Papa Francisc reprezintă o personalitate a creștinătății contemporane, Pontificatul său lăsând o amprentă profundă asupra istoriei recente a Bisericii Romano-Catolice, a transmis Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Daniel.
”Am primit, cu adâncă tristețe, vestea trecerii din această lume a Papei Francisc, o venerabilă și bine-cunoscută personalitate a creștinătății contemporane, al cărui Pontificat lasă o amprentă profundă asupra istoriei recente a Bisericii Romano-Catolice. Împărtășim durerea provocată de această pierdere și adresăm condoleanțe întregii Biserici Romano-Catolice. Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Care este Învierea și Viața (cf. Ioan 11, 25), să odihnească sufletul Papei Francisc în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi”, se arată în mesajul Patriarhului BOR către Eminența Sa Giovanni Battista Re, decanul Colegiului Cardinalilor, Vatican, conform basilica.ro.
Papa Francisc, care a trecut în neființă luni la vârsta de 88 ani, a devenit în 2019 al doilea Papă din istorie care a vizitat România, la două decenii de la vizita Papei Ioan al II-lea. Pe parcursul vizitei de trei zile, între 31 mai – 2 iunie 2019, desfășurată sub genericul “Să mergem împreună”, Papa Francisc s-a întâlnit cu Patriarhul Daniel, alături de care a mers la noua catedrală ortodoxă pentru rugăciunea „Tatăl Nostru”, moment la care au participat, de asemenea, sute de invitați, inclusiv președintele României și alți lideri politici.
Citiți și Papa Francisc a încetat din viață la vârsta de 88 de ani, în a doua zi de Paște (Vatican)
Papa Francisc a murit la vârsta de 88 de ani, a anunțat Vaticanul.
Francisc, care a fost episcop al Romei și suveran al Sfântului Scaun, a devenit papă după ce predecesorul său Benedict al XVI-lea a demisionat. Decesul său a fost anunțat de cardinalul Kevin Farrell, șambelan al Vaticanului.
Suveranul Pontif a murit în a doua zi de Paște, nu înainte de a-și face apariția duminică, în prima zi de Paște, în Piața Sfântul Petru pentru a-i binecuvânta pe credincioși.
Jorge Mario Bergoglio s-a născut pe 17 decembrie 1936, la Buenos Aires, Argentina, într-o familie de imigranți italieni. A fost hirotonit preot în ordinul iezuit în anul 1969. În perioada 1973-1979, a fost principalul lider al acestui ordin în Argentina. A devenit episcop auxiliar de Buenos Aires în 1992 și arhiepiscopul acestui oraș în 1998. A fost numit cardinal în 2001 de papa Ioan Paul al II-lea.
Papa Francisc a fost al 266-lea episcop al Romei, papă al Bisericii Catolice și suveran al Sfântului Scaun, ales la 13 martie 2013 de către conclavul cardinalilor, fiind primul papă non-european după Papa Grigore al III-lea, primul papă sud-american din istorie și primul papă iezuit.
Afectat de o îndelungă sensibilitate pulmonară
Papa a fost internat la Spitalul Policlinic Agostino Gemelli vineri, 14 februarie 2025, după ce a suferit o bronșită timp de mai multe zile. Situația clinică a Papei Francisc s-a agravat treptat, iar medicii i-au diagnosticat pneumonie bilaterală marți, 18 februarie. După 38 de zile de spitalizare, regretatul Papă s-a întors la reședința sa de la Vatican, Casa Santa Marta, pentru a-și continua recuperarea.
În 1957, la vârsta de 20 de ani, Jorge Mario Bergoglio a suferit o intervenție chirurgicală în țara sa natală, Argentina, pentru a i se îndepărta o porțiune de plămân care fusese afectată de o infecție respiratorie severă.
Pe măsură ce a îmbătrânit, Papa Francisc a suferit frecvent crize de boli respiratorii, anulând chiar o vizită planificată în Emiratele Arabe Unite în noiembrie 2023 din cauza gripei și a inflamației pulmonare.
Pașii după decesul Papei Francisc
În aprilie 2024, răposatul Papă Francisc a aprobat o ediție actualizată a cărții liturgice pentru riturile funerare papale, care va ghida slujba funerară care nu a fost încă anunțată.
Constatarea decesului a avut loc în capelă, mai degrabă decât în camera în care a murit, iar trupul său este pus imediat în interiorul sicriului. Potrivit arhiepiscopului Diego Ravelli, maestru al ceremoniilor apostolice, răposatul Papă Francisc a cerut ca riturile funerare să fie simplificate și concentrate pe exprimarea credinței Bisericii în Trupul înviat al lui Hristos.
Odată cu moartea Papei Francisc, anunțată luni de Vatican, Biserica Romano-Catolică va începe ritualurile elaborate, pline de tradiție, care marchează sfârșitul unei papalități și conduc la începutul celei următoare, relatează Reuters.
Cele mai multe sunt guvernate de o constituție cunoscută sub numele de Universi Dominici Gregis, aprobată de Papa Ioan Paul al II-lea în 1996 și revizuită de Papa Benedict al XVI-lea în 2007 și 2013.
Un cardinal cunoscut sub numele de camerlengo (șambelan), în prezent cardinalul irlandezo-american Kevin Farrell, va conduce afacerile ordinare ale Bisericii Romano-Catolice, care numără aproape 1,4 miliarde de membri, în timpul perioadei cunoscute sub numele de “sede vacante” (scaunul gol).
2013 – 2025: Necrologul Papei Francisc, un pontif care a zguduit Biserica Catolică (Reuters și Associated Press)
De la primul său salut în calitate de papă – un „Buonasera” („Bună seara”) remarcabil de normal – până la îmbrățișarea refugiaților și a celor defavorizați, Francisc a indicat un ton foarte diferit pentru papalitate, punând accentul pe umilință în detrimentul orgoliului pentru o Biserică Catolică afectată de scandaluri și acuzații de indiferență, relatează Associated Press.
După acea noapte ploioasă din 13 martie 2013, Jorge Mario Bergoglio, născut în Argentina, a adus o gură de aer proaspăt într-o instituție veche de 2.000 de ani, care își văzuse influența scăzând în timpul mandatului tulbure al Papei Benedict al XVI-lea, a cărui demisie surpriză a dus la alegerea lui Francisc.
Spre surprinderea multora dintre comentatorii din Biserica Romano-Catolică, Bergoglio a fost ales papă cu prilejul conclavului desfășurat în martie 2013, după demisia papei Benedict al XVI-lea. Ș-a ales numele Francisc în semn de omagiu față de sfântul Francisc din Assisi, punând astfel în evidență angajamentul său față de subiecte precum sărăcia, pacea și grija față de mediu, subliniază Reuters.
A fost primul suveran pontif provenit din afara continentului european în ultimii 1.300 ani, primul din America Latină și primul iezuit care a ajuns papă. Iezuiții sunt cunoscuți pentru preocuparea pentru educație și justiție socială, care includ activități alături de cei săraci și marginalizați.
A evitat multe dintre capcanele tradiționale ale papalității, preferând să trăiască într-o casă modernă din Vatican și nu în grandioasele apartamente papale din Palatul Apostolic. A redus garderoba papală, purta un ceas din plastic și prefera să fie transportat într-o mașină simplă, de familie.
A intrat în dezacord cu conservatorii, care, încă de la început, n-au fost mulțumiți de stilul său informal. Aceștia au obiectat împotriva apelurilor lansate de papa Francisc ca Biserica să devină mai primitoare pentru persoanele din comunitate LGBT și pentru catolicii divorțați, precum și în ceea ce privește restricțiile impuse asupra utilizării liturghiei tradiționale latine.
Apoi Francisc, papa periferiilor, iubitor de mulțime și globe-trotter, realizând 47 de călătorii în afara Italiei, vizitând peste 65 de state și teritorii, însumând peste 465.000 de kilometri. Cu toate acestea, nu a revenit niciodată în Argentina.
De-a lungul celor doisprezece ani petrecuți în fruntea Bisericii Catolice, eforturile Papei Francisc pentru un mai mare sentiment de unitate între toate Bisericile creștine au fost evidente prin cuvintele și faptele sale, într-o veritabilă diplomație ecumenică. Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului a devenit în 2013 primul patriarh ecumenic care a fost prezent la slujba inaugurală a unui episcop al Romei, respectiv Papa Francisc. În 2016, Suveranul Pontif s-a întâlnit la Havana, în Cuba, cu patriarhul Kirill al Rusiei, o întrevedere descrisă drept un eveniment ecumenic istoric întrucât a fost prima întâlnire între un papă și un patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse.
El a navigat prin realitatea fără precedent de a conduce o religie universală prin pandemia de coronavirus dintr-un Vatican închis. El a implorat lumea să folosească COVID-19 ca o oportunitate de a regândi cadrul economic și politic care, în opinia sa, i-a întors pe bogați împotriva săracilor.
“Ne-am dat seama că suntem pe aceeași barcă, cu toții fragili și dezorientați”, a spus Francisc într-o Piață Sfântul Petru goală în martie 2020. Dar el a subliniat, de asemenea, că pandemia a arătat necesitatea ca “noi toți să vâslim împreună, fiecare dintre noi având nevoie de alinarea celuilalt”.
Cu un pontificat reformist, a inițiat schimbări la Vatican, punând pe primul plan transparența, responsabilitatea și reforma financiară. Totodată a numit mai multe femei în funcții înalte în ierarhia Bisericii. Cu toate acestea, era considerat un lider dezorganizat, luând deseori prin surprindere oficialii de la Vatican prin comentariile sale improvizate și prin imprevizibilitate. În ciuda multelor sale eforturi întreprinse în acest sens, a avut dificultăți în a rezolva criza abuzurilor sexuale săvârșite de clerici.
