Deputatul Alexandru Rogobete, fost ministru al Sănătății, subliniază faptul că „tratamentul potrivit, administrat la timp, salvează vieți și reduce costurile pe termen lung”, iar investițiile în noile terapii generează, totodată, peste 3 miliarde de euro în investiții la nivel național.
„Fiecare euro investit în terapii noi generează un beneficiu estimat de 5,67 euro. (…) Când blochezi un medicament inovativ, poți bloca ultima șansă a unui om care nu mai are alternativă terapeutică. Îl condamni să aștepte. Dar boala nu așteaptă ședințe, aprobări, economii și povești despre deficit”, a transmis Alexandru Rogobete ca răspuns la declarațiile recente făcute de prim-ministrul interimar, Ilie Bolojan, cu privire la costurile tratamentelor inovative aduse bugetului sănătății.
Potrivit deputatului, în România, investițiile de 478 de milioane de euro în terapii noi generează un beneficiu economic și social estimat la 3,82 miliarde de euro. În Germania, 2,76 miliarde de euro investiți generează beneficii de 12 miliarde de euro, în timp ce în Franța, investițiile de 1,35 miliarde de euro se traduc într-un beneficiu de 7,09 miliarde de euro. În Spania, 1,25 miliarde de euro investiți generează beneficii de 4,61 miliarde de euro. La nivel european, în medie, fiecare euro investit în terapii noi generează un beneficiu economic și social estimat la 5,67 euro.
„Premierul demis ne-a explicat că, în locul unui medicament inovativ, putem cumpăra un «medicament și jumătate sau două medicamente generice». Asta este reforma povestitorilor și a ipocriților politici: taie astăzi tratamentul bolnavilor și ne explică mâine cât au economisit. (…) Două medicamente care tratează aceeași boală nu sunt automat interschimbabile”, a mai subliniat fostul ministru Alexandru Rogobete.
În cele zece luni ale mandatului său, Alexandru Rogobete, împreună cu echipa Ministerului Sănătății, a actualizat de două ori lista medicamentelor compensate: 74 de medicamente/DCI noi; 29 de extinderi de indicații; în total 103 decizii de acces terapeutic.
Organizațiile de pacienți, într-o scrisoare comună, atrag atenția premierului că accesul la tratament nu poate fi analizat exclusiv prin prisma costurilor și că medicamentele generice sau biosimilare nu reprezintă, în toate situațiile, alternative terapeutice echivalente pentru terapiile inovatoare.
Semnatarii cer ca deciziile privind finanțarea medicamentelor să țină cont de disponibilitatea reală și continuitatea tratamentelor, precum și de situația pacienților pentru care nu există alternative terapeutice, avertizând că „un medicament accesibil doar pe hârtie nu tratează pe nimeni”.
Potrivit datelor Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM), 50 de tratamente inovatoare, destinate afecțiunilor oncologice, cardiace, neurologice sau bolilor rare, așteaptă introducerea pe lista medicamentelor compensate, în condițiile în care pacienții români se confruntă cu cel mai lung timp de așteptare din Uniunea Europeană pentru accesul la terapii inovatoare.
Timpul de așteptare al pacienților din România nu a scăzut niciodată sub borna de doi ani de zile în ultimele Studii W.A.I.T., începând cu cel din 2020. În studiile anterioare pacienții români au așteptat după cum urmează: 828 de zile în (Studiul W.A.I.T. 2024), 778 de zile în (Studiul W.A.I.T. 2023), 918 de zile (Studiul W.A.I.T. 2022), 899 de zile (Studiul W.A.I.T. 2021) sau 883 de zile (Studiul W.A.I.T. 2020). România a trecut de borna de 1.000 de zile în Studiul W.A.I.T. 2025, care analizează proporția medicamentelor inovatoare compensate și timpul până la compensare pentru medicamentele aprobate la nivel european în perioada 2021-2024.
- „Studiul W.A.I.T 2025” arată că, în medie, un nou medicament, aprobat la nivel european în 2021-2024, ajunge cel mai repede la pacienții din Germania în 158 de zile, în comparație cu 1.110 zile în România (adică 3 ani) și 640 zile în Bulgaria.
În România, sănătatea este o investiție care tot continuă să fie amânată, timp în care, în Europa, se conturează o hartă a două viteze în sănătate. Pe o parte a hărții avem țările care au ales să prioritizeze investițiile în sănătate și să transforme sistemele de sănătate în motoare ale economiei (Germania, Italia, Franța, Spania), colaborând cu industria farmaceutică și asigurând pacienților acces rapid la tratamente inovatoare. Pe cealaltă parte a hărții, avem România și alte state din Europa de Est care nu își asumă schimbarea și prioritizarea investițiilor în sistemele de sănătate, ceea ce se traduce prin speranță de viață scăzută, acces limitat la inovație și o industrie care devine „plătitorul ascuns” al unui sistem subfinanțat cronic.
