Relația transatlantică își mută centrul de greutate înspre Europa Centrală și de Est: România și Polonia, în prim plan

de Robert Lupițu

Prima prezență prezidențială a lui Donald Trump pe tărâm est european, într-o capitală simbol a diviziunii est-vest din anii Războiului Rece prin Pactul de la Varșovia, confirmă și lămurește simultan mai multe ipoteze referitoare la politica externă americană în era Trump față de Europa: în primul rând, președintele SUA începe să livreze în termeni de conținut strategic al discursului politic față de aliații europeni; în al doilea rând, Varșovia și Bucureștiul sunt prezente pe radarul politic și strategic american în poziția de cele mai pro-atlantice capitale europene.

FOTO: President of Poland Official Website

Asemenea precedesorilor săi, Donald Trump a decupat calendarul prezențelor sale în Europa între partea occidentală (summit-urile NATO și G7) și cea răsăriteană (prezența la Varșovia): de pildă, Bill Clinton efectua prima sa vizită europeană la un summit NATO la Bruxelles pentru ca apoi să se întâlnească la Praga cu liderii țărilor de la Vișegrad, George W. Bush ajungea mai întâi în Spania și la un summit NATO și apoi în Polonia, iar Barack Obama se deplasa mai întâi la Londra și la o reuniune simbolică a liderilor NATO pentru ca mai apoi să meargă la Praga.

Însă, între primul său turneu internațional și cel de-al doilea s-a intercalat și prima vizită a unui lider UE și NATO din Europa Centrală de Est la Washington în era ”Trump” – cea a președintelui României (și pe care am descris-o, pe larg, drept rețeta unui succes de politică externă românească în cea mai puternică capitală a lumii).

Deși aparent vizitele lui Donald Trump în Europa nu indică o modificare a modelului pe care precedesorii actualului președinte american l-au aplicat, în esență contextul diferă, iar detaliile sunt surprinse în capsula istorică a timpului cu pricina: Dacă în urmă cu două decenii, în era Clinton, Europa Centrală și de Est aspira și începea cursa aderării la UE și NATO, pentru ca în anii Bush și Obama să devină și să se dezvolte ca parte a comunităților europeană și euro-atlantică, în prezent asistăm fie la două relații transatlantice (cu fricțiuni între Washington și Occident și cu angajament strategic în Est), fie la două componente în sânul aceleiași relații. Scriam după prima vizită a lui Trump în Europa – la NATO și la G7 – despre scenariul indezirabil a două relații transatlantice, una în care vest-europenii par mai deciși în dorința lor ca Europa să își ia viitorul în propriile mâini, în timp ce est-europenii pledează pentru soliditatea relației UE-SUA, însă mai curând aș opta pentru mutarea centrului de greutate al relației transatlantice înspre centrul și estul Europei.

FOTO: Administrația Prezidențială

Primirea președintelui României la Casa Albă și efectuarea unei vizite la Varșovia pentru a participa la formatul multilateral al țărilor riverane celor trei mări – Adriatică, Baltică și Neagră – înainte de summitul G20 sunt dublate de consistența acțiunilor bilaterale între SUA și țările din regiune și cooperarea din rândul NATO. În timp ce Donald Trump a livrat cel mai bine articulat discurs de politică externă de la începutul mandatului său, într-o piață din Varșovia, pe modelul discursurilor pe care Clinton sau Bush le-au avut la Praga, București sau Varșovia, iar Obama la Praga, trupele americane sunt din ce în ce mai prezente pe flancul estic și se antrenează cot la cot cu soldați români, polonezi, baltici și ai altor țări din regiune, SUA livrează primul transport de gaz natural lichefiat în Polonia, poziționându-se ca o alternativă la monopolul rusesc, iar Departamentul de Comerț de la Washington pregătește cel mai mare eveniment economic și de promovare comercială pentru toamna acestui an, la București. 

Și fiindcă în timp ce pregăteam aceste rânduri, Donald Trump a ținut primul său discurs într-o capitală europeană, în fața unei audiențe compuse și din liderii care participă la ”Inițiativa celor Trei Mări”, inclusiv președintele României, m-aș apleca succint și asupra acestuia: lăsând la o parte tonalitatea și stilul neconvențional și care poate îl fac mai antipatic pe președintele american, greutatea cuvintelor și fondul conținutului livrat deschid calea spre noi oportunități în relația transatlantică și pentru ordinea internațională pe care SUA și Europa o protejează împreună.

De la remarca simbolică și salutul adresat trupelor americane, britanice și românești care sunt prezente în Polonia pentru a menține pacea și securitate în această parte a Europei la îndemnul adresat civilizației occidentale de a-și dovedi voința de supraviețuire, președintele Statelor Unite a oferit continuitate declarației cu care și-a început ziua: reafirmarea angajamentului Statele Unite pentru menținerea păcii și securității în estul și centrul Europei, menționând intenția clară de a contracara comportamentul destabilizator al Rusiei și cerând tuturor țărilor NATO să își respecte obligațiile financiare în privința cheltuielilor militare.

În tot acest peisaj complex, da, Varșovia și Bucureștiul sunt prezente pe radarul politic și strategic american în poziția de cele mai pro-atlantice capitale europene. Europa Centrală și de Est are linie directă către Washington, iar București și Varșovia sunt primele cancelarii răsăritene în această ecuație. Tot ceea ce este nevoie este ca România și Polonia, ca actori proeminenți în regiune, să țină cursul și să livreze angajamentele promise. Anunțul că România va găzdui anul viitor summitul Inițiativei celor Trei Mări – este o dovadă că axa Varșovia-București licitează pentru a fi receptată ca o punte transatlantică în Europa și că acest culoar strategic al intermarium-ului capătă o pondere însemnată. 

Deși atât România, cât și Polonia formează o echipă în această ecuație securitară și euro-atlantic, stilul de joc diferă. Dacă retorica anti-rusă a Varșoviei și poziția de stat care balansează influența franco-germană pot fi suficiente pentru spiritul tranzacționalist al lui Donald Trump care întrevede oportunitatea financiară a intrării gazului american în Europa și achiziționării de armament, ea nu poate acoperi pe termen lung problemele privind statul de drept și starea democrației și coliziunile din ultima perioadă cu cancelariile occidentale europene.

România, așa cum nu evit niciodată să scriu, are de jucat cartea echilibrului în care claritatea mesajului că suntem membri UE deplin ancorați în valorile europene,furnizor de securitate în cadrul NATO, parteneri strategici ai Statelor Unite și favorabili propriei devize lansate ”Să facem NATO mai puternic, să facem Europa mai puternică, să facem Statele Unite ale Americii mai puternice”.

 

.

Share daca ti-a placut articolul:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *