Reziliența economiei mondiale este pusă la încercare de conflictul din Orientul Mijlociu, care se află în continuă evoluție și care a generat noi presiuni inflaționiste, creând în același timp o incertitudine semnificativă, potrivit celei mai recente ediții a „Perspectivelor economice intermediare” a OCDE.
Creșterea globală a fost constantă până în 2026, susținută de puterea producției din domeniul tehnologic, de tarifele efective mai mici aplicate importurilor din SUA și de impulsul transferat din 2025.
Potrivit unui comunicat, organizația preconizează că șocul aprovizionării cu energie, survenit în urma izbucnirii conflictului din Orientul Mijlociu, va afecta semnificativ creșterea globală, exercitând în același timp o nouă presiune ascendentă asupra inflației.
Ca urmare a acestor evoluții, Raportul prognozează o creștere globală de 2,9 % în 2026 și de 3,0 % în 2027. Evoluția conflictului din Orientul Mijlociu este extrem de incertă și prezintă riscuri considerabile pentru aceste proiecții de bază.
O perturbare mai îndelungată, cu prețurile la energie rămânând ridicate după jumătatea anului 2026, ar reduce și mai mult perspectivele de creștere.
Creșterea PIB-ului în SUA este estimată la 2,0 % în 2026, urmând să încetinească la 1,7 % în 2027.
În zona euro, creșterea economică este estimată la 0,8 % în 2026 și la 1,2 % în 2027. Se estimează că creșterea economică a Chinei va încetini la 4,4 % în 2026 și la 4,3 % în 2027.
Potrivit OCDE, presiunile inflaționiste vor persista pentru o perioadă mai lungă, inflația fiind acum estimată a fi mai ridicată în 2026 decât se prognozase anterior, reflectând creșterea bruscă a prețurilor globale la energie. Se estimează că inflația globală în țările G20 va fi de 4,0% în 2026, scăzând la 2,7% în 2027.
„Șocul aprovizionării cu energie provocat de conflictul din Orientul Mijlociu pune la încercare reziliența economiei mondiale. Estimăm că creșterea economică globală va rămâne robustă, dar va fi mai lentă decât traiectoria dinaintea conflictului, însoțită de o inflație semnificativ mai ridicată”, a declarat Mathias Cormann, secretarul general al OCDE. „Orice măsuri de politică adoptate pentru a atenua impactul șocului prețurilor la energie ar trebui să vizeze persoanele care au cea mai mare nevoie de ajutor, să fie temporare și să asigure menținerea stimulentelor pentru economisirea energiei. Creșterea producției de energie din surse regenerabile și a eficienței energetice poate spori securitatea economică, consolidând în același timp reziliența la viitoarele șocuri ale prețurilor”, sugerează Cormann.
Raportul de perspectivă evidențiază o serie de riscuri. Scăderea preconizată a prețurilor viitoare la energie se bazează pe ipoteza că actualele perturbări ale aprovizionării se vor atenua în timp și vor fi limitate în 2027.
O închidere de lungă durată a instalațiilor de producție de petrol și gaze din regiune sau perturbări persistente ale exporturilor prin Strâmtoarea Ormuz ar avea, probabil, consecințe negative mai semnificative asupra prețurilor la energie, așteptărilor inflaționiste și creșterii economice viitoare.
Perspectivele subliniază faptul că prețurile mai ridicate la energie și îngrășăminte ar putea stimula creșterea prețurilor la alimente, afectând în special gospodăriile vulnerabile.
Prețurile mai ridicate la energie ar putea, de asemenea, să crească costurile pentru țările europene care efectuează reaprovizionarea anuală necesară a stocurilor de gaze naturale, mai arată OCDE, care semnalează că piețele financiare ar putea înregistra o volatilitate suplimentară, în timp ce creșterea randamentelor suverane pe termen lung sporește riscurile fiscale.
Având în vedere aceste provocări, raportul de perspectivă evidențiază prioritățile-cheie pentru factorii de decizie:
- Băncile centrale ar trebui să rămână vigilente și să se asigure că așteptările sunt bine ancorate
- Sunt necesare eforturi mai susținute pentru a asigura sustenabilitatea finanțelor publice. Orice măsuri menite să atenueze impactul economic al șocului energetic vor trebui să fie țintite, temporare și să țină seama de marja fiscală limitată cu care se confruntă majoritatea guvernelor.
- Reducerea barierelor comerciale ar stimula producția și ar reduce riscurile inflaționiste.
- Pe termen mediu, îmbunătățirea eficienței energetice și reducerea dependenței de importurile de combustibili fosili pot diminua expunerea la șocuri viitoare ale ofertei.
