Turbulențele de reașezare a relațiilor internaționale în epoca actuală au ajuns în Indo-Pacific, mai exact la exercițiile americano-sud-coreene Ulchi Freedom Shield, reduse cu 7 zile, fiind anulată pregătirea în partea de recucerire a teritoriului în cazul unei invazii nord-coreene. Motivația evocată de către președintele Donald Trump ține de relansarea negocierilor cu Kim Jong-un, în ciuda episodului ratat în 2018-2019, dar mai ales ca efect al refuzului coreenilor de a ajuta America în Golf, în strâmtoarea Hormuz, o acuzație clasică utilizată pentru a motiva retragerea din alianțe și angajamente pe motive de costuri și lipsă de avantaje echivalente. Dincolo de aspectele teatrale ale ieșirilor publice, America este conștientă că astăzi Coreea de Nord a crescut ca greutate strategică, program nuclear și balistic, dar și ca pregătire militară în războiul de secol 21 pe care a dobândit-o – vezi participarea a 15.000 de militari, în viitor 50.000, în războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina, de partea rusă, până recent pe teritoriul rus – contează în capabilitățile sale militare. Suma acestor elemente reclamă o nouă încercare de relaționare, de construire a unui canal de comunicare și de lansare a unor negocieri la nivel de vârf, chiar dacă perspectivele sunt incerte. Altfel, deturnarea atenției publice de la teatre de operații mai puțin avantajoase spre un terț spațiu care să constituie, poate, o victorie pare să fie valoarea de întrebuințare a acestei acțiuni lansate inopinat de către președintele Trump, o acțiune care dărâmă multiple mituri, în primul rând pivotarea SUA din zona euroatlantică către Indo-Pacific. Din contra, ultimele schimbări intempestive ale exercițiilor, odată validate de o recalibrare a celor coreeano-japonezo-americane care urmează, ar consolida impresia unui joc al securității și responsabilităților globale americane în vigoare la ruleta strategică.
Pe scurt
- Reducerea surpriză a exercițiilor comune: dimensiune și semnificații
- Relevanța unei mișcări intempestive
- Reacții inter-coreene la acțiunea americană
- Nemulțumirea față de aliați în Strâmtoarea Hormuz
- Perspective și câștiguri ale întâlnirii Trump-Kim prognozate
Reducerea surpriză a exercițiilor comune: dimensiune și semnificații
Președintele american Donald Trump a surprins atât Coreea de Sud, armata acesteia, cât și propria conducere militară, anunțând, duminică, 16 august, solicitarea de a diminua amploarea exercițiilor militare comune anuale, aparent cu scopul de a permite angajarea diplomatică a președintelui Coreei de Nord, Kim Jong-un. Abordarea a creat emoții și interpretări diverse atât în regiune, cât și printre aliații Americii, cu precădere în privința credibilității respectării de către Statele Unite a angajamentelor sale internaționale, de alianță, cât și în privința efectelor de descurajare pe care pregătirea comună a trupelor o transmite, prin integrarea comenzii și exersarea manevrelor cu muniție reală. Desigur, și perspectiva ca întâlnirea Trump-Kim să nu ajungă la nicio concluzie și să nu aducă dividende a fost în prim-planul analizelor făcute impactului acestei decizii.
Donald Trump a abordat o asemenea temă importantă și schimbarea inopinată de direcție a strategiilor militare în modul caracteristic, intempestiv, anunțând sâmbătă noapte, în ajunul începerii manevrelor comune, că nu este fericit cu începerea exercițiilor planificate și că are o relație foarte bună cu dictatorul nord-coreean Kim Jong-un, anunțând că a cerut Pentagonului să reducă, ca timp și amploare, exercițiile. Denumite Ulchi Freedom Shield – Scutul Libertății Ulchi, exercițiile se desfășoară anual, sunt unele de comandă simulate pe computer și testează abilitățile celor doi aliați de a răspunde la un potențial atac al Coreei de Nord asupra vecinului său sudic, incluzând și exerciții de antrenament în teren, cu trupe relevante. Exercițiile sunt pilonul central al alianței SUA-Coreea, care datează din anii 1950-1953, din timpul războiului Coreei, și au creat întotdeauna animozități și reacții din partea Coreei de Nord, care a considerat că e vorba despre repetarea unei invazii și o provocare la adresa sa.
Exercițiile au presupus două faze de simulare, una derulată de luni, 17 august, până vineri, 21 august, care să testeze reacția la apărarea comună în fața unui atac nord-coreean, și partea a doua, între 21-27 august care vizează contra-ofensiva și recucerirea teritoriului pierdut în atacul inițial. Este exact componenta acuzată de către Phenian că pregătește un atac împotriva sa. Exercițiile au fost modificate la cererea americană cu toată componenta de contra-atac, dar și cu numeroase componente ale colaborării pe teren ale celor două forțe. Donald Trump a revenit pentru a nota faptul că așteaptă să se întâlnească anul acesta cu Kim, cel mai probabil în marja unui forum economic din luna noiembrie, din China, speculează o parte din experți. De asemenea, Donald Trump nu s-a abținut să nu lege acest anunț de refuzul conducerii statului coreean de a se implica în războiul împotriva Iranului și deblocarea strâmtorii Hormuz.
La exercițiile comune au participat 18.000 de soldați sud coreeni, partea americană refuzând să comunice date despre propria prezență la exerciții. 28.500 de militari americani reprezintă personalul de astăzi staționat în Coreea. Exercițiile vizează amenințarea pe care o reprezintă soldații nord-coreeni care au participat în război în Rusia și care vin cu alt nivel de pregătire decât cel cunoscut anterior. Deja Coreea de Nord a lansat măcar două rachete balistice în noi teste interzise de ONU. Chiar și așa, deși era prea târziu să anuleze cu totul exercițiile, președintele Trump a obținut reducerea lor substanțială. Costurile estimate ale antrenamentelor au fost de 6,9 milioane de dolari, practic toată suma cheltuită, pentru că planificarea și mișcarea trupelor în Coreea și retragerea lor reprezintă cea mai mare parte a costurilor. De altfel, perspectiva ca președintele Trump să anuleze exercițiile sau chiar să reducă personalul american prezent în Coreea a mai fost discutată, existând declarații repetate că SUA acordă securitate Coreii de Sud fără să primească prea multe în schimb.
Actuala decizie a complicat și mai mult relațiile cu Seulul și au transmis mesaje complicate altor aliați, în primul rând Japoniei și Taiwanului, în legătură cu dorința Statelor Unite de a-și onora angajamentele, transmițând, în egală măsură, Coreii de Nord și Chinei mesaje la fel de nepotrivite privind lipsa de angajare serioasă în descurajarea credibilă a Statelor Unite, prin aceste oscilații. Seulul a încercat să limiteze tensiunile promițând în cursul anului să investească 350 miliarde de dolari în economia americană, în timp ce președintele coreean Lee Kae Myung l-a numit pe Trump un pacificator. Chiar săptămâna trecută, președintele sud-coreean a propus Nordului să încheie formal războiul, după armistițiul semnat în 1953, un război care încă este activ din punct de vedere juridic.
Relevanța unei mișcări intempestive
Decizia de a anula partea de contraofensivă din exercițiul americano-coreean este o greșeală care depășește dimensiunea simbolică, consideră experții. Mai întâi, pentru că este pus la îndoială pilonul fundamental al Alianței, deci pe cale de consecință, Alianța însăși. Exercițiile sunt fundamentul pregătirii de luptă împreună a celor doi aliați, fapt care are nevoie de practică măcar o dată pe an, cum e stabilit. Reducerea exercițiilor duce la pierderea unor pârghii diplomatice asociate, pentru că scopul normal ar fi negocierea unei asemenea reduceri contra o formulă de restrângere a activităților militare ale Coreii de Nord, fapt ce nu s-a întâmplat nici în trecut, nici acum, dacă e oferit înainte de negociere. De altfel, experiența anterioară ar putea să arate clar că Kim va marșa pe cereri maximaliste chiar înainte de a se așeza la masa negocierii, fără nici o reciprocitate. Între timp Coreea de Nord câștigă experiență în război iar Kim poate solicita revizuirea și a exercițiilor SUA-Coreea-Japonia. Nici momentul pentru concesii nu e neapărat cel mai bun, iar semnalul privind lipsa de credibilitate în alianță crează, de asemenea, probleme.
Reducerea unilaterală aduce costuri și pentru Coreea, în materie de descurajare credibilă, chiar dacă perspectiva asumării unei părți mai importante a responsabilității pe dimensiunea apărării convenționale e naturală și aici ca și în Europa. Dar Coreea este unul dintre aliații americani cu cele mai solide capabilități militare. Diplomația merită aplicată, dat nu pe seama concesiilor fără contra-replică și un răspuns avantajos, altfel tentația mutării atenției pe un alt spațiu aduce din nou în prim plan abordări și greșeli similare din spații în care concesiile înainte de negociere nu sunt decât câștiguri unilaterale pentru dușmanii Americii și a lumii libere.
La fel de discutabil a fost modul în care a fost anunțată decizia, intempestiv, fără consultări, fără anunțarea părții coreene, în ajunul începerii exercițiilor, complet prin suprindere chiar pentru propriile trupe deplasate pentru exercițiu. Preocuparea pentru modul de a gestiona alianțe și impredictibilitatea într-o zonă atât de sensibilă cum e securitatea revin în prim planul atenției tuturor aliaților și a partenerilor Statelor Unite. Și pe dimensiune militară, elementele tăiate din exercițiu sunt cele mai de valoare ale colaborării și alianței SUA-Coreea, construite în zeci de ani: relații la nivelul comenzii, proceduri, comunicații, încredere reciprocă, toate urmând a fi practicate în cursul exercițiului adaptat la scenariile la zi. La fel și interoperabilitatea obținută prin antrenamente comune se menține prin ritmul și cadența lor constantă, fără amânări sau reduceri politice, în lipsa unei rațiuni interne militare. Exercițiile ajută la obținerea eficienței în caz de criză, când e imposibil de improvizat, ca și în război.
Un alt efect secundar al deciziei vizează politica internă coreeană. Atacul actual al lui Trump reprezintă o problemă majoră pentru Lee Jae-Myung și actuala administrație liberal-progresistă, vizată direct. Pe de altă parte, această componentă a societății este și cea care susține angajarea în negocieri cu Coreea de Nord a lui Kim și eventuale concesii, în timp ce coreenii mai de centru și conservatorii, de opoziție, sunt preocupați cu precădere de securitatea actuală a Coreii. Aici acțiunea americană unilaterală este citită ca alterare a activităților fundamentale și centrale ale alianței SUA-Coreea, de unde nevoia ca Seulul să-și controleze propria apărare și chiar să evalueze cum să răspundă independent și autonom la amenințarea nucleară nord-coreeană. Pierderea obiectivelor fundamentale ale exercițiului sau subminarea moralei soldaților sunt parte a acelorași efecte secundare ale deciziei. Desigur, dezbaterea vizează și salutarea de către Phenian a deciziei, fără vreo mișcare reciprocă de aceeași natură, deci decizia poate însemna distrugerea celui mai important element al alianței fără un câștig pe măsură.
Și, dacă relația SUA-Coreea a fost adusă în prim plan, experții militari americani, inclusiv foștii comandanți ai acestor exerciții, au ridicat semne de întrebare privind mesajul transmis către China și capacitatea de a menține un aliat capabil să ajute pe această dimensiune a rivalității între marile puteri globale. Lipsa testării comenzii centrale la nivelul temelor cele mai problematice ale cooperării și lipsa antrenamentului pe scară largă pe teren, cu muniție de război, cu manevrarea trupelor, crează costuri acestei cooperări la nivel militar, din perspectiva pregătirii trupelor gata de luptă ale celor două părți. E adevărat că reprezentanții militari, atât americani cât și sud-coreeni, au menționat că, până la încheierea exercițiului, la 21 august, se vor antrena separat și vor compensa ceea ce exercițiile planificate inițial nu le oferă, dar fără antrenamente comune. Totuși nivelul de competență și încrederea prin antrenament va fi pierdut pentru nivelul standardelor reale, în absența componentei tragerii cu muniția de război și a manevrelor comune în teatru, cele mai realiste scenarii de pregătire.
Reacții inter-coreene la acțiunea americană
Dacă președintele Trump și-a motivat reducerea exercițiilor prin marele respect pe care liderul nord-coreean Kim Jong un i l-ar arăta, în încercarea de a obține o întâlnire cu acesta, totuși reprezentații oficiali la nivel nord-coreean nu s-au arătat impresionați și au subliniat că această reducere nu schimbă nimic în natura provocatoare a exercițiilor, reacția semnalând foarte clar dificultatea reluării negocierilor și diplomației după întreruperea bruscă din 2019. Mesajul a fost livrat de către sora mai mică și consilier al lui Kim Jong un, în condițiile în care Phenianul oficial în sine nu a comunicat dincolo de obișnuita condamnare a exercițiului, pe linia Ministerului de Externe. Kim Yo-Jong a declarat miercuri, 19 august, că Statele Unite nu și-au schimbat politica ostilă împotriva Coreii de Nord.
“Nu credem că merită să facem comentarii asupra acestui gest și nu avem nici un interes să o facem. Natura agresivă și provocatoare a exercițiilor nu s-a schimbat chiar dacă durata a fost diminuată.” Ea a invocat și criticat și alte serii de exerciții militare desfășurate de SUA și Coreea în prima parte a anului, dar și dorința Coreii de Sud de a introduce submarinele cu propulsie nucleară în serviciul armatei Seulului. Kim Yo Jong a negat și respins orice comunicare între Trump și fratele său, în ciuda afirmației președintelui american că ar exista un răspuns al lui Kim Jong un la cererea sa privind o întrevedere. Experții au remarcat și lipsa diatribelor și obișnuitelor elemente de retorică dură a reprezentanților nord-coreeni la adresa Americii din discursul lui Kim Yo Kong. Tot ea a insistat că relațiile dintre Trump și Kim sunt încă excelente și că fratele său își amintește în culori pozitive despre întâlnirile cu Trump.
Oficialii sud-coreeni susțin că acea comunicare publică a lui Trump a venit fără vreun preaviz, o anunțare anterioară pe canale diplomatice sau în orice altă formă personală a mesajului, și că anunțul a ridicat semne de întrebare și preocupări ale populației în legătură cu pregătirea comună a trupelor. Pentagonul a comunicat continuarea antrenamentelor care presupun creșterea și întărirea capabilităților tactice, dar a recunoscut că o parte din elementele planificate au fost anulate sau mutate în spațiul simulărilor. Totuși Departamentul de Război al SUA consideră că ajustările făcute ca urmare a ordinului președintelui au prezervat nivelul de pregătire esențial al trupelor și că obiectivele de antrenament stabilite ale părții americane nu au suferit nici o degradare, potrivit unui comunicat al Pentagonului.
Nemulțumirea față de aliați în Strâmtoarea Hormuz
Dar cea mai neplăcută componentă a mesajului intempestiv al lui Donald Trump a fost legătura creată între exercițiile SUA-Coreea de Sud și contribuția Seulului la războiul din Iran. Președintele american a scris că l-a întrebat pe președintele Lee dacă Coreea se va alătura Statelor Unite în denuclearizarea Iranului, și i s-a răspuns nu, mulțumim. Discuția a stârnit și controverse, și dezbateri. La audierile parlamentare de la Seul, de miercuri, 19 august, ministrul coreean de Externe, Cho Hyun și cel al Apărării, Ahn Gyu-Back au declarat că nici oficialii sud-coreeni, nici cei americani nu au fost informați de către Trump înainte de postarea pe social media. Totuși Cho a susținut că alianța cu americanii rămâne puternică iar Ahn susține că există consultări foarte strânse între oficialii militari americani și coreeni.
Tăierea făcută de Trump are, cu siguranță, și valoarea de întrebuințare a presiunii asupra Coreii de Sud pentru că nu i s-a acordat suficient sprijin vizând războiul din Iran, dar nimeni nu și-a imaginat că aceasta ar putea fi motivația principală, nu cea a nevoii de a crea cadrul întâlnirii cu președintele Kim Jong un. Trump își dorește trimiterea de nave militare sau capabilități de întărire a apărării aeriene în Golf pentru a-i demonstra lui și lumii întregi că Seulul îl ajută în Iran, pentru ca să merite exercițiile militare comune și garanțiile de securitate. Partea coreeană susține că “SUA și Coreea de Sud sunt în discuții aprofundate cu scopul de a identifica eventuale contribuții militare și practice pentru a ajuta la restabilirea libertății de navigație prin strâmtoarea Hormuz”.
Istoric, nu este pentru prima dată când SUA și Coreea au diminuat amploarea exercițiilor sau le-au anulat chiar. În 2018, Donald Trump le-a anulat la fel de brusc, în timpul primului său mandat, după primul său summit cu Kim Jong Un. Anularea s-a repetat de data aceasta din cauza pandemiei de Covid 19. De această dată, legarea exercițiilor de războiul din Iran a fost surpriza majoră pentru Seul. Efectele în Coreea le-am văzut deja, divizarea pe linia preocupărilor pentru reducerea descurajării credibile și semnalizarea declinului angajamentelor americane de apărare a Coreii, în timp ce progresiștii au salutat și aplaudat decizia care ar urma să permită angajarea în negocieri inter-coreene, nu numai SUA- Coreea de Nord. În mod neașteptat, pozițiile lui Trump se suprapun cu cele ale progresiștilor coreeni.
Legarea exercițiilor curente de Iran a arătat tuturor coreenilor, dar și celorlalte națiuni din Indo Pacific, nivelul de nemulțumire a lui Trump față de administrația Lee pentru lipsa susținerii în strâmtoarea Hormuz. Așa cum a criticat Japonia, Germania și pe alți aliați ai SUA, inclusiv din NATO, Trump a criticat Coreea pentru reținerea sa în privința implicării în Iran, aceasta fiind prima ocazie în care Coreea este criticată și singularizată de către un președinte american. Trump le-a spus reporterilor în Biroul Oval, luni, 17 august, că și coreenii puteau să dea o mică mână de ajutor cu Iranul. “Avem 39.000 de militari care apără Coreea de Kim Jong un, vecinul de la Nord. Și voi nu ne ajutați într-o operațiune militară simplă precum cea în Iran? E straniu”, a declarat Trump. El a adăugat: “Tot ceea ce-mi doresc este să fie corect”. Partea coreeană a subliniat, de la nivelul palatului prezidențial Casa Albastră, că va continua consultările diplomatice SUA-Coreea pentru cooperarea militară legată de Strâmtoarea Hormuz.
Perspective și câștiguri ale întâlnirii Trump-Kim prognozate
Primul element despre perspectiva unei întâlniri între liderul american și cel Nord-coreean este neclaritatea unei asemenea perspective. Câștigul în greutate strategică și experiență de război, în paralel cu avansurile în programul balistic și nuclear, dar și cooperarea cu Rusia lui Putin, l-au făcut pe Kim Jong Un să fie mult mai puțin maleabil și mai înclinat spre solicitări maximaliste de concesii din partea americană. Deschiderea anunțată de Trump pentru revenirea la discuții bilaterale cât mai curând nu se dorește la Phenian decât un instrument pentru a obține concesii mult mai mari înainte de a se așeza la masa de negocieri. Kim a sugerat deja chiar de anul trecut, în plin mandat al doilea Trump, faptul că ar putea reveni la negocieri directe dacă Statele Unite renunța la cererea de denuclearizare a peninsulei coreene ca precondiție.
Trump a declarat miercuri, 19 august, că, de fapt, Coreea de Nord nu ar avea decât 57 de arme nucleare. Experții consideră că Phenianul deține cel puțin 100 de focoase nucleare. O controversă similară rămâne și în privința numărului de militari participanți în războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina, număr evaluat de către serviciile coreene la 15.000 de oameni, în timp ce perspectiva actuală identificată de Kiev este a cel puțin alți 50.000 de militari care să ajungă în acest an pe front. Totuși sora dictatorului, Kim Yo Jong, a susținut că nu este adevărat și că este o farsă, nefiind vorba despre soldați nord-coreeni trimiși în Rusia.
În schimb, președintele sud-coreean Lee Jae Myung, a comunicat tot miercuri faptul că speră că actuala reducere a nivelului exercițiilor și întâlnirea Trump-Kim ar putea duce la redeschiderea dialogului dintre Washington și Phenian și promovarea păcii în peninsula coreeană. Ca liberal și progresist, președintele coreean este cunoscut pentru abordarea sa care presupune nevoia unor relații mult mai bune cu Nordul. Conservatorii, după cum am văzut, rămân rezervați și preocupați de securitatea și apărarea națională. Coreeni le reproșează americanilor că reducerea costurilor pe seama tăierii din conținutul exercițiilor este marginală, în timp ce componenta beneficiilor diplomatice este neclară și cu dubii.
Exercițiile comune au intervenit la câteva zile după ce SUA, Coreea și Japonia au identificat exerciții și două tiruri cu rachete balistice nord-coreene în Marea Japoniei. De altfel, după retragerea lui Trump de la negocieri, în 2019, Phenianul și-a accelerat eforturile de a extinde programele nuclear și de rachete balistice. Trump și Kim s-au văzut de trei ori în 2018-2019. Iar azi, în contextul coșmarului pe care-l reprezintă războiul din Iran, reconcentrarea lui Donald Trump pe Coreea de Nord s-ar putea dovedi o veste pozitivă. Asta chiar dacă poziția Phenianului față de Statele Unite nu s-a schimbat, potrivit mass mediei nord coreene de miercuri, 19 august.
