România trebuie să treacă de la prevenția realizată doar atunci când pacientul ajunge la cabinet la un sistem care identifică persoanele vulnerabile, le invită la consultații și screening și urmărește rezultatele, a transmis, miercuri, rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, Viorel Jinga, în cadrul dezbaterii „Prioritate Națională pentru Prevenție – Medicina de familie în centrul politicilor de sănătate și al rezilienței sistemului sanitar”, găzduită de Administrația Prezidențială.
„Problema țării noastre nu este lipsa totală a cadrului legislativ, ci diferența dintre ceea ce este prevăzut normativ și ceea ce se realizează efectiv la nivel populațional”, a afirmat Viorel Jinga.
Rectorul UMF „Carol Davila” a arătat că principala diferență dintre România și sistemele europene mai avansate ține de trecerea de la prevenția individuală la prevenția organizată la nivelul întregii populații.
„În România, medicul de familie face prevenție când pacientul ajunge la cabinet. În sistemele europene, accentul se pune pe identificarea populației, stratificarea riscului, invitație, efectuarea serviciului, rechemare și urmărirea rezultatului”, a explicat acesta.
Jinga a dat exemplul unei persoane în vârstă de 55 de ani care nu a efectuat screeningul recomandat. Într-un sistem digitalizat, situația ar putea fi identificată automat, iar pacientul ar primi o invitație sau o alertă pentru efectuarea investigației.
„Aceasta este, de fapt, diferența majoră de filozofie. Screeningul este important. Medicul de familie trebuie să fie managerul screeningului pentru populația înscrisă, nu doar furnizorul unei consultații preventive”, a subliniat rectorul.
Viorel Jinga a amintit că UMF „Carol Davila” participă la patru programe de screening, pentru cancerul de sân, cancerul colorectal, cancerul de col uterin și cancerul de prostată. El a atras însă atenția asupra lipsei de continuitate după încheierea finanțării europene.
„Sunt proiecte europene, sunt bani europeni, dar screeningul se termină când se termină banii și nu merge mai departe. În alte țări există programe populaționale organizate, cu invitație, rechemare și monitorizarea participării”, a arătat acesta.
În opinia rectorului, finanțarea prevenției trebuie să ia în calcul nu doar numărul consultațiilor efectuate, ci și gradul de acoperire a populației și rezultatele obținute în privința vaccinării, screeningului și controlului unor afecțiuni precum hipertensiunea și diabetul.
O altă propunere prezentată de Viorel Jinga vizează crearea unui dosar preventiv al pacientului, integrat în dosarul electronic de sănătate.
„O idee importantă pentru țara noastră ar fi dosarul preventiv al pacientului, integrat în dosarul electronic. Fiecare medic de familie să vadă automat tot ce are pacientul din punct de vedere al prevenției, nu celelalte afecțiuni, iar sistemul să genereze automat ce prevenție trebuie făcută la acest pacient în următoarele 12 luni”, a declarat rectorul UMF „Carol Davila”.
Potrivit acestuia, o asemenea soluție ar permite generarea automată a alertelor pentru vaccinări, screening și factori de risc și ar apropia România de modelele europene de prevenție.
Viorel Jinga a subliniat și rolul universităților de medicină în consolidarea medicinei de familie, atât prin pregătirea studenților și rezidenților, cât și prin cercetare și educație pentru sănătate.
„Medicina de familie trebuie abordată nu doar teoretic, ci integrată transversal în pregătirea studenților și a rezidenților, oferindu-le contact direct cu problematica prevenției și a diagnosticului precoce”, a încheiat acesta.
Administrația Prezidențială a găzduit astăzi, 2 septembrie, dezbaterea „Prioritate Națională pentru Prevenție – Medicina de familie în centrul politicilor de sănătate şi al rezilienței sistemului sanitar”. Evenimentul a fost organizat în parteneriat cu Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” şi Fundația „Societatea Universitară de Medicină de Familie AMAS”.
La dezbatere au participat reprezentanți ai mediului academic și profesional, medici de familie, medici rezidenți, experți în politici de sănătate, reprezentanți ai autorităților publice și ai organizațiilor din domeniul medical.
