Românii au o vorbă: dacă doi îți spun că ești beat, musai trebuie să te duci să te culci! Așa și cu economia rusă, despre care au ieșit vorbe și analize multiple în perioadă de război, care au subliniat toate că funcționează doar partea de război, care distruge și nu aduce profituri reale, că funcționează doar comenzile de stat, în condițiile epuizării Fondurilor de Rezervă, că economia privată civilă este în recesiune de patru ani și jumătate, de la începutul războiului. Și parcă nimic nu zdruncina încrederea și continuarea neabătută a războiului de către Putin. Iată că, la lansarea campaniei electorale pentru Duma de stat, după eliminarea tuturor partidelor și politicienilor anti-război din cursă, inclusiv a Yabloko, partid liberal sistemic, care marca deja o creștere mult peste pragul de intrare în Parlament, discursurile triumfaliste continuă, chiar dacă amendate de recunoașterea “unor dificultăți care se vor rezolva”, dar avertismentele economiștilor, inclusiv din băncile de stat ruse, se suprapun cu graba rușilor de a retrage banii din bănci și schimbarea rublelor în valută forte, euro și dolari. Acesta e cel mai clar semnal de recesiune, al disperării și neîncrederii totale în conducerea statului rus. Nicio campanie online de tip “Ambulanța neagră” nu i-a împins pe ruși să-și golească conturile pierzând dobânzile, cât frica de confiscarea banilor de către stat pentru susținerea efortului de război. Pentru că Rusia nu mai are bani!
Pe scurt
Realitatea Rusiei lui Putin la lansarea campaniei electorale: Victoria fără rest împotriva Ucrainei, cu orice preț
Creșterea spectaculoasă a economiei cu 0,6% din trimestrul doi, sau cum își fură Putin singur căciula
Ceea ce ascunde Kremlinul sub preș: nemulțumirile populației și ura pe conducătorii de război.
Retragerile de bani din băncile ruse la nivelul de panică
Realitatea lui Putin la lansarea campaniei electorale: Victoria fără rest împotriva Ucrainei, cu orice preț
Discursul lui Vladimir Putin în Congresul de la lansarea campaniei partidului său, Edinaia Rossia, și un interviu de televiziune, sâmbătă 22 august, au marcat festivismul, revizionismul și revanșismul ca politică de stat și războiul cu pretenții maximaliste în Ucraina, ca ideologie națională. Președintele Putin și-a transformat partidul în instrument de război, după ce a curățat toată scena politică, pentru a arăta cât de mare este sprijinul popular pentru continuarea războiului de uzură din Ucraina și a pregăti noi sacrificii ale populației, după 20 septembrie, pentru a susține mașinăria și efortul de război. Deci sarcina Edinaia Rossia este victoria în Ucraina cu orice preț: Partidul are datoria să facă tot ceea ce e posibil pentru a realiza victoria în Ucraina!, susține Putin. Transformat în unicul partid care contează, un viitor Partid Comunist din perioada sovietică mutată în putinism, Edinaia Rossia își joacă soarta complet legat de Putin, fără niciun grad de libertate și fără nuanțe.
Putin încalcă, sau cum ar spune strategii săi de la Kremlin, ocolește prevederea constituțională privind neacceptabilitatea ideologiei unice în Rusia, o ideologie de stat. După putinism, astăzi ideologia războiului este promovată de Edinaia Rossia, o combinație de ideologie de stat hipernaționalistă, menită să adune întreaga societate în efortul de a învinge în Ucraina. Transformarea alegerilor din septembrie în plaftorma centrală a partidului său anunță deja nevoia de a valida, dincolo de respingerea publică evidentă din sondaje, continuarea războiului cu orice preț, pregătind mobilizarea forțată, într-o formă neasumată, acceptarea efectelor loviturilor ucrainene în adâncime și lipsa câștigurilor din linia întâi, în ciuda pierderilor enorme de personal. De asemenea, pe o asemenea bază, nici o formă de comprimis nu are cum să-și facă loc în negocieri, doar ultranaționalism velikorus agresiv, revanșism și revizionism, ambiții de câștiguri teritoriale de la vecini și neo-imperialism caracteristic.
Deja Putin susține că atacurile cu pachete de rachete și drone în Ucraina vizează baza industrială de apărare ucraineană și susținerea eforturilor din linia întâi. Nimic mai fals: Rusia trage în infrastructura civilă fără legătură cu războiul sau baza industrială militară, încă din prima zi a războiului, cu scopul de a frânge rezistența civililor ucraineni în a susține efortul de război și conducerea statului, respectiv deciziile conducerii de la Kiev, pentru a forța capitularea definitivă și fără condiții. În orice caz, este pregătită perspectiva războiului lung în Ucraina, unde doar voința și costurile trebuie să prevaleze, Putin pariind pe gradul în care Rusia poate îndura și pe oboseala de război din Ucraina și din Europa și Occident, care să determine stoparea sprijinului și prăbușirea Ucrainei.
Nici cealaltă premiză, a avansului constant și pe toate fronturile, nu se verifică, nu mai spunem că nu justifică efortul declanșării războiului, dincolo de încălcarea dreptului internațional: Rusia a pierdut în august controlul pe 27.09 kilometri pătrați net, nu a câștigat avans. Trupele ruse au infiltrat sau preluat în aceeași perioadă 8,53 kilometri pătrați, potrivit Institutului de Studiu al Războiului, în medie 0,39 km pătrați pe zi, contra unei rate de pierderi de 29,120 victime între 31 iulie și 22 august, cu peste 1074 victime pe fiecare kilometru pătrat dobândit. Evaluările și deciziile luate de Putin pe rezultate fictive arată însă că dorește să smulgă în alegeri o formă de aparentă susținere pentru eforturi și costuri suplimentare. E adevărat că, în premieră, în discursul său, Putin a acceptat pierderile și costurile loviturilor în profunzime ale ucrainenilor, nevoia de apărare anti-aeriană și costurile în victime și distrugeri economice, însă toate urmează să fie reparate, nu sunt critice, nu afectează Marea Victorie prognozată și așteptată.
Altfel, datele oficiale de la Sindicatul Industrialiștilor și Antreprenorilor arată că, la 20 august, loviturile ucrainene la adresa rafinăriilor a redus capacitatea de rafinare a Rusiei cu 25-30% și au degradat capacitatea de producție a îngrășămintelor chimice. Loviturile la infrastructura logistică de încărcare din porturi au redus dramatic capacitatea de export maritim pentru petrol și cereale, în timp ce Rusia se confruntă cu lipsa masivă de combustibili și o producție de microelectronice degradată aproape complet. Putin a recunoscut și eșecul în a proteja teritoriul rus de rachetele cu rază lungă de acțiune ale Ucrainei, dar a asigurat publicul că și campania de 40 de zile a Ucrainei pentru a-l aduce la masa de negocieri a eșuat, anunțând astfel că e dispus să accepte o situație economică precară și problemele societății ruse, inclusiv la nivelul marilor orașe, pentru a obține victoria. Premiza sa este că rușii pot să îndure mai mult decât pot ucrainenii să se apere și Occidentul să ajute financiar și militar Ucraina. Desigur, nu se pune problema nici unei concesii, nici unei negocieri reale, doar capitularea este acceptată ținând cont de presupusele “realități din teren”.
Creșterea spectaculoasă a economiei cu 0,6% din trimestrul doi, sau cum își fură Putin singur căciula
Putin se mai bazează pe un mit, cel al continuării creșterii – neașteptate – a economiei ruse. Înaintea discursului său, marți, 18 august, agenția rusă de tatistică Rosstat a publicat vești îmbucurătoare și optimiste care notau creșterea în al doilea trimestru al economiei ruse cu 1,3% față de anul anterior, după ce în primul trimestru se contractase cu 0,2% în datele oficiale. Doar că ce omite să spună statistica este că această creștere, dacă o fi reală, se bazează pe factori conjuncturali și temporari, nu pe o creștere sănătoasă și stabilă: astfel, între aprilie și iunie au contat elemente contabilicești de calendar – cu 5% mai multe zile de lucru anul acesta față de anul trecut, 62 față de 59 – apoi s-au făcut injecții de cheltuieli militare și guvernamentale superioare, 11,5 trilioane de ruble față de 10 trilioane anul trecut, o creștere cu 13%, în timp ce achizițiile guvernamentale au crescut cu 38,5%, construcțiile au scăzut cu doar 1.6% față de 10% anul trecut iar vânzările cu amănuntul s-au dublat. În general comerțul a crescut cu 2,4% după o scădere cu 0,5% în primul trimestru. În același timp, creșterea industrială s-a dublat, la 0.6% față de 0.3% în primul trimestru al anului.
Toate aceste câștiguri contabile s-au obținut în condițiile unei rate a dobânzilor de 14% și unei inflații de aproape 6% anual, în datele statisticii ruse. La nivelul industriei civile manufacturiere, aceasta a scăzut cu 2.4% față de anul trecut și cu 4% față de 2024. Trebuie spus că efectele loviturilor ucrainene asupra rafinăriilor și porturilor, care au creat lipsă de carburanți pe piață, ca și loviturile la depozitele distribuitorului online Wildberries se vor vedea abia în trimestrul trei. Pe baza acestor date, Ministrul Dezvoltării Economice a anunțat o creștere de PIB pentru prima jumătate a anului estimată la 0,6%, după ce în mai același minister redusese perspectiva anuală la o tremie, de la 1,3% la 0,4%. În iulie, Banca Centrală situa creșterea anuală între 0-1%, deci o performanță sub 2025, când a fost anunțată creștere de 1%, după doi ani de creștere formală de 4% pe baza cheltuielilor militare din Fondul de Rezervă și al unei ruble blocată în creștere pe baza Fondului de Stabilizare.
Oricum, în campanie discuțiile despre problemele economice au devenit tabu, după demiterea economistului șef al băncii VEB și fost adjunct al Ministerului Dezvoltării Economice, Andrei Klepach, un alt semnal consistent al problemelor economice reale. Klepach a pus încetinirea economiei ruse pe seama războiului, a politicii monetare strânse a Băncii Centrale și a declinului investițiilor, astfel: 50% din vină e pe seama Băncii Centrale, 30% pe seama Ministerului Industriei și Comerțului, care a cedat întreaga producție de mașini către China, și importurile din China reprezintă circa 50% din piață pentru mașinile pentru pasageri, 70% dacă adăugăm și partea de montaj și piese de schimb, iar pentru camioane 60% din piață. În analiza sa din mai, Klepach a identificat și alte domenii cu probleme, de la avioane civile, cerere redusă în mareriale de construcții și metalurgie respectiv lipsa materiilor prime și importul dominant de produse textile. Klepach consideră că Rusia nu va supraviețui competiției cu Occidentul din cauza unei crize sociale pe cale să izbucnească acasă, principala afirmație care i-a adus concedierea.
O altă temă importantă, chiar crucială, este deficitul bugetului federal, o problemă majoră pentru care soluțiile sunt inacceptabile în campania electorală – o nouă creștere de taxe, după creșterea TVA din ianuarie – dar și imposibilitatea de finanțare, arătată de multiplele evenimente colaterale. Astfel, deficitul a crescut cu 724 miliarde de ruble în luna iulie, ajungând la 6,455 triliarde de ruble sau 2,8% din PIB-ul prognozat, la mijlocul anului. Cauza fundamentală este cheltuiala de război. Achizițiile guvernamentale, care includ componentele militare, au crescut cu aproape 40% față de anul trecut între ianuarie și iulie, la 8.44 trilioane de ruble sau 80% din bugetul pe tot anul. Veniturile din petrol și gaze au scăzut cu 16,8%, la 4,6 trilioane de ruble – în ciuda problemelor din Strâmtoarea Hormuz și a creșterii prețului global al barilului de petrol și al miei de metri cubi la gaze – din cauza loviturilor ucrainene, și asta chiar dacă din taxe au crescut încasările cu 25%, la 9.8 triliarde de ruble din TVA. Deficitul prognozat era între 7-7,5 triliarde de ruble, deci peste 3% din PIB.
Problema majoră rămâne cum va fi finanțat acest deficit, sau unul real mult mai mare, situat peste 3.5% din PIB-ul real, la sfârșitul anului. Ministerul Finanțelor a strâns 2,3 trilioane de ruble din împrumuturi pe piața internă, dar a fost forțat să oprească procesul din cauza dobânzii care a ajuns la 16%. De altfel, serviciul datoriei externe a Rusiei a ajuns la 9% din PIB. Ministerul a preluat deja 460 miliarde de ruble din Fondul de Bunăstare Național, a încasat 200 miliarde din naționalizarea bunurilor și a mai extres 3,5 trilioane de ruble din fondurile Trezoreriei. Piețele externe sunt închise pentru Rusia și instrumentele de acoperire a deficitului au scăzut și mai mult în ultimele zile din cauza exodului de bani prin retragerile de bani făcute de populație din bănci, fapt ce lasă băncile fără resurse în a împrumuta statul. Inflația, pensiile rămase mult sub salarii, creșterile de taxe sunt unicele instrumente pentru a muta datoria pe cetățeni și intreprinderi mici și mijlocii.
Ceea ce ascunde Putin sub preș: nemulțumirile populației și ura pe conducătorii care țin Rusia în război
Vara aceasta Rusia a avut trei coordonate greu de ascuns pentru cea mai mare parte a cetățenilor săi, circa patru cincimi, care trăiesc în partea europeană dar și dincolo de Urali: efectele războiului adus în fiecare localitate, prin loviturile în adâncime ucrainene; lipsa combustibililor până la criză și scumpiri majore; și o rublă mult mai slabă plus inflația aferentă. Cozi enorme au apărut la benzinării, într-o țară cu una dintre cele mai mari producții de petrol și produse petroliere a lumii, creșterea dramatică a prețurilor la carburanți, importați din state terțe și amenințarea perspectivei mobilizării forțate, imediat după alegerile pentru Duma de Stat sunt caracteristicile pe care Kremlinul nu le mai poate ascunde populației. Desigur, Putin a minimalizat dimensiunea problemelor cu care se confruntă Rusia, pe toate direcțiile, de la criza de combustibili, loviturile repetate la adresa infrastructurii ruse sau dificultățile economice.
Principala abordare din comunicarea propagandistică rusă a momentului, marcată sâmbătă, 22 august, ca schimbare față de abordările anterioare, a fost recunoașterea lui Putin că au fost pierderi, dar consecințele loviturilor ucrainene în profunzime nu sunt critice, iar toate componentele facilităților logistice lovite vor fi reconstruite cu ajutorul statului. Nu există, însă, consecințe critice și nici nu vor exista ca urmare a loviturilor ucrainene. Totuși, cu sau fără comunicarea deja nuanțată a lui Putin, preluată de întreaga presă de stat, războiul afectează tot mai mult standardele de viață din Rusia, chiar dacă situația nu mai poate fi preluată și valorificată politic din cauza suprimării pas cu pas a opoziției ruse, a represiunii și controlului tot mai radical al social media. Politicianul rus antirăzboi Lev Shlosberg a fost condamnat pe repede înainte la 11 ani de închisoare, iar Curtea Supremă a respins recursul prin care partidul liberal Yabloko încerca să revină pe listele de candidați la alegeri generale tocmai pe baza opțiunilor sale anti-război și pe reflectarea directă a creșterii susținerii rușilor pentru această opțiune.
Putin mai are o problemă cu care se confruntă și pe care încearcă să o depășească: ascunderea nivelului lipsei de încredere și chiar a urii rușilor față de menținerea și costurile războiului din Ucraina. Nemulțumirea este în creștere, în același timp, față de starea economiei ruse. Deși a insistat asupra elementelor pozitive ale economiei ruse, el a recunoscut miercuri, 19 august, în fața parlamentarilor ruși la final de mandat, că o creștere de 1% din PIB este una modestă, chiar în condițiile sancțiunilor occidentale, a creșterii lipsei forței de muncă din cauza războiului și a cheltuielilor record pentru armată sau a inflației greu de gestionat. Și loviturile la adresa infrastructurii petroliere, care au cauzat lipsa carburanților și cozile la benzinării, ca și luptele între cei aflați la coadă, sunt consecința acestor realități.
Înrăutățirea situației economice poate fi o mare problemă pentru Putin. Și ideea de a recunoaște impactul exploziilor provocate de ucraineni, chiar dacă vorbește despre situația sub control, relevă problemele apărării teritoriului național pe care le are Putin și nu le-a soluționat. Toate aceste elemente introduc o presiune în creștere pe Putin în perspectiva alegerilor. Și nu vorbim aici de oboseala războiului deja resimțită, de numărul de victime, 1,5 milioane, dintre care 450.000 de morți. Perspectiva noilor mobilizări pentru război după alegeri și explicația că întregul Occident este împotriva Rusiei, de aceea trebuie să apere Donbasul, o tiradă venită aproape concomitent cu recâștigarea teritoriilor ruse anunțată – adică ocuparea completă a regiunilor ucrainene anexate ilegal și care nu au fost niciodată sub controlul Rusiei – crează toate premizele nemulțiumirilor și protestelor civice, oricâtă represiune ar fi lansată asupra rușilor din partea autorităților.
În orice caz, toată lumea e conștientă, și o afirmă și public fără rezerve, această situație și viitoarea mobilizare este profund impopulară. Evident că au existat negări multiple și Kremlinul a respins perspectiva mobilizării post-alegeri pentru a completa pierderile din Ucraina. Iar pozițiile marilor economiști, ajunse publice, relevă și o scindare masivă între elite: deja consilierii lui Putin ar fi avut o discuție cu acesta, înaintea campaniei, în care i-au propus încheierea războiului cu o formă de încetare a focului convenită, pentru că deja costurile devin prea mari și grele. Propunerea a fost respinsă de Putin. German Gref, directorul băncii de stat Sberbank și fost consilier al Kremlinului, a avertizat în repetate rânduri despre stagnarea economiei de război și cazul Andrei Klepach este iar simptomatic, el reflectând poziția generală a castei, în evaluările sale curente. El a subliniat și public faptul că Rusia rămâne în urmă la nivel tehnologic și al competiției economice a lumii, pierzând chiar și în fața Ucrainei, nu numai a Chinei. Apoi Rusia nu poate câștiga războiul de uzură cu Ucraina, aceasta nu va face implozie, nu a făcut-o, și nici Occidentul nu o va lăsa singură. În schimb, costurile Rusiei cresc dramatic pe zi ce trece. Calitatea guvernării este din ce în ce mai problematică și se deteriorează în continuu și există un nivel foarte redus de justificare a războiului, dar consecințele strategice pe termen lung sunt dramatice, mai spune Klepach, în discursul care l-a costat postul.
Retragerile de bani din băncile ruse la nivelul de panică
Dar poate cele mai dramatice vești, care justifică lipsa de lichidități a băncilor și imposibilitatea acoperirii deficitului bugetar de către Rusia, sunt retragerile masive de bani din bănci. Cea mai rapidă creștere a retragerilor de bani se petrece la nivelul tuturor băncilor mari, creând dificultăți majore la băncile mici. La 18 august, evaluarea serviciilor independente de date bancare se suprapuneau cu cele publice ale Băncii Centrale și arătau că cinci din cele 7 cele mai importante bănci care dețin depunerile populației se confruntă cu acest fenomen al cererii și extragerii de bani cash. Gazprombank a pierdut 10.77%, cea mai mare sumă în valoare absolută. Rosselkhozbank a pierdut 15%, Alfa Bank 5,6% din depunerile cetățenilor iar Sovcombank 8,1%. Vorbim de perioada din martie până în iulie. În plus, retragerile se accelerează în iunie, iulie și august.
Banca Centrală a Rusiei notează retrageri de 9,4 miliarde de dolari doar în trimestrul al doilea al anului, iar în iulie a avut loc cea mai mare retragere record din an, fenomen care continuă să se amplifice în august. Este cea de a doua cea mai mare retragere de bani după martie 2022, atunci când s-au retras 25,9 miliarde de dolari în perspectiva sancțiunilor economice occidentale. Motivațiile obiective marginale precum scăderea ratei dobânzii la depozite de la 15 la 10% la Sberbank nu pot fi explicații plauzibile pentru dimensiunea exodului de fonduri din bănci. Fenomenul reflectă neîncrederea rușilor, frica de loviturile înregistrate de la ucraineni adânc în Rusia și frica legată de perspectiva ca statul să confiște și să naționalizeze aceste depuneri. Rușii retrag în medie, de la începutul anului, peste jumătate de trillion de ruble lunar. Banii extrași din sistemul bancar, nu vorbim despre cei care nu au mai fost depuși, înregistrau la sfârșit de mai 13,6 miliarde dolari în cinci luni. Și nu e vorba despre bani de supraviețuire, ei neregăsindu-se în economie, ci în casele rușilor de rând, eventual sub formă de dolari sau euro.
Numai în primele două săptămâni din august, suma retrasă a ajuns la 3,4 miliarde de dolari, după 7,3 miliarde de dolari în iulie și 4,5 miliarde în iunie. Acentuarea fenomenului este vizibilă. Deja retragerile din acest an, la jumătatea lui august, depășiseră 24,7 miliarde de dolari, mai mult decât cele din primul an de război care erau referențialul de până astăzi. La acești bani se adaug peste 9,4 miliarde de dolari transferați în afara Rusiei doar în al doilea trimestru al lui 2026. Această lipsă de încredere și accentuarea deficitului de bani reduc posibilitatea de acoperire a deficitului, care crește pe măsură ce cresc cheltuielile militare. Iar Ministerul Finanțelor nu mai poate lansa titluri de Tezaur, fiind obligat să le retragă ultima oară din lipsa de fonduri ale băncilor. Până acum nici o mare putere în condiții de război nu a ratat vreo emisie de titluri de stat.
Cea mai probabilă decizie acum este ca autoritățile ruse să limiteze suma retragerii zilnice de cash, dar o asemenea măsură ar da tocmai mesajul și semnalul de panică, de unde posibilitatea acțiunii în spirală a cetățenilor, deja neîncrezători și care așteaptă ca statul să intervină și să-i spolieze de toate economiile făcute și depuse în bănci. Deja expresie a tuturor acestor dificultăți, cresc sumele confiscate de către stat de la așa zișii “trădători” și de la cei care au fugit din țară, de la mari oligarhi, cu sau fără titlu real. Naționalizările bunurilor rușilor avuți cu ajutorul procurorilor au atins 51,5 miliarde de dolari anul trecut. Doar de la oligarhul din agricultură Vadim Moshkovich, statul rus a confiscat în iunie 7,6 miliarde de dolari, cea mai mare naționalizare de la invazia din Ucraina pe care a făcut-o statul rus, cu aparența de drept a acțiunii procurorilor și a justiției ruse.
La cum se arată, vin vremuri dramatice în Rusia lui Putin.
