sa le dau tot din zona de Vest, de unde ma trag. Resita, resedinta de judet a CS, e probabil pe ultimele locuri la investitii si atragere investitori. Parcul industrial construit cu ceva timp in urma, ramane in continuare gol. Unii dintre investitori, care au purtat discutii si negocieri pentru a realiza ceva la Resita, subit au preferat Caransebesul. Cum se poate ca o zona ca si Sanicolau Mare, din Timis, sa fie timp de 20 de ani pe locul intai, la investitii straine, fiind  localitatea fara someri din Romania, ba mai mult, sa atraga forta de munca din comunele din jur?! Explicatia e simpla: primarul de acolo, a faciltat venirea unor investitori (Zoppas, Delphi) la mijlocul anilor 90 iar acum, orasul cu 15.000 de locuitori se bucura de un flux financiar frumusel care genereaza dezvoltare economica. Asadar capacitatea administrativa este cea care decide nivelul investitiilor, iar in general politicienii (primari, presdinti de CJ), in cazul in care nu sunt spagari ordinari, au mentalitatea nationalisto-comunista „Noi nu ne vindem tara”! Pai nu asta e pretul ca am fost acceptati in UE? În 2008, cand activam la Bruxelles, am avut o discutie cu unul dintre europarlamentarii romani caruia ii spuneam ca ar trebui sa avem o colaborare intensa cu Vestul, ca ar trebui sa ii chemam la noi sa investeasca, sa le creeam facilitati si politici fiscale, sa implementam proiecte pilot in diferite domenii pentru a crea o inovare a conceptelor si technologiei….si el mi-a raspuns sec: pai ce…sunt aia mai destepti?…de ce sa ne ia strainii banii? ATENTIE….2008 Parlamentul European, europarlamentar roman. Pai daca omul ala gandea asa in 2008, ce pretentii sa avem acum in 2013, de la diferiti primari sau presedinti de CJ?

Asadar reiau ideile pe care le-am prezentat in majoritatea articolelor mele. Romania are nevoie de transparenta, competitivitate, corectitudine, responsabilitate, eficienta la nivel politic si administrativ. Romania are nevoie sa depolitizeze administratia si nu cred ca va fi in stare. Intr-un articol din 2012, scriam: « Dupa 20 de ani de economie de piata, Romania este inca la coada clasamentului, in spatele tuturor tarilor post-comuniste, cand vine vorba de performanta institutionala sau economica. Coruptia, care apare ca  o reflectare a cadrului institutional slab, continua sa fie un impediment serios pentru competitivitatea economiei romanesti. » Pentru o buna performanta economica, pentru o absorbtie mai accentuata a fondurilor, pentru o eficientizare a administratiei publice, cheia succesului o reprezinta buna guvernanta. Si situatia din prezent, din pacate, nu ne da sperante pentru un viitor in care Romania sa fie bine guvernata !

 

Graţian Mihăilescu

Consultant Dezvoltare Regională şi Afaceri Europene

EDITORIALE

Editorial semnat de președintele Parlamentului European, Antonio Tajani: Visul european riscă să dispară din cauza crizei imigrației

Published

on

de Antonio Tajani, președintele Parlamentului European

Următorul Consiliu European este decisiv pentru viitorul Europei. Dacă statele membre nu găsesc împreună modul de a stăvili și a reglementa fluxurile de imigranți și solicitanți de azil, însuși proiectul european poate primi o lovitură fatală.

UE și statele sale membre au descoperit cu o întârziere vinovată acest fenomen și s-au limitat să-i suporte consecințele, încercând să-i reducă daunele și să-l încetinească la frontierele noastre.

Foto: European Parliament

Până în 2050 populația Africii se va dubla, depășind 2,5 miliarde de locuitori. Dacă nu intervenim rapid, actualele sute de mii de migranți vor deveni milioane, cu consecințe devastatoare pentru Europa.

Cauzele acestor fluxuri sunt instabilitatea și nesiguranța din vaste regiuni ale Africii și Orientului Mijlociu, precum și terorismul, sărăcia, foametea și schimbările climatice. Numai între 2014 și 2017, cel puțin 13 000 de persoane și-au pierdut viața în Marea Mediterană, fără a socoti zecile de mii de morți din deșertul Sahara.

Cetățenii noștri nu mai sunt dispuși să accepte o Europă fără apărare, incapabilă să ofere răspunsuri structurale la această tragedie. Ei doresc o Uniune care să fie solidară cu cei ce fug din calea persecuțiilor și războaielor, dar fermă cu cei care nu au dreptul să intre sau să rămână în Europa.

Următorul summit UE este ultima ocazie de a nu înșela așteptările a jumătate de miliard de europeni.

Este nevoie de curaj și de o strategie reală pe termen scurt, mediu și lung, bazată pe doi piloni: pe de-o parte, oprirea rapidă a plecărilor din țările de tranzit și de pe coastele africane, permițând sosirea în condiții de siguranță numai a celor care au într-adevăr drept de azil; pe de altă parte, distribuirea solicitanților de azil în țările europene în temeiul unui mecanism automat și obligatoriu.

În viitorul foarte apropiat, trebuie oprite plecările și împiedicați cei care introduc ilegal migranți să pună în pericol viața a zeci de mii de persoane. Cei care au într-adevăr nevoie de azil nu pot fi lăsați la mila traficanților fără scrupule. Blocarea plecărilor înseamnă și eliminarea profiturilor acestor negustori de bărbați, femei și copii.

Urmând exemplul înțelegerii cu Turcia, care a permis închiderea rutei Balcanilor, UE trebuie să investească cel puțin 6 miliarde pentru a închide rutele din Marea Mediterană.

Așa cum este cazul cooperării UE-Niger, trebuie să colaborăm mai mult cu țările de tranzit, cum ar fi Mauritania, Mali, Ciad, Tunisia, Maroc, Algeria și Libia.

Înainte de 2016, treceau din Niger 150 000 de migranți pe an. În 2018, numărul acestora a scăzut la 5 000. A fost posibilă și evacuarea din Libia a 1 500 de solicitanți de azil, primiți temporar în Niger.

La jumătatea lunii iulie, voi merge la Niamey și Agadez pentru a consolida cooperarea noastră cu Nigerul, conducând și o misiune de diplomație economică la care participă întreprinzători europeni.

Dintre cele 650 000 de mii de cereri de azil prezentate în UE în 2017, 416 000 au fost depuse în numai trei țări: Germania, Italia și Franța. Această nedreptate flagrantă este legată de Regulamentul Dublin, care generează din ce în ce mai multe conflicte și tensiuni între statele noastre membre.

Trebuie să-l modificăm. Avem nevoie de un sistem european de azil mai just și mai eficient. În noiembrie 2017, Parlamentul European a adoptat, cu o largă majoritate, o propunere de distribuire echitabilă a solicitanților de azil. Le-am scris șefilor de stat și de guvern din UE, solicitându-le să folosească acest test ca bază a reformei.

Pentru a convinge statele cele mai reticente să accepte această redistribuire, trebuie să garantăm că Uniunea are capacitatea de a controla frontierele externe și de a bloca plecările din nordul Africii. În acest mod, ar ajunge în Europa numai cei care au dreptul la protecție prin proiectele de reinstalare ale Înaltului Comisariat pentru Refugiați al ONU. Aceste persoane ar fi transferate în condiții de siguranță și distribuite în mod echitabil între statele UE de primire, așa cum se întâmplă deja cu refugiați din taberele din Turcia, Iordania și Liban.

În lipsa unei strategii europene credibile, bazată pe acești doi piloni, va prevala principiul „fiecare pentru sine”, cu o „renaționalizare” a politicilor în domeniul migrației, închiderea frontierelor naționale și sfârșitul Schengen.

În paralel, Uniunea trebuie să coordoneze eforturile de stabilizare a Libiei, pentru ca acest stat să poată deveni un partener real al UE.

În curând, mă voi deplasa în Libia pentru a discuta rolul pe care Parlamentul European îl poate avea în acest proces și în organizarea viitoarelor alegeri democratice. Suntem dispuși să punem la dispoziție resurse și competențe, inclusiv în cadrul unei conferințe care să reunească în Parlament toate părțile interesate.

O strategie într-adevăr eficace trebuie să abordeze și cauzele acestor veritabile exoduri. Solicităm alocarea de fonduri, în următorul buget al UE, dedicate unui Plan Marshall pentru Africa. Este nevoie de cel puțin 40 de miliarde EUR pentru a mobiliza investiții de 500 de miliarde EUR în următorul deceniu. Obiectivul este crearea de perspective și speranțe pentru tinerii africani în țările lor. Aceste investiții, însoțite de o diplomație economică solidă și cote de imigranți legali, pot facilita acordurile de repatriere cu țările de origine.

Visul european riscă să dispară din cauza crizei imigrației. Nu putem și nu trebuie să acceptăm ca așa ceva să se întâmple. Este nevoie de curaj, hotărâre și ambiție pentru a găsi împreună noi soluții.

Parlamentul European își face datoria, propunând o strategie articulată și credibilă. Fac un apel către șefii de stat și de guvern să lase la o parte logica egoismului național și să acționeze împreună pentru a evita sfârșitul Uniunii.

Antonio Tajani, membru al Parlamentului European încă din 1994, a fost vicepreședinte al Comisiei Europene între 2008 și 2014 în calitate de comisar pentru transport și apoi de comisar pentru industrie și antreprenoriat. Din 2014 și până la începutul acestui an a fost prim-vicepreședinte al Parlamentului European. Din data de 17 ianuarie 2017, Tajani a devenit președinte al Parlamentului European.

*** Editorialul președintelui Parlamentului European Antonio Tajania fost transmis pentru publicare redacției CaleaEuropeana.ro de către Biroul de Informare al Parlamentului European în Romania. Opiniile exprimate reprezintă viziunea autorului***

Continue Reading

EDITORIALE

Sub umbrela cetățeniei europene sau mai dezbinați după alegerile europene din 2019? Despre cum populismul poate uni Europa

Published

on

de Violeta Dan

Cred că noi, europenii, indiferent de locul în care ne-am afla acum, este imposibil să nu ne confruntăm cu prezența tot mai activă a discursului populist*, fie că vine de la partidele de la guvernare sau din opoziție. Europa, răvășitul continent de aspirațiile naționaliste în ultimii ani își dă acum bătălia finală pentru câștigarea unui parcurs nu numai unit, dar ci și solidar cu problemele celorlalte state. Cu siguranță că tuturor ne este greu să empatizăm cu problemele unor cetățeni îndepărtați aflați în celălalt colț al continentului, dar cum altfel ne așteptăm să primim înțelegere dacă nu dialogăm?

Tocmai acest lucru ridică spinoase întrebări. Suntem noi, europeni, uniți sub steaua aceleiași cetățenii „dobândite” odată cu Tratatul de la Maastricht sau ne macină izolaționismul și excepționalismul autohton?

În pofida tuturor titlurilor exagerate menite să atragă cititori și a discursurilor dezbinatoare ale unora dintre politicieni, cred că doar ignoranța ne-ar putea face să cădem pradă unor idei radicale.

Criza migrației, acest subiect atât de invocat în Uniunea Europeană în ultimii ani este un exemplu extrem de elocvent pentru adâncirea prăpastiei între state, cetățeni cu viziuni politici diferite și valori distincte. Într-adevăr anii 2014, 2015 și poate și 2016 au fost unii care au pus la încercare unitatea europeană, dar ei au arătat mai mult de atât, și anume că fără să ne punem în postura celuilalt nu vom putea înțelege niciodată. Schema de relocare a refugiaților al căror număr reprezenta numai 2% din totalul celor sosiți în UE (conform estimărilor Comisiei Europene)  a fost un subiect care a aprins discuțiile între state și instituțiile europene, până la zvonul conform căruia punerea la dispoziție a fondurilor europene ar fi condiționată de primirea cotelor de refugiați negociate în Consiliul European. Se vorbea atunci, îmi amintesc, de o solidaritate cu două sensuri de către Jean Claude Juncker și Donald Tusk. 

Bineînțeles că acest subiect a fost folosit greșit în mod intenționat  de forțe politice extremiste în beneficiul propriu. Ele au promis o simplistă și radicală rezolvarea a unei probleme complexe și care implica, până la urmă, influențarea destinului anumitor oameni. 

Statele care s-au aflat la „poarta de intrare” sau cele de tranziție au cunoscut o intensificare a discursului populist. Grecia, Italia, Ungaria, Germania, Franța, Olanda, Austria sau Marea Britanie sunt doar câteva dintre statele în care mesaje ale urii s-au propagat rapid, alimentate și de o teamă sporită de atacuri teroriste și de interconectarea voită a celor două teme și inocularea credinței conformă căreia diferit este rău.

Nici instituțiile europene nu au rămas neatinse de populism. Chiar din „inima Europei, în instituția unde drepturile cetățenilor sunt apărate, Parlamentul European, trei dintre grupurile politice formate după alegerile din 2014 au fost aprige contestatare ale proiectului european însuși, atacându-l cu orice ocazie. Să nu uităm, totuși, de britanicul Nigel Farage care și-a condus concetățenii la vot către Brexit, dar nici de Marine le Pen, naționalista ce a ajuns până în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale și printre ale cărei propuneri găseam inclusiv ieșirea Franței din zona euro.

Poate în urmă cu 4 ani politicienii europeni nu credeau că astfel de mesaje ar putea să le fure electoratul, dar s-a dovedit că forța mesajelor simple, cu puternic impact emoțional este de necontestat. Birocrația și lentoarea acțiunilor sunt deseori blamate de populiști care invocă simplificare și conducere prin voința poporului și organizarea de referendumuri constate. Dar oare asta este democrația de care are nevoie Europa?

Tocmai de aceea una dintre inițiativele Comisiei Europene este de salutat. Comisarii au realizat că nu este de la sine înțeles că europenii percep beneficiile apartenenței la UE și au ieșit „în teren” pentru a le arăta oamenilor în ce constă munca lor și cum lucrează în fiecare zi pentru ca diferențele dintre state și regiuni să se micșoreze. Seria dialogurilor cu cetățenii a atins proporții uriașe de la lansare, ajungând la sute de dialoguri.

Mai mult decât atât, cu un an înainte de alegerile europarlamentare, legislativul european a demarat un proces de dezbatere a viitorului UE cu unii dintre liderii europeni, printre care se află și președintele României. Klaus Iohannis va dezbate, în plenul Parlamentului European, viitorul Europei, putând aduce viziunea țării noastre asupra celor mai pregnante subiecte.

Prin vocea președintelui România poate avansa dosare precum accelerarea procesului de integrare în spațiul Schengen. Chiar finalul acestui executiv european și al legislativului se termină la Sibiu, un summit important a cărei declarație poate marca tranziția către o Europă mai solidară, bineînțeles cu voința liderilor săi. E adevărat că pe scena politică găsim lideri de extrema stângă sau care fac coaliție cu extrema dreaptă (vezi Austria), dar când ne uităm la cazul problematicei Grecii prindem curaj. Tânărul Tsipras a făcut istorie prin încheierea unei înțelegeri istorice cu vecinul nordic ce va rescrie, cu siguranță, istoria comună a UE.

Eu cred că Europa pur și simplu nu își poate permite să mai cadă încă o dată pradă unui discurs dezbinator, modificat în fiecare stat în funcție de subiectul cel mai accesibil politicienilor. Niciun stat nu și-ar dori acum să fie în locul Marii Britanii, țară prinsă într-o complexă discuție cu Comisia Europeană pentru a pune la punct detaliile ieșirii din Uniune, ceea ce a arătat nu numai că apartenența la această entitate de câteva decenii a adus imense beneficii, dar va lăsa Regatul Unit mai slab în fața unor continente tot mai puternice din punct de vedere economic și comercial. UE nu înseamnă doar valori comune împărtășite și bunăstare, înseamnă importanță la masa negocierilor cu alte puteri mondiale și o forță sporită de însăși unitatea ei.

În ceea ce privește România cel mai bun mod de a se asigura că nu cade în capcana populistmului este de a nu folosi teme naționale în campania electorală pentru europarlamentare. Umbrela europeană este destul de încăpătoare pentru toți, trebuie doar să fim conștienți că o putem deschide în vremuri tulburi.

*Pentru a exclude orice interpretare greșită, în acest articol am folosit termenul de „discurs populist” așa cum a fost el teoretizat de reputatul politolog Cas Mudde. Acesta îl prezintă ca având trei atribute: mai întâi tema poporului, identificat social sau etnic ca o entitate de sine stătătoare, apoi cea a elitelor situate la vârful piramidei economice, politice sau culturale și, în fine, voința generală, un abstract loc comun ce se identifică cu „năzuințele poporului”.

Articol publicat inițial pe danvioleta.wordpress.com.

 

Continue Reading

EDITORIALE

EDITORIAL De la “se dă” la “se pleacă”. Mic îndreptar pentru liderii care vor să mai aibă români în țară

Published

on

de Dan Cărbunaru

Am început, ieri, moderarea Dialogului Cetățenesc dintre băcăuanii reuniți în Aula Universității Vasile Alecsandri și comisarul pentru Politică Regională Corina Crețu și ministrul Fondurilor Europene, Rovana Plumb, cu gândul la ceea ce Jean-Claude Juncker le spunea românilor, anul trecut, la București – am venit să vă ascult.

Ploaia de întrebări bine țintite, despre viitorul european al celor din sală, a fost prefațată, abrupt, de primul mesaj colectat electronic – două treimi simt că vocea lor nu este auzită în UE. Două treimi dintr-un public instruit, cunoscător al valorilor europene, beneficiar direct al fondurilor europene, pentru că Universitatea a beneficiat masiv de bani pentru modernizare și extindere. Un mesaj tranșant pentru cele două reprezentante ale avantajelor financiare pentru România europeană. Când unul dintre tineri a întrebat despre facilitățile oferite pentru spațiile dedicate generației sale, am înțeles că nu mai e suficient să discutăm despre bani. Fondurile europene, salariile mai mari, nu mai sunt suficiente pentru români, la 11 ani de la aderarea la UE.

Calitatea vieții. Ce oferă, concret, în prezent și viitor, o țară europeană cetățenilor săi. Asta e provocarea tăcută aruncată pe masa celor care se perindă prin palatele din care se conduce România. Oamenii nu se mai mulțumesc cu bani. Vor să știe ce pot face cu ei. Și ce fac decidenții cu taxele lor. Cum în statele din Nord sau Vest problema aceasta este rezolvată civilizat de ceva vreme, românii, până acum peste 4 milioane, au plecat acolo. Nimic nu îi poate opri pe cei rămași să îi urmeze, dacă vor dori același lucru, mai presus de orice. Rezolvarea acestei situații, cu mult mai complicată decât construirea de autostrăzi, este urgent a fi conștientizată. Doar așa se explică tensiunea socială care ține privirile plecate în pământ și numărul de bilete dus pe care românii le cumpără zilnic. Ne exportăm oamenii pentru că nu putem importa soluțiile de acolo unde ei pleacă.

După o oră de ping-pong între tinerii din Aulă și cele două doamne, concluzia a căzut ca un trăznet. Mobilitatea este prima ideea care le trece prin minte tinerilor când se gândesc la Uniunea Europeană. Plecarea este în mintea și inimile celor care de la care noi așteptăm să construiască România de mâine. De la întrebarea “ce se mai dă la alimentara”, pe care oricum tinerii de azi nu o înțeleg, vom avea de răspuns multă vreme la întrebarea de “unde se mai pleacă?”.

Generația pașoptistă, care deschidea ușa spre Occident României de azi, a plecat de acasă pentru a-și ajuta țara, la întoarcere. Pentru a o transforma și construi după modelul în care a trăit și din care s-a hrănit intelectual, cultural, spiritual. Un secol și jumătate mai târziu, ne revărsăm spre Occident, cu disperare, cu năduf și lehamitea unei așteptări fără finalitate.

Europtimismul celor 60 la sută dintre români care își anunță în eurobarometre încrederea în viitorul lor european va lua din ce în ce mai puțin în calcul, în acest ritm, țara în care au învățat să spună MAMA.

 

 

.

Continue Reading

Trending