de Iulian Chifu*
Perioada de liniște post-electorală a Republicii Moldova a ajuns să depășească cele 100 de zile ale Guvernului Munteanu. După perioada sărbătorilor pe nou și pe vechi, revenirea la activitate aduce și numeroase teme de dezbatere, unele vizând reformele – cea administrativ teritorială trebuie angajată solid, cea din justiție trebuie dusă la bun sfârșit, cea de profesionalizare a funcționarilor publici trebuie reașezată pe termeni reali. De asemenea, o preocupare reală trebuie să revină identificării unui model economic de dezvoltare sustenabil, după recuperarea din precedentul mandat a diferențelor față de prețurile de piață la produsele energetice, în primul rând a gazului.
Identitatea și Mitropolia Basarabiei: coeziunea societală, libera alegere în materie de culte și separarea bisericii de politică
Dar prioritățile Guvernului, cele mai așteptate de populație pentru componenta nivelului de trai, nu sunt neapărat și cele mai acute pentru zona de securitate, politică externă și apărare a Republicii Moldova. În contextul tumultului global, pe baza unor realizări indiscutabile la precedentele runde de alegeri, e cazul ca, fără presiunea unor alegeri, și beneficiind de o majoritate solidă în Parlament, să fie abordate marile teme restante la nivelul statului Republica Moldova, cele care poartă mai departe probleme și tare care se răsfrâng în acțiuni la orice pas.
Prima temă de importanță este problema identitară. După declarația de credință a președintei Maia Sandu privind votul său la eventualul referendum pentru unire, dar nuanțată de realismul situației curente, este cazul ca problemele de natură identitară să fie marcate și date la spate. Este vorba, evident, în primul rând despre o declarația parlamentară, a Președintei și a oficialilor de la Chișinău privind faptul că identitate majorității populației, că se autoidentifică moldoveni sau români, este aceeași. Există moldoveni ca identitate regională și în România, chiar de două ori mai mulți decât în Republica Moldova. Nu își pierde nimeni dreptul de a se autoidentifica cum își dorește. Iar majoritatea rămâne solidă, de peste 78%.
Valoarea de întrebuințare a unei asemenea declarații este multiplă: mai întâi, închide un subiect istoric și trimite la uitare teoria moldovenismului sovietic, a lui Artiom Lazarev, care vorbea despre existența a două popoare distincte, unul român și unul moldovenesc. Cu toate incoerențele și confuziile istorice pe care le stârnește. Apoi răspunde unei așteptări a unioniștilor care au ales să meargă la alegeri și să voteze PAS, convinși fiind de votul util, chiar dacă obiectau că nici un reprezentant al lor nu s-a regăsit pe liste. În fine, o asemenea declarație, dublată de un eventual un atac la Curtea Constituțională care ar închide subiectul, ar încheia un capitol lesne de valorificat în campaniile electorale și ar reface coeziunea societală, ajutând la construcția rezilienței Republicii Moldova. Nu e un panaceu, dar e un lucru de făcut pentru a închide această fereastră de speculație și divizare.
La capitolul identitar, se numără și tema Mitropoliei Basarabiei, care trebuie adusă la nivelul Mitropoliei Moldovei. Ca statut, sediu, relevanță, Sigur, există o întreagă tematică asociată, inclusiv prin implicări politice, dar am văzut cât a costat absența acestei așezări egale la nivel oficial a celor două biserici. Ține de libertatea de conștiință și dreptul de exercitare liber al credinței ca fiecare credincios și parohie să-și aleagă drumul și apartenența, din nou printr-o separare de politic și evitare a repetării ciocnirilor recente. Nimeni nu interzice vreo biserică. Cu atât mai puțin Mitropolia Moldovei, chiar în varianta sub ascultarea Bisericii Ortodoxe Ruse, care reprezintă cetățeni ai Republicii Moldova, atât timp cât respectă separarea credinței de stat, de politică. Această egalizare de statut doar restabilește libertatea de a alege cei mai buni parohi și slujitori într-ale celor sfinte.
Securitatea cu trei piloni: soluție și garanții de securitate, Transnistria și Găgăuzia
Pentru a reasigura publicul și cetățenii Republicii Moldova, preocupați de numeroase componente vehiculate de atacuri informaționale și dezinformări, statul Republica Moldova trebuie să-și stabilească o soluție de securitate. De ce nu, să obțină și garanții de securitate de la parteneri. Neutralitatea constituțională este un fapt, dar experiența Ucrainei care era nealiniată și totuși a fost atacată și cu teritoriul ocupat de Rusia, deși nu mai avea clar perspectivă de integrare în NATO, arată dificultatea considerării unei asemenea soluții. Și în cazul anexării Crimeii, aceasta a venit după fuga lui Yanukovici și protestele vizând refuzul de a urma solicitarea populației de semnare a acordurilor de asociere la Vilnius. Nimic despre NATO sau componentă militară în 2014, când a fost anexată Crimeea și declanșată agresiunea din regiunile de răsărit ale Ucrainei.
Transnistria rămâne o problemă pendinte, cu sau fără posibilitatea reintegrării treptate, naturală în Republica Moldova. Trupele ruse din regiune, armamemntul, prezența militară formală, câtă este ea, sunt elemente care nu ajută, chiar dacă vedem un proces de dezintegrare și capotare la responsabilități din partea autorităților de la Tiraspol. Dependența de Moscova continuă să fie importantă, iar ofertele alternative europene pentru aprovizionarea cu gaz au fost respinse. Dar colapsul regiunii poate să aibă loc oricând, cu vărsarea locuitorilor ei, cetățeni ai Republicii Moldova, în responsabilitatea Chișinăului. Și pentru acest moment, și pentru celelalte scenarii și posibile evoluții, Republica Moldova trebuie să planifice și să acționeze din timp, pe liniște, nu în momentul de turbulență și sub presiune majoră.
În fine, nu putem să ignorăm Găgăuzia. Aici s-au petrecut un set de procese de reașezare vizibilă. Desigur, lucrurile sunt încă trepidante și în evoluție, dar o soluție pentru alegeri libere și corecte, pentru un bașcan care să poată reveni în Guvernul de la Chișnău și cu care să se poată discuta relația Chișinău-Comrat și relevanța drepturilor individuale ale găgăuzilor, în primul rând învățământ în limba maternă, devine importantă pentru perspectiva de stabilitate și securitate a Republicii Moldova. Și, desigur, pentru perspectiva de integrare europeană a statului Republica Moldova.
* Iulian Chifu este profesor universitar doctor habilitat la UNAp, președintele Centrului de Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Este specializat în Analiză de Conflict și decizie în criză, spațiul post-sovietic și studii prospective. A fost consilier prezidențial pentru afaceri strategice, securitate și politică externă (2011-2014) și consilier de stat al Prim-Ministrului pentru politică externă, securitate și afaceri strategice (2021-2023). Este autor a numeroase cărți, publicații și articole de specialitate.
