Eurodeputatul Gheorghe Falcă avertizează, într-o postare publicată pe Facebook, asupra riscurilor generate de populism, radicalizare și slăbirea instituțiilor democratice, folosind ca exemple Iranul și Venezuela. Potrivit acestuia, ambele state au cunoscut perioade de stabilitate și prosperitate înainte de a intra într-un colaps politic, economic și social cu efecte de durată.
Falcă arată că, în anumite momente istorice, Statele Unite au avut relații de tip „protectorat informal” cu cele două țări, perioade în care acestea funcționau, chiar dacă nu erau lipsite de probleme. „Nu erau paradisuri. Dar funcționau”, subliniază eurodeputatul.
În cazul Iranului, acesta amintește perioada regimului condus de Mohammad Reza Pahlavi, caracterizată de industrializare accelerată, dezvoltare economică, investiții în educație, emanciparea femeilor și modernizarea infrastructurii. Venezuela, la rândul său, era descrisă drept cea mai bogată țară din America Latină, cu instituții funcționale, o clasă de mijloc solidă și o economie integrată la nivel global.
Potrivit lui Gheorghe Falcă, prăbușirea celor două state nu a fost un proces spontan sau „revoluționar” în sens idealist, ci rezultatul unor mecanisme politice previzibile.
„Ce s-a întâmplat apoi nu a fost spontan și nici «revoluționar» în sens romantic. A fost o operațiune politică clasică, cu etape recognoscibile”, afirmă acesta.
Eurodeputatul identifică drept prim pas radicalizarea resentimentului. În Iran, spune Falcă, extremismul religios a mobilizat populația rurală prin discursuri despre tradiții și moralitate, în timp ce o parte a stângii urbane a furnizat retorica anti-corupție și anti-elitistă. Rezultatul a fost instaurarea regimului teocratic condus de Ruhollah Khomeini.
„Primele victime? Exact «progresiștii» care au crezut că extremiștii sunt doar aliați temporari”, notează Falcă, menționând instaurarea terorii de stat, execuțiile și reducerea femeilor la tăcere.
În Venezuela, criza economică declanșată de scăderea prețului petrolului a fost urmată de exploatarea populistă a nemulțumirilor sociale. „Populismul a venit cu sloganul magic: «naționalizăm tot, dăm poporului»”, explică eurodeputatul, făcând legătura cu ascensiunea lui Hugo Chavez și, ulterior, a lui Nicolas Maduro. Consecințele au fost, în opinia sa, „foamete, hiperinflație, exod, represiune”.
Falcă atrage atenția că astfel de mișcări nu apar izolat, ci sunt adesea alimentate sau tolerate de adversari strategici ai Occidentului.
„O țară prăbușită nu mai contează geopolitic”, afirmă acesta, subliniind că mesajul ideologic poate varia — religios, socialist, „suveranist” sau „anti-sistem” — însă structura este mereu aceeași.
El enumeră elementele recurente ale acestui tip de discurs: „demonizarea elitelor, disprețul față de instituții, promisiuni pentru «popor», identificarea unui inamic extern, apoi concentrarea puterii și teroare”.
În final, eurodeputatul face o paralelă directă cu experiența României din perioada comunistă, afirmând că societatea românească nu poate invoca naivitatea. „Am trăit Ceaușescu. Știm cum arată”, scrie Falcă, enumerând consecințele cunoscute: lipsuri economice, izolare internațională și frică generalizată.
În concluzie, el spune categoric că „nu toate mișcările politice merită tolerate”, susținând că mișcările anti-democratice și anti-instituționale, mai ales cele „finanțate sau amplificate din exterior”, trebuie oprite din timp.
„Iranul și Venezuela nu sunt accidente. Sunt avertismente. Iar istoria, atunci când este ignorată, se repetă – de fiecare dată mai brutal”, avertizează eurodeputatul.
