INTERVIU Patriciu Achimaș-Cadariu: Prevenția începe cu standardizarea. România construiește o rețea națională de centre competente pentru depistarea cancerului de sân

Interviu realizat de Zaim Diana

Joi, 11 iunie, a fost lansat proiectul „Depistare Activă, Responsabilitate, Informație și Acces – DARIA” (SMIS 35209), cel mai amplu program de screening pentru cancerul de sân derulat până acum în România. Într-un interviu acordat CaleaEuropeana.ro, Prof. Univ. Dr. Patriciu Achimaș-Cadariu, coordonatorul proiectului, a prezentat principalele obiective ale inițiativei și viziunea asupra modului în care ar trebui să funcționeze screeningul cancerului de sân după 2030. Acesta a subliniat necesitatea dezvoltării unei rețele naționale standardizate de centre și specialiști, importanța finanțării europene pentru consolidarea infrastructurii de prevenție și nevoia ca România să fie pregătită să susțină, din resurse proprii, programele de screening și prevenție oncologică pe termen lung.

Cum ar trebui să arate screeningul cancerului de sân în România începând cu 2030, după finalizarea proiectului DARIA?

La încheierea proiectului ar trebui să avem o rețea de centre competentă, populată cu suficienți specialiști. Asta înseamnă ca fiecare regiune de dezvoltare, nu doar București, Cluj, Iași, Timișoara sau Craiova, să aibă suficiente astfel de centre. Acestea nu trebuie neapărat privite ca un unic centru fizic. Pot însemna mai multe centre publice și private, dar care să împărtășească același standard.

Adică pentru fiecare femeie să se repete aceeași procedură și, în acel moment, să putem trece la următoarea etapă. Având și o rețea de medici de familie bine reprezentată și educată, fiindcă și medicii de familie sunt parte a acestui program, atât în ceea ce privește educarea, cât și participarea efectivă, trebuie să fie pregătiți astfel încât să poată selecta pacientele și să le trimită mai departe.

În paralel, sigur, să nu uităm că trebuie să avem și un buget suficient de generos și decidenți suficient de înțelepți care să direcționeze fondurile către screening și către profilaxie.

În prezent, investim 22 de euro pe prevenție, pe cap de locuitor. Avem o subfinanțare cronică a sistemului de sănătate. Avem cel mai slab finanțat sistem din întreaga Uniune Europeană. Cât timp mai putem continua așa, fără să prioritizăm prevenția în sistemul de sănătate și în bugetarea lui?

Fără a avea acele centre, adică fără acea standardizare, degeaba am investi. Chiar dacă am investi acum o sumă exorbitantă, tot n-am obține nimic. De ce? Fiindcă n-am avea unde, cu cine și cum să facem acest lucru. Având metodologii, modalități de informare și educare, centre și specialiști, atunci sigur că are rost să investim banii. Vom avea infrastructura, vom avea specialiștii, vom avea cam tot ce ne trebuie în 2030 pentru sănătate.

Dar ce facem cu celelalte forme de cancer prevenibile?

După cum știm, și asta am discutat acum, în încheiere, în paralel cu DARIA s-a lansat și CLARA. Proiectul care vizează cancerul de col uterin. În paralel, avem și proiecte pentru prostată, colon și, sperăm, plămân. Acoperim cele cinci localizări incluse în primul Plan Național de Control și Combatere a Cancerului. Din nou, trebuie început de undeva și, de obicei, se începe cu marile probleme de sănătate publică. Mi-ar plăcea să includem în acel plan și cancerul ovarian, fiindcă este un subiect care mă preocupă profesional în mod deosebit. Dar trebuie să existe o rânduială, o ordine a lucrurilor. În toată lumea civilizată s-a început cu cancerele cu cea mai mare incidență și mortalitate.

În propunerea Comisiei Europene privind viitorul buget multianual al UE, programul emblematic EU4Health nu va mai fi prevăzut ca atare. Practic, sănătatea coboară în ierarhia priorităților instituțiilor europene. Ce ar însemna această schimbare de paradigmă pentru statele membre, mai ales pentru cele cu sisteme de sănătate mai puțin dezvoltate?

Mai puține resurse pentru dezvoltare. De aceea, trebuie, în primul rând, să ne motiveze suplimentar să ne grăbim acum și să folosim fiecare bănuț pe care îl avem la dispoziție. Evident, ne îndreptăm către o astfel de situație. Poate avem noroc și depășim această perioadă marcată de războaie și crize. Poate lucrurile vor reveni la ceea ce consideram normal în urmă cu câțiva ani. Dar, altfel, sănătatea rămâne problema noastră și, de acolo înainte, vom depinde de finanțarea pe care o putem asigura noi înșine.

Ar fi bine să ne grăbim să folosim toate aceste fonduri europene, astfel încât, peste câțiva ani, când vom rămâne doar cu finanțarea proprie, să putem îmbunătăți situația pacientelor și pacienților noștri.

Citiți și: A fost lansat DARIA, proiectul care pune bazele screeningului național pentru cancerul de sân prin investiții europene și un parteneriat fără precedent în sănătate. Cine va beneficia de mamografii gratuite

Obiective specifice ale proiectului

• Asigurarea participării a 119.000 de femei la nivel național la testare gratuită, dintre care dintre care 107.000 din regiuni mai puțin dezvoltate și 12.000 din regiuni mai dezvoltate.
• Înființarea și dotarea a 5 centre regionale de prevenție și utilizarea de unități mobile pentru extinderea accesului în comunități greu accesibile.
• Formarea și instruirea personalului medical implicat în screening pentru 592 de persoane (radiologi, medici de familie, anatomopatologi, tehnicieni, mediatori, psihologi, personal DSP.
• Organizarea unei campanii de informare și educare în domeniu screeningului cancerului de sân, cu accent pe comunități marginalizate și grupuri vulnerabile/defavorizate socio-economic și informarea, consilierea, conștientizarea și mobilizarea unui număr de 149.000 de femei.
• Implementarea unui registru electronic unic interoperabil, dezvoltarea de metodologii și protocoale standardizate, monitorizarea indicatorilor de calitate și asigurarea continuității programului după finalizarea proiectului.

Pentru a fi eligibile să beneficieze de servicii de screening, este obligatoriu ca persoana să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

A) Femei cu vârsta cuprinsă între 50–69 ani.

Localizarea se va realiza în funcție de domiciliul persoanei, cu următoarele excepții:

• • persoanele care nu au acte de identitate – înregistrarea se face în funcție de zona în care locuiesc și nu a domiciliului (aceste persoane vor completa declarații pe propria răspundere din care să reiasă că locuiesc în acele regiuni de implementare);
• • persoanele aflate în detenție/lipsite de libertate/arest preventiv și din alte instituții corecționale; persoanele spitalizate cronic în unități de psihiatrie; persoanele din căminele de bătrâni, din cămine spital – înregistrarea se face în funcție de locul de detenție/locul spitalizării și nu al domiciliului;
• • migranți/refugiați – identificarea se va face conform localizării centrului în care locuiesc și vor oferi dovada primirii dreptului de ședere în România a persoanelor înscrise pentru screening.

B) Este persoană vulnerabil(ă)/defavorizat(ă) socio-economic/din comunități cu grad de vulnerabilitate crescut, respectiv să facă parte din cel puțin una dintre următoarele categorii:

Este persoană vulnerabilă/grup vulnerabil:

• • persoane cu dizabilități;
• • persoane cu probleme de sănătate mintală;
• • minorități etnice defavorizate (ex. cetățeni români aparținând minorității rome);
• • migranți/refugiați;
• • dependenți de droguri;
• • persoane infectate cu HIV/SIDA;
• • etilicii cronici;
• • persoane aflate în detenție/lipsite de libertate/arest preventiv și din alte instituții corecționale;
• • persoanele spitalizate cronic în unități de psihiatrie;
• • persoanele din căminele de bătrâni, din cămine spital;
• • persoane care au copii cu dizabilități;
• • persoane din familii monoparentale;
• • persoane din sau care au fost anterior în centre de plasament;
• • persoane care au părăsit sistemul de protecție a copilului;
• • persoane care suferă de dependență de alcool, droguri și alte substanțe toxice;
• • persoane victime ale violenței domestice;
• • persoane victime ale traficului de ființe umane.

Persoane defavorizate socio-economic

• • persoane fără adăpost;
• • persoane neasigurate;
• • persoane beneficiare de venit minim de incluziune;
• • persoane care locuiesc în gospodării supraaglomerate sau fără facilități sanitare;
• • șomeri (înregistrați în evidențele Serviciului Public de Ocupare);
• • inactivi – nu au un loc de muncă și nu sunt înregistrați în evidențele Serviciului Public de Ocupare;
• • angajați, mai ales necalificați (la intrarea în intervenție media venitului pe cap de familie mai mică decât salariul minim pe economie).

Persoane care locuiesc în comunități cu grad de vulnerabilitate crescut

Sunt persoanele care locuiesc în comunități marginalizate conform Raportului: Zone marginalizate socio-economic în mediul urban și rural din România, elaborat de către Ministerul Muncii și Solidarității Sociale în cadrul proiectului „Dezvoltarea unor instrumente de analiză și intervenție la nivel comunitar pentru perioada de programare 2021–2027” finanțat din POCA 2014–2020.

Proiectul este finanțat în proporție de peste 81% din fonduri europene (FSE+), iar aproape 97% din valoarea totală este nerambursabilă.

• Valoare totală eligibilă: 261.263.760,67 lei
• Valoarea eligibilă nerambursabilă din fonduri FSE+: 212.156.477,75 lei
• Valoare eligibilă nerambursabilă Buget de Stat: 40.190.817,66 lei

Data finalizării proiectului: 31.12.2029

PARTENERII PROIECTULUI:

• Institutul Național de Sănătate Publică;
• Spitalul Clinic Municipal De Urgență Timișoara;
• Institutul Regional De Oncologie Iași;
• Institutul Oncologic „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu” București;
• Spitalul Clinic Județean De Urgență Târgu Mureș;
• Spitalul Clinic Județean De Urgență Craiova;
• Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Andreoiu” Ploiești;
• Spitalul Clinic Județean De Urgență „Sfântul Apostol Andrei” Constanța;
• Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cluj Napoca;
• Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București;
• Federația Asociațiilor Bolnavilor De Cancer;
• Fundația „Renașterea Pentru Educație, Sănătate Și Cultură”

Datele OCDE, prezentate în cel mai recent document privind Registrul european al inegalităților în domeniul cancerului, arată că accesul românilor la programele de screening rămâne extrem de limitat, ceea ce duce la diagnostic în stadii avansate, cu impact direct asupra mortalității. De asemenea, realizatorii Registrului și analizei OCDE nu au putut accesa registrele României de cancer, pentru că nu erau disponibile în momentul procesului de analiză.

Citiți și: OCDE: Timpii mari de așteptare, costurile și nivelul scăzut al educației explică participarea extrem de redusă la programele de screening și mortalitatea ridicată prin cancer în România. Lecții din state europene

Cancerul de sân este cea mai frecventă formă de cancer la femei, atât la nivel mondial, cât și european și național, arată o analiză a INSP.

În România, acesta ocupă primul loc în rândul cancerelor feminine, reprezentând 26,9% din totalul cazurilor noi, cu peste 12.000 de diagnostice înregistrate în 2020.

În același an, aproape 3.500 de femei au murit din cauza acestei boli, rata mortalității fiind de 30,7 la 100.000 de femei. Deși incidența este ușor sub media europeană, mortalitatea rămâne mai ridicată, iar supraviețuirea la 5 ani (75%) este sub media UE (82%), situație corelată în principal cu rata foarte scăzută de participare la screening mamografic, de doar 9% în România.