Connect with us

EDITORIALE

Undeva in Palilula

Published

on

Gratian Mihailescu (2)Palilula lui Purcarete e un loc unde derizoriul coexista cu lucruri fermecatoare, iar populatia din oras e izolata pentru eternitate in betie, petreceri si orgii. La Palilula nimeni nu munceste,dar toti isi umplu burdihanele. Vi se pare cunoscut ? Analogia e evidenta.  Societatea romaneasca pare ca functioneaza dupa regulile societatii micului oras Palilula….deci problema majora in societate nu este coruptia  ci managementul politic si administrativ. Coruptia, desi este o mostenire  culturala si istorica, s-a accentuat sau pastrat din cauza unui management defectuos la nivel politic si administrativ. Politicienii bata-i vina…care au politizat-o si pe domna de servici de la CJ….ca sa nu mai vorbim de baronii locali…in concluzie 20 de ani de proasta guvernare !

Un scenariu posibil al regionalizarii

Am scris saptamana trecuta un articol, o analiza, despre regionalizare si despre pericolele care se arata in cazul in care ea va fi realizata asa cum se creioneaza in prezent: fara audieri publice, fara studii de impact si analiza pe regiuni, fara implicarea societatii civile si a sectorului privat. Va fi doar o decizie politica, de vazul lumii, iar dupa ce haosul administrativ va fi creat, prin incalecarea si suprapunerea de decizii – local Consiliu Judetean vs regional noile Consilii Regionale infiintate vs central Guvern – , se va instala  confuzia si dezordinea adminstrativa :  o birocratie si mai mare printr-un management defectuos si o suprapunere a deciziilor intre cele trei nivele,  plus actele de coruptie care vor fi mai greu de controlat.  In aceasta perspectiva, probabil dupa 1 an sau doi de functionare haotica, « descentralizata », se va decide probabil de catre mintiile luminate de la Bucuresti ca regionalizarea a fost un esec si se va reveni la centralizare,  deoarece nu va exista capacitate administrativa la nivel regional pentru a gestiona lucrurile, vezi cazul Ungariei. Astfel, toata lumea e multumita si cetatenii ca li s-a dat speranta sa viseze frumos si sa fie guvernati european, conform principiului subsidiaritatiii, si politicienii care vor sustine ca nu exista structuri care sa sustina o guvernare la nivel regional si ca aceasta guvernare regionala nu este eficienta.

 

Guvernare proasta

In ultimul raport SAR scriam de legatura dinstre  capacitatea administrativa si calitatea guvernării. Conform unui document al DG Regio, realizat pentru 178 de regiuni NUTS I si II europene, care a folosit indicatori realizati de World Bank, Freedom House şi Trasnparency International, indicatori ce au luat in calcul coruptia, statul de drept şi eficienta guvernarii, Romania se află pe ultimul loc. Conform aceluiasi studiu pentru a avea un nivel bun de guvernare regională care să ajute la o performanţă a administratiei publice regionale e nevoie de mai multi factori, printre care :

  • mass-media regionala puternica, independenta, care să exercite o presiune de jos in sus
  • angajarea in sectorul public pe baza de competitivitate in dauna clientelismului sau a contactelor personale
  • mai putina birocratie şi mai multa flexibilitate in procesul decizional.

Cum nici unul din acesti factori nu este dezvoltat la nivel regional in Romania ne punem intrebari serioase despre impactul regionalizarii asupra reformei administratiei regionale şi locale.

Managementul romanesc

Romania poate sa incerce zeci variante de regionalizari !  Romania poate sa ceara de la Comisie nu 40 de miliarde ci 100 de miliarde de euro pentru perioada 2014-2020 ! Lucrurile tot prost o sa mearga ! De ce ? Pentru ca Romania NU ARE un management eficient la nivel politic si la nivel administrativ !

Managementul politic. Tara asta sufera de 20 de ani la capitolul asta ! Buna guvernare merge mana in mana cu capacitatea administrativa. Si in Romania, nu exista buna guvernare…de 20 de ani ! Romania nu a fost si nu  este guvernata de Ponta, Basescu, Tariceanu, Nastase sau  Iliescu. Romania este controlata si guvernata de baronii locali, persoane influente in partide si care au ajutat la ascensiunea unor prim-ministrii sau presedinti de pana acum ! Ei trag sforile in partide, ei aduc voturile pentru partide ei numesc presedinti de partide ei fac regulile jocului. …Luati exemplul celor mai sarace judete din Romania ! Uitati-va la performantele lor economice, PIB, investitii, crestere economica. Apoi vedeti cum stau cu absorbtia de fonduri europene . Va spun eu : catastrofal !!! Si apoi uitati-va cine sunt persoanele care conduc acele judete. O sa vedeti ca ii cunoasteti ! Adica e posibil ca vicepremierul Dragnea, cu experienta vasta in administratie (sef la UNCJR) si presedinte de CJ la Teleorman, sa gestioneze asa prost un judet ca Teleorman timp de ani buni. Adica, daca nu a fost in stare sa gestioneze un judet, ce garantie am ca va gestiona eficient procesul regionalizarii sau ca va gestiona viitorul politicii de dezvoltare regionala ? Frunzaverde, omul care a decis schimbarea unui guvern, presedinte la CJ Caras-Severin. Vedeti performantele economice ale judetului in ultimii ani: catastrofale. Lista continua si nu doresc sa scriu despre aceste persoane. Nu merita ! Sunt altii care se ocupa de ei, din pacate nu o fac cum trebuie, deoarece, nu-i asa, mass-media in Romania sufera la capitolul finantare, fiind dominata de interese economice si politice. Si…din pacate, viitorul politicii este sumbru. Ne uitam in Parlament si ne dam seama de cine suntem guvernati. Si cei tineri, care vin din spate…tot asa au fost formati. In spriritul liderilor actuali. Adica nu asteptati ca unul dintre noii politicieni sa vina cu idei si argumente inovatoare in vreun domeniu. Ei, tinerii care au fost acceptati de catre liderii nostri politici si care au fost luati sub aripa protectoare a acestora, trebuie sa urmeze liniile trasate de politicianul respectiv. In Romania nu exista competitivitate ci clientelism, in Romania nu exista transparenta ci favoritsim si nepotism in toate domeniile, nu numai in politica. Problema e ca din politica apar liderii, care ne guverneaza si daca ei apar asa cum apar, ce pretentii avem sa fim guvernati eficient ? Ce exemplu dau altor domenii de activitate ? Si atunci….se intampla ce se intampla in prezent…

Management administrativ. Revenind la buna guvernare si la capacitate administrativa.   Scriam in toate articolele de pana acum ca politizarea excesiva a administratiei publice a dus la dezastrul absortbiei fondurilor europene. Si este adevarat. In Romania totul este politizat, incepand de la femeia de serviciu care spala pe jos in CJ pana la directorul unei Agentii de Dezvoltare Regionala sau directorii Autoritatiilor de Management  din cadrul Programelor Operationale: toti au fost numiti politic si trebuie sa se conformeze deciziilor politice. Nu prea au dreptul sa ridice capul sau sa vina cu initiative, altfel…altcineva le va lua locul caldut….si in vremea asta de criza…se gaseste greu un loc la stat, mai caldut. Este valabil si pentru administratia centrala si pentru agentiile adiacente care furnizeaza servicii administrative, pe langa CJ-uri. Sa nu mai vorbim de directorii de spital sau de directorii de scoala, liceu etc…Toti sunt numiti politic, mai putin pe baza de competente si cunostinte. De ce ? Simplu…Pentru a aduce voturi, pentru nevoia de a controla politic toate parghiile, pentru ca asa s-a obisnuit in Romania, fie ca vorbim de PSD, PNL, PDL.  Si atunci, cand politicul primeaza intereselor de functionare eficienta a administratiei se intampla ce se intampla la noi de 20 de ani. O guvernare proasta pe toate palierele administratiei : local si central, lipsita de competenta si transparenta, generatoare de birocratie si fapte de coruptie.

Dezvoltare regionala – Investitiile si cresterea economica vs capacitatea administrativa

In cursul saptamanii trecute am fost invitat sa vorbesc despre regionalizare si pericolele care se arata, la evenimentul organizat de Borboly Csaba, presedintele CJ Harghita, eveniment cu titlul :  Aproape totul DEspre Regionalizare. Dupa cinci ore de discutii, prezentari, opinii, analize, dezbateri despre dezvoltare economica, disparitati economice crescute, slaba capacitate administrativa s-a ajuns la concluzia ca Romania este prost guvernata. Da! Managementul eficient politic si administrativ in Romania exista, dar lipseste cu desavarsire, vorba lui Nea Iancu. Fara acesta, nu avem o buna guvernare. Modul si calitatea guvernarii lasa de dorit si au un impact negativ asupra capacitatii administrative. In cadrul conferintei de la Miercurea-Ciuc am avut placerea sa polemizez cu Gyula Horvath, fost profesor al meu si directorul Institutului de studii regionale din Pecs. Domnul Horvath a sustinut ca capacitatea administrativa nu e asa importanta si ca investitiile, pozitia geografica, somajul, diparitatiile economice, media de varsta a persoanelor active sunt factori care influenteaza nivelul de dezvoltare al unei regiuni. Total de acord, insa toti acesti factori  (exceptand pozitia geografica) provin din deciziile politice luate la nivel regional (CJ) sau local (primarie). Este vina cetateanului ca investitorii ocolesc o anumita zona? De ce un investitor ar prefera o anumita zona in favoarea alteia? Va spun, in caz ca nu banuiati: pentru ca in unele zone primariile ofera facilitati  (terenuri concesionate pe bani putini, etc) iar in alte zone primarii cer spagi prea mari pentru a facilita intrarea anumitor investitori.  Exemplele o sa le dau tot din zona de Vest, de unde ma trag. Resita, resedinta de judet a CS, e probabil pe ultimele locuri la investitii si atragere investitori. Parcul industrial construit cu ceva timp in urma, ramane in continuare gol. Unii dintre investitori, care au purtat discutii si negocieri pentru a realiza ceva la Resita, subit au preferat Caransebesul. Cum se poate ca o zona ca si Sanicolau Mare, din Timis, sa fie timp de 20 de ani pe locul intai, la investitii straine, fiind  localitatea fara someri din Romania, ba mai mult, sa atraga forta de munca din comunele din jur?! Explicatia e simpla: primarul de acolo, a faciltat venirea unor investitori (Zoppas, Delphi) la mijlocul anilor 90 iar acum, orasul cu 15.000 de locuitori se bucura de un flux financiar frumusel care genereaza dezvoltare economica. Asadar capacitatea administrativa este cea care decide nivelul investitiilor, iar in general politicienii (primari, presdinti de CJ), in cazul in care nu sunt spagari ordinari, au mentalitatea nationalisto-comunista „Noi nu ne vindem tara”! Pai nu asta e pretul ca am fost acceptati in UE? În 2008, cand activam la Bruxelles, am avut o discutie cu unul dintre europarlamentarii romani caruia ii spuneam ca ar trebui sa avem o colaborare intensa cu Vestul, ca ar trebui sa ii chemam la noi sa investeasca, sa le creeam facilitati si politici fiscale, sa implementam proiecte pilot in diferite domenii pentru a crea o inovare a conceptelor si technologiei….si el mi-a raspuns sec: pai ce…sunt aia mai destepti?…de ce sa ne ia strainii banii? ATENTIE….2008 Parlamentul European, europarlamentar roman. Pai daca omul ala gandea asa in 2008, ce pretentii sa avem acum in 2013, de la diferiti primari sau presedinti de CJ?

Asadar reiau ideile pe care le-am prezentat in majoritatea articolelor mele. Romania are nevoie de transparenta, competitivitate, corectitudine, responsabilitate, eficienta la nivel politic si administrativ. Romania are nevoie sa depolitizeze administratia si nu cred ca va fi in stare. Intr-un articol din 2012, scriam: « Dupa 20 de ani de economie de piata, Romania este inca la coada clasamentului, in spatele tuturor tarilor post-comuniste, cand vine vorba de performanta institutionala sau economica. Coruptia, care apare ca  o reflectare a cadrului institutional slab, continua sa fie un impediment serios pentru competitivitatea economiei romanesti. » Pentru o buna performanta economica, pentru o absorbtie mai accentuata a fondurilor, pentru o eficientizare a administratiei publice, cheia succesului o reprezinta buna guvernanta. Si situatia din prezent, din pacate, nu ne da sperante pentru un viitor in care Romania sa fie bine guvernata !

 

Graţian Mihăilescu

Consultant Dezvoltare Regională şi Afaceri Europene

EDITORIALE

Dovezi de unitate transatlantică la 30 ani de la căderea Zidului Berlinului: O statuie a lui Ronald Reagan, inaugurată la Berlin. O bucată din Zid cu chipul lui J.F. Kennedy, amplasată în fața sediului Comisiei Europene

Published

on

Cei 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, aniversați sâmbătă în capitala Germaniei sub decorul discursurilor încărcate de istorie ale președintelui Frank Walter Steinmeier și ale cancelarului Angela Merkel, au fost parțial umbriți de ecoul puternic al afirmațiilor președintelui francez Emmanuel Macron, care a descris NATO, o piatră de temelie a relațiilor transatlantice, drept o organizație aflată ”în moarte cerebrală”.

Poziția sa, mult mai radicală decât cea a omologului american Donald Trump, care afirma acum trei ani că ”NATO este o alianță învechită”, a fost întâmpinată cu o respingere categorică a unei astfel de gândiri. Rând pe rând, Angela Merkel, Jens Stoltenberg, Mike Pompeo și Ursula von der Leyen au apărat NATO în fața criticilor președintelui francez. Însuși președintele american a subliniat, în mesajul său ocazionat de comemorarea celor trei decenii, că SUA rămân determinate să lucreze alături de aliații săi.

Cancelarul german și secretarul general al NATO, în conferință comună de presă, au calificat o ”viziune radicală” și au subliniat că NATO rămâne o alianță puternică. Șeful diplomației americane, aflat și el la Berlin, a considerat drept ”agitație” afirmațiile lui Macron, argumentând că NATO este cea mai puternică alianță despre care istoria a documentat vreodată, atrăgând însă atenția că Alianța are nevoie de adaptare și modernizare pentru a nu fi depășită.

Puțin surprinzător, judecând după impresia lăsată a unei relații sudate cu Emmanuel Macron, președinta aleasă a Comisiei Europene a expus argumentul istoric – ”Istoria Europei nu poate fi povestită fără cea a NATO” – acesta fiind și un narativ din ce în ce mai pregnant în discuțiile ultimilor ani marcate de tensiunile dintre SUA și aliații europeni și emanciparea europeană în materie de apărare europeană. Narativul fiind: unitatea europeană a fost precedată de unitatea transatlantică.

Sub această deviză, prilejul comemorării celor 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului a adus sâmbătă cel puțin două mostre de unitate transatlantică: Ambasada Statelor Unite în Germania a inaugurat o statuie a fostului președinte american Ronald Reagan, în vreme ce în fața sediului Comisiei Europene de la Bruxelles este amplasată o bucată din Zid în care este înfățișat chipul fostului președinte american John Fitzgerald Kennedy.

În cuvinte puține: ”Ich bin ein Berliner” și ”Tear down this wall, Mr. Gorbachev”, două fraze auzite din vocile celor mai puternici lideri ai lumii cu Zidul Berlinului în spatele lor. În anii în care Zidul Berlinului a fost simbolul amar al Cortinei de Fier (1961 – 1989) și al Războiului Rece, doi președinți americani, în perioade diferite, și-au adus contribuția pentru ca legătura transatlantică să devină fundamentul păcii, libertății, democrației și, mai târziu, și pilon de sprijin pentru unificarea Germaniei și unitatea europeană.

Considerată una dintre cele mai bune cuvântări prezidențiale ale sale, discursul lui J.F. Kennedy din Berlinul de Vest, la 26 iunie 1963, a rămas cunoscut pentru fraza ”Ich bin ein Berliner” (n.r. – sunt un berlinez). În substanță, la doi ani de la începutul ridicării zidului, într-o etapă în care Războiul Rece cunoștea timpul crizei și escaladării nucleare între SUA și Uniunea Sovietică, discursul lui Kennedy a însemnat susținere morală, sprijin politic și un gest de prietenie pe care America îl oferea germanilor, o națiune rușinată și căită de ororile celui de-al Doilea Război Mondial și parțial primită, din cauza separării sale între Vest și Est, în structurile occidentale.  

Ronald Reagan este președintele american care a contribuit decisiv la îngroparea Războiului Rece, la prăbușirea regimurilor comuniste și la demantalarea Uniunii Sovietice. Fraza imperativă rostită la 12 iunie 1987 prin care Reagan îi cerea liderului sovietic Mihail Gorbaciov să dărăme zidul apărea pe fondul unei destinderi și unei dorințe sincere de cooperare care, în acei ani, culmina inclusiv cu semnarea Tratatului privind forțele nucleare intermediare, acordul ce a adus echilibrul strategic nuclear în Europa. 

La aceste mostre putem adăuga, de asemenea, amplasarea în urmă cu doi ani în fața noii case a NATO a două monumente – o bucată din Zid donată de Germania și o piesă din Turnurile Gemene de la World Trade Center -, fiecare cu istoria lor aparte pentru unitatea transatlantică. Sau, cu mult mai recent, decernarea de către Germania a medaliei ”Manfred Wörner”, ce poartă numele secretarului general al NATO din timpul căderii Zidului Berlinului și reunificării Germaniei, lui Jens Stoltenberg, actualul secretar general al Alianței.

La 30 de ani distanță, căderea Zidului Berlinului este o mărturie istorică pentru unitatea transatlantică, unificarea germană și cea europeană. Fără SUA, fără viziunea integrării vest-europene și fără dorința central și est-europenilor de a ieși de sub jugul comunist, liderii de astăzi nu ar fi avut ce discursuri cu cuvinte sobre sau grandioase să țină. Iar mulți dintre noi nu am fi fost primele generații care au cunoscut libertatea și speranța.

Continue Reading

EDITORIALE

EDITORIAL Dan Cărbunaru: Micul Parlament al Europei statelor mari

Published

on

Editorial

Micul Parlament al Europei statelor mari

Dan Cărbunaru

Parlamentul European trebuia să voteze, în această sesiune, Comisia Von der Leyen. Un Parlament care a cedat una dintre puținele sale puteri reale. Singura instituție democratică, ai cărei aleși sunt trimiși spre reprezentare directă de sutele de milioane de europeni, a cedat în fața unei structuri confederale, un Consiliu European care este rezultanta punctelor de vedere naționale ale marilor state, după cum se dovedește mai mereu în situații-cheie.

Renunțarea la spietzenkandidat, care a deschis drumul surprinzătoarei desemnări a doamnei Ursula Von der Leyen, înregistrează nu doar un eșec pentru poziția asumată de Parlamentul European, dar și un uriaș pas înapoi, din perspectivă politică, privind direcția spre care se îndreaptă Europa Unită. În loc să consolideze una dintre puținele decizii majore inspirate de a-i conecta pe cei aleși de cei care aleg, Uniunea rupe prematur conexiunea dintre Președintele Comisiei Europene și cetățenii săi. Executivul european devine simbolul viu al pașilor înapoi făcuți în ultimii cinci ani, după alegerile europene care au scos mai mult de jumătate de cetățeni din case, pentru a spune nu pericolului anti-europenisumului și populismului.

Respingerea propunerilor de comisari din trei state, reprezentând trei familii politice diferite, nu va acoperi pierderea majoră de autoritate și putere asumată prin renunțarea la capul de listă drept propunere de Președinte al Comisiei Europene.

Simbolistica acestei cedări de putere poate ascunde și semnele următorilor ani. Statele puternice, după ce și-au impus soluția la vârful Comisiei Europene – formal o aveau de gestionat la nivelul Consiliului European, dar selectând din rândul capilor de listă câștigători ai alegerilor – vor dezvolta o nouă agendă, în forță. Pe principiul deja enunțat, că dacă nouă ne e bine mergând mai repede în direcția care ne avantajează, vor profita și cei slabi sau mai mici, vor urma noi ajustări ale construcției europene. După începerea mandatului noii Comisii, le vom vedea succedându-se cu rapiditate. Pentru că jocurile și deciziile politice sunt acum încremenite până la tranșarea sorții Comisiei Von der Leyen.

Pentru țări precum România, efectele nu vor fi dintre cele mai bune. Cei mari, care își vor întări controlul și asupra metodei comunitare de conducere, vor elibera energiile deciziilor care vor schimba Europa așa cum o știm. Unele semne deja se pot vedea – directiva detașaților, buget separat pentru Zona Euro, reforma Spațiului Schengen, pachetul de mobilitate. Au existat chiar inițiative care să transforme în spectatori parlamentarii europeni din afara Zonei Euro când se votează pe domenii legate de Zona Euro. Sunt eurodeputați care mi-au spus că sunt uimiți de cum reușesc, uneori, statele puternice să își impună decizia în Parlamentul European cu toate forțele politice naționale mobilizate sub aceeași comandă, cu același interese, de la stânga la dreapta.

Forța unor state membre se vede și în extinderea Uniunii. Deși cea mai mare parte a Uniunii susține deschiderea negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord și Albania, Consiliul European blochează decizia, pentru că Franța se opune.

Este sau nu interesul Uniunii să nu permită în proximitatea sa dezvoltarea de interese contrare? Rușii, chinezii, saudiții și turcii de ani de zile se implică în Balcanii de Vest. Cine câștigă dacă această zonă decide să întoarcă spatele Uniunii care dă semnale, la rândul ei, că nu e interesată de extindere? Adică de crearea uneui spațiu de valori politice și economice unitare în Europa?

Când candidatul francez pentru comisar privind Piața Internă e respins în Parlament din motive de integritate, reacția Președintelui Macron și a Grupului său politic din Parlamentul European este aceea de a acuza nerespectarea unei înțelegeri politice de către populari și socialiști. Ce mai contează, apoi, că noua propunere nu mai respectă condiția echilibrului de gen. Poate vor contribui britanicii la acest echilibru, dacă nu ies din Uniune în următoarea săptămână și vor fi nevoiți să desemneze un comisar.

Oricare dintre aceste situații reprezintă motive serioase de analiză la București, capitala fără comisar. Nici în Comisia Juncker, nici în Comisia Von der Leyen…

Continue Reading

EDITORIALE

Amânarea votului pentru noua Comisie Europeană, o șansă pentru România: De ce viitorul comisar pentru vecinătate și extindere ar trebui să fie un român

Published

on

© Reprezentanța Comisiei Europene în România/ Facebook

Parlamentul European a avut trei momente în care și-a arătat autentica forță în sistemul democratic de putere al Uniunii Europene. Primul a fost acela când a ignorat negocierile de culise dintre liderii UE pentru pachetul de funcții în fruntea instituțiilor UE și l-a ales președinte pe David Sassoli. Cel de-al doilea a fost reprezentat de momentul alegerii Ursulei von der Leyen pentru funcția de președinte al Comisiei Europene cu o majoritate la limită, minim istorică și extrem de fragilă. Cel de-al treilea moment implică și România și se referă la respingerea, de către deputații europeni, a candidaților cu probleme propuși de România și Ungaria, țări ale căror guverne intraseră de multe ori în coliziune cu instituțiile UE pe tema valorilor europene, și a celui propus de Franța, într-un gest politic îndreptat ca sancțiune pentru modul cum Parlamentul European a fost ignorat de spiritul negocierilor între lideri conduse de Emmanuel Macron, iar candidatul celei mai mari familii politice europene (PPE), Manfred Weber, a fost împiedicat să revendice șefia Comisiei Europene în virtutea principiului Spitzenkandidat.

Acum, președintele Parlamentului European, David Sassoli, devine prima voce oficială care sugerează că votul de învestitură pentru viitoarea Comisie Europeană ar putea fi amânat, iar instalarea ei s-ar putea produce la 1 decembrie. Poate că actualul șef al executivului european, Jean-Claude Juncker, nu a fost doar ironic la adresa liderilor europeni când le-a făcut cunoscută percepția sa că le va dificil să îi găsească un înlocuitor.

Motivul amânării votului este lesne de observat și suficient de fezabil: România, Ungaria și Franța trebuie să propună noi candidați pentru pozițiile de comisar european. În termeni de calendar politic agreat, Comisia von der Leyen ar trebui supusă votului de aprobare din partea eurodeputaților la 23 octombrie, pentru a putea intra în mandat la 1 noiembrie. În termeni practici, intervalul de zece zile rămas este insuficient pentru a desfășura complexul proces anexat numirii unui comisar european: nominalizare din partea guvernului național, acceptare din partea Ursulei von der Leyen, răspunsuri la întrebări scrise din partea comisiilor de resort din Parlamentul European, avizul Comisiei pentru afaceri juridice, audiere în comisiile de specialitate și vot pozitiv din partea acestora. Inclusiv sub semnul excepționalului și al unei coordonări fără minimă șovaială este puțin probabil să înregistrăm o evoluție atât de spectaculoasă.

La București, această nominalizare depinde de rezultatul negocierilor pentru formarea unui nou cabinet executiv și se va întâmpla după ce vom avea un nou guvern, însă există probabilitatea ridicată că propunerea va proveni din rândul Partidului Național Liberal, membru al PPE. La Budapesta există o opțiune în persoana ambasadorului Ungariei la UE. La Paris, Emmanuel Macron are și opțiuni, dar și dorința de a plăti polițe, existând o singură certitudine: nu va renunța la portofoliul-mutant ce înglobează piața internă, industria apărării și politica spațială.

Deși dezonorant pentru o țară care doar ce a asigurat președinția rotativă a Consiliului UE să se afle în situația de a-și afla respins candidatul pentru funcția de membru al Comisiei Europene din cauza problemelor de integritate, România poate fi un beneficiar major al prorogării votului pentru instituirea Comisiei von der Leyen.

Domeniul alocat inițial României, cel al transporturilor, este important, inclusiv pentru țara noastră, din două perspective majore: carențele de infrastructură pe care le înregistrăm, inclusiv pe coridoarele de transport pan-europene la care suntem conectați, și oportunitatea de a coordona componenta mobilității militare, o inițiativă strategică UE-NATO, în care Uniunea Europeană își asumă facilitarea traversării frontierelor naționale și dezvoltarea pentru utilizare duală (civil și militar) a infrastructurii, iar Alianța Nord-Atlantică pune la dispoziție tehnica și forța militară pentru a permite desfășurarea trupelor oriunde în Europa în caz de necesitate.

O rocadă de portofolii între București și Budapesta ar fi, însă, o victorie de prestigiu pentru România, care ar ceda domeniul transporturilor și și-ar titulariza propunerea de comisar pentru portofoliul de vecinătate și extindere, alocat inițial Ungariei, un domeniu în care țara noastră are interese strategice naționale (dacă ne gândim la parcursul european al Republicii Moldova sau la statutul de stat de frontieră al UE și NATO). Această posibilitate a fost vehiculată timid în spațiul public de diferiți actori politici, semn că ea întrunește o posibilitate și că ar fi o opțiune de succes prin prisma rezonanței și a greutății politice pe care o astfel de poziție o conferă. Nu voi specula în cele ce urmează asupra potențialilor candidați, ci mă voi axa asupra portofoliului. Mizele și interesele strategice ale României înaintea persoanelor.

Încă de la nominalizarea lui László Trócsányi de către guvernul Viktor Orban, la Bruxelles a existat o rumoare că premierul suveranist al Ungariei trimite în Comisia Europeană un fost ministru al Justiției sub mandatul căruia Parlamentul European a activat articolul 7 din Tratatul UE din cauza acțiunilor executivului maghiar. Alocarea portofoliului pentru extindere și vecinătate a intensificat acest protest. Într-o analiză privind componența viitoarei Comisii, așa cum fusese ea anunțată la 10 septembrie, am intitulat această alocare de portofoliu drept ”În loc de titlu de gazetă: Un apropiat al lui Viktor Orban va evalua statul de drept în țările vecine ale UE și în țările candidate pentru aderare”.

De altfel, un motiv major care a stat la baza respingerii lui Trócsányi a fost determinat de deciziile sale în calitate de ministru al Justiției privind extrădarea unor suspecți ruși în privința traficului de arme sau de contractele firmei sale de avocatură în privința Centralei Nucleare de la Paks II, finanțată printr-un împrumut acordat Ungariei de către Rusia.

Bucureștiul este, în mod cert, un actor mai echilibrat, deopotrivă european și transatlantic, decât Budapesta, cu o atitudine față de Rusia în spiritul comunităților din care facem parte și cu capacitatea politică de a genera o orientare măsurată și către Balcanii de Vest și către vecinii din Est.

Iată câteva argumente:

1. În calitate de stat membru NATO, România a susținut și sprijină politica ușilor deschise în Balcanii de Vest, înțelegând că îndeplinirea criteriilor euro-atlantice este un pas și înspre integrarea europeană.

2. La nivelul UE, Bucureștiul, inclusiv din perspectiva președinției Consiliului, a insistat pentru deschiderea negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord și Albania, ca să luăm exemplul cel mai recent. În privința vecinătății estice, este de prisos să argumentăm de ce un comisar român ar fi mai potrivit decât un comisar maghiar pentru țări partenere ale UE precum Georgia, Republica Moldova sau Ucraina.

3. Portofoliul de comisar european pentru extindere, ulterior fiind adăugată și politica de vecinătate (stabilită în 2003), a apărut în 1999, ca decizie politică precursoare valurilor de extindere din 2004 și 2007, când Uniunea Europeană s-a lărgit de la 15 la 27 de membri. Succesiv, această poziție a fost deținută de un german social-democrat (Günter Verheugen), de un finlandez liberal (Olli Rehn), de un ceh social-democrat (Štefan Füle) și de un austriac de centru-dreapta (Johannes Hahn). Un argument în plus în favoarea României din acest istoric este că toți cei patru foști comisari amintiți sunt oameni politici. Oliver Varhely, cel propus de Viktor Orban în locul lui László Trócsányi pentru poziția de comisar pentru vecinătate și extindere, este ambasadorul Ungariei pe lângă Uniunea Europeană. Deși diplomat cu o mare experiență, o astfel de numire ar da un semnal eterogen ca ambiția de pregătire a extinderii UE către Balcanii de Vest și de apropiere a țărilor din Parteneriatul Estic să nu fie călăuzită politic.

4. Mai mult, în ultimii cinci ani, în Comisia Juncker, a existat un cuplaj între Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politică de securitate și comisarul pentru politică de vecinătate și extindere în privința acțiunii externe a Uniunii Europene în raport cu vecinătatea extrem de apropiată și aspirantă chiar la aderare. Acest cuplaj a reflectat și un echilibru politic, șefa diplomației europene provenind rândul social-democraților europeni, iar comisarul Hahn din familia popularilor europeni. Și în Comisia von der Leyen am regăsit inițial același echilibru: social-democratul Josep Borrell în poziția de Înalt Reprezentant și un comisar din partea Ungariei, unde, teoretic, guvernul este condus de un partid membru al PPE, dar suspendat din forurile acestuia. Or, și din această perspectivă, un comisar român din logica creării unui guvern în jurul PNL este cu mult mai reprezentativ pentru PPE, familie politică în care atât președintele Klaus Iohannis, cât și liberalii români se bucură de apreciere.

Ursula von der Leyen și-a intitulat echipa drept ”Comisia geopolitică”. Ar fi, în acest sens, un gest cât se poate de geopolitic ca portofoliul pentru vecinătate și extindere să revină unui comisar din România. Per total, însă, scenariul prefigurat de întârziere a numirii viitoarei Comisii Europene reflectă potențiale vulnerabilități în triunghiul esențial al arhitecturii decizionale europene: state membre – Parlament – Comisie. Fumul alb de la Bruxelles din vară s-ar putea să fi fost unul gri.

Continue Reading

Facebook

Advertisement
Advertisement

Trending