Connect with us

#RO2019EU

2019 – an de hotar pentru viitorul Europei, al NATO și al României. Evenimentele majore ale anului în care Europa prezentului se întoarce cu fața spre Europa trecutului

Published

on

de Robert Lupițu

După un an 2018 marcat de înrăutățirea peisajului internațional, de șubrezirea alianțelor tradiționale, de revirimentul competiției strategice, de reapariția demonilor naționalismului în dauna democrației și de aducerea lumii în prag de un nou Război Rece prin riscul tot mai ridicat de dezangajare strategică reciprocă de sub prevederile Tratatului Forțelor Nucleare Intermediare de către SUA și Rusia, 2019 se anunță a fi un an de hotar, între lumea care a fost și cea care va fi. Și cel puțin o parte din lumea care va fi a mai fost în alte rânduri, într-o cronologie nu foarte îndepărtată, cea a secolului trecut.

Provocările și bornele lui 2019, an care la nivel european a debutat cu prima președinției a României la Consiliul Uniunii Europene, implică și România într-o manieră mult mai consistentă decât în trecut, care va căuta să își asigure și un mandat în Consiliul de Securitate al ONU. În timp ce confruntarea strategică pentru reașezarea influenței și raporturilor dintre polii de putere s-a întețit în 2018 (vezi retrospectiva) și se afirmă a continua și în 2019, amenințând tot mai puternic configurația ordinii internaționale de sorginte americană și Europa ca partener junior, anul în care tocmai am intrat este vital pentru felul cum vor supraviețui și vor intra în următorul deceniu comunitățile europeană și transatlantică.

2019 este anul unor aniversări rotunde, însă nu despre festivismul lor este vorba, ci despre largul ecou și imensul pericol pe care subminarea lor prin tendințele deja patentate în anii precedenți. 2019 echivalează nu doar cu prima președinție a României la Consiliul UE și momentele sale cruciale – Brexit, primul summit UE din istorie organizat de Ziua Europei și alegerile europene – ci și cu întoarcerea Europei prezentului cu fața spre Europa trecutului. Iar teama majoră este că nu o facem pentru a învăța din lecțiile istoriei, ci pentru a spori riscul de a o repeta.

În 2019, aniversăm 70 de ani de NATO, din care 15 cu România stat membru al organizației, și încheiem anul prin comemorarea a trei decenii de la sfârșitul Războiului Rece prin căderea, în 1989, a Zidului Berlinului și prin prăbușirea regimurilor comuniste în Europa de Est, în țări precum Polonia, Ungaria sau România. Ironic, la 30 de ani distanță, aceste țări sunt din ce în ce mai rostogolite în presa europeană și percepute în mainstream-ul politic european ca actori ce purced cu accelerație spre o cale mai puțin democratică.

Iată care sunt principalele momente care vor da formă lui 2019. Modul cum ele se vor consuma vor oferi și fondul:

Brexit, alegerile europene și primul summit european organizat de Ziua Europei. Toate sub „oblăduirea” României

Primele șase luni ale anului sunt cuprinse de o febră prelungită în Europa. Incertitudinea care încă planează asupra procesului Brexit, piunezele politice aruncate asupra acordului negociat de premierul britanic, fragilitatea scaunului de lider al Theresei May ne conduc spre un 29 martie 2019 neprevăzut. La aproape trei ani de la referendumul care a generat această primă activare a clauzei de retragere a unei țări membre din Uniune și la doi ani de la începutul tratativelor, este cât se poate de evident că ieșirea Marii Britanii reprezintă un ”lose – lose” și pentru Londra și pentru Europa.

Oricât de complicat și de complex ar fi acest proces, el se ramifică însă în două certitudini: summit-ul informal de la Sibiu al șefilor de stat sau de guvern dintr-o Uniune formată din 27 de state membre, primul astfel de summit organizat de 9 mai, Ziua Europei, și alegerile pentru un Parlament European format din 705 membri ca urmare a redistribuirii mandatelor alocate Marii Britanii și menținerii unei părți dintre acestea ca ”rezervă”. Cu alte cuvinte, este dificil de vizualizat o înghețare a retragerii Regatului Unit din Uniune.

Summit-ul desfășurat sub auspiciile României reprezintă un punctum terminus pentru procesul de reflecție privind viitorul Europei, care a debutat la Bratislava, în 2016. Pe 9 mai 2019, cei 27 de lideri europeni sunt așteptați să profite de festivismul unic al Zilei Europei și să pună bazele viitoarei agende strategice a Uniunii pentru perioada 2019-2024.

14 zile mai târziu, 500 de milioane de europeni vor fi chemați la o „întâlnire cu democrația”, așa cum a parafrazat Jean-Claude Juncker alegerile pentru Parlamentul European. Un scrutin esențial pentru viitorul Uniunii nu numai prin prisma modificărilor instituționale pe care le presupune, ci întrucât va fi un duel major între forțele tradiționale pro-europene care își doresc avansarea integrării, forțele eurosceptice care acuză Bruxelles-ul de tendințe atotputernice și forțele naționaliste și populiste care amenință însăși fundația proiectului european.

Toate acestea, sub „oblăduirea” României.  La 12 ani de la aderare – cu borne precum aderarea la Spațiul Schengen sau adoptarea monedei euro încă nebifate – mandatul României peste o instituție cu rol co-legislator în arhitectura decizională europeană este un pariu major, sinonim cu probarea aspirației că putem fi parte a nucleului dur al Uniunii.

70 de ani de NATO și 15 ani de România în NATO: reduta necucerită de riscul unei rupturi transatlantice epocale

NATO este cea mai de succes alianță politico-militară din istorie. Acesta a fost, aproape la unison, mesajul pe care liderii țărilor euro-atlantice au căutat să-l propage după summit-ul din iulie 2018, când consistentele decizii pentru asigurarea securității euro-atlantice au fost umbrite de o ieșire politică în decor prin disputele între SUA lui Donald Trump și câțiva aliați europeni în frunte cu Germania Angelei Merkel pe marginea cheltuielilor militare. Tocmai această șubrezire politică a produs fiori cu privire la viitorul unității transatlantice, arhitectură în care NATO, prin natura scopului său, păstrează cea mai rezilientă postură.

FOTO: Ministerul Apărării Naționale

În 2019, pe 4 aprilie, Alianța Nord-Atlantică împlinește șapte decenii de funcționare, perioadă în care a jucat rolul blocului politico-militar al democrațiilor occidentale opus Pactului de la Varșovia al URSS și regimurilor comuniste din Europa de Est în timpul Războiului Rece, în care s-a reinventat după 1991 și s-a extins ca „o promisiune”, contribuind la reîntregirea democratică europeană, înspre Europa de Răsărit, în care a demonstrat solidaritate față de principalul său stat membru – SUA – și în care a revenit, în ultimii ani, la logica reasigurării strategice și descurajării în raport cu Federația Rusă.

Cu o serie de decizii pe rol – majoritatea dintre ele decurgând din Declarația Finală a Summit-ului de la Bruxelles (”Cei patru 30”, transformarea coloanei vertebrale a organizației, cooperarea UE-NATO îndeosebi în zona mobilității militare) – care trebuie implementate, NATO are în fața examenul probării unității euro-atlantice în timpuri de răscruce în care ultimul mare angajament strategic al Războiului Rece – Tratatul INF – mai atârnă doar de un fir de ață. Deși poate părea un examen interminabil, realitatea strategică și instrumentele sofisticate care pun în pericol această unitate, reclamă o reînnoire frecventă a solidarității euro-atlantice.

Cei 70 de ani de NATO coincid și cu 15 ani de când România a devenit parte a acestei umbrele de apărare colectivă a aliaților săi. În timp ce exercitarea președinției Consiliului UE creează premisele pentru atenuarea unei coliziuni deja alimentată între puterea de la București și Bruxelles-ul instituțional, riscul unui astfel de scenariu – prin dezacorduri de tipul șefiei Statului Major al Apărării sau întârzieri în cadrul programului de înzestrare – în cazul relației cu NATO este de neconceput. Cei 15 ani de apartenență la NATO, aniversați în contextul unei ceremonii majore a celor șapte decenii euro-atlantice, trebuie fructificați prin continuitatea alocării a 2% din PIB pentru apărare, prin augmentarea formatului B9 pentru coeziunea flancului estic, prin menținerea Mării Negre cât mai sus pe agenda aliată și prin completarea lanțului de comandă regională în contextul înființării unui comandament la nivel de corp de armată pe teritoriul României.

Anul 30 de la eliberare: Trei decenii scurse de la prăbușirea comunismului în Europa și zorii integrării europene și euro-atlantice

Mii de germani cățărați peste un zid simbol al Cortinei de Fier ce divizase Europa încă din primii ani postbelici, cădere pașnică a comunismului în Polonia și în Ungaria, revoluție de catifea în Cehoslovacia, lovitură de palat în Bulgaria și revoluție sângeroasă în România. Tot blocul comunist din Europa de Est a picat în numai câteva luni în anul 1989, sub privirile unei Uniuni Sovietice care nu mai avea puterea să își controleze sateliții și care îngropa securea Războiului Rece în adâncurile Mediteranei prin summit-ul din Malta dintre Mihail Gorbaciov și George H.W. Bush.

FOTO: Wikipedia

Prăbușirea regimurilor comuniste în 1989, completată în 1991 prin dizolvarea URSS, s-a transformat în zorii unei unificări a continentului european, una sub semnul bunăstării și prosperității oferite de Uniunea Europeană și o alta, alături de tradiționalul aliat american, prin integrarea sub aceeași umbrelă de apărare colectivă – NATO. 

30 de ani mai târziu, Europa prezentului se uită spre Europa trecutului. O privește de pe un totul alt piedestal, cu un soclu construit pe valori democratice și pe unitate. În schimb, pare să o privească fără să îi aprecieze morala și memoria. În aceeași regiune a „noii Europe” care se elibera în urmă cu 30 de ani de jugul comunist, teama revenirii la accente naționaliste produse de viziuni autocrate este una ridicată. Iar aceeași teamă nu are o contrapondere în vechea Europă, unde avem Brexit, guvernare populistă în a treia economie europeană (Italia), ascensiune extremistă în Germania și fragilitate politică în Franța.

În arealul „noii Europe”, Polonia și Ungaria se află într-o coliziune frontală de mai bine de doi ani cu instituțiile europene. Articolul 7 din Tratatul de la Lisabona – care și el face zece ani, apropo – pare insuficient și ineficient în a preveni riscul unei încălcări fundamentale a valorilor europene, iar România, țara care deține președinția Consiliului UE, este din ce în ce mai mult asimilată acestei zone cu probleme.

30 ani de la decuplarea de un capitol tragic de istorie vor fi marcați diferit, cel puțin în aceste trei țări importante în stabilitatea Europei de Est. În Ungaria, Viktor Orban, cel mai tânăr premier din Europa în 1998 și un liberal convins sub mandatul căruia Ungaria a aderat la NATO, își continuă mandatul reînnoit în 2018 sub semnul unei guvernări iliberale și autocrate.

Polonia, cea mai mare țară din regiune și singura cu cele mai apropiate standarde de etalonul occidental, va marca 30 de ani de când, sub leadership-ul lui Lech Walesa și sub inspirația vizionarului Papă Ioan-Paul II-lea, a luat calea democrației europene și euro-atlantice prin alegeri legislative. La patru ani după ce formațiunea conservatoare a preluat puterea la Varșovia, cetățenii polonezi sunt chemați la urne pentru a rezolva o dilemă strategică: încă un mandat al conservatorilor care va spori distanțarea față de UE sau revenirea opoziției la putere, în ceea ce ar reprezenta o re-prioritizare la 180 de grade în relația cu Uniunea Europeană.

Pentru România peisajul este similar, cu particularități contrastante: 30 de ani de la îndepărtarea violentă a regimului comunist se vor resimți într-o țară care se va afla la scurt timp după deținerea primei sale președinții la Consiliul UE și care va fi fixată într-o luptă pentru putere între forțele legislative actuale și opoziția al cărei exponent este președintele Klaus Iohannis, apreciat la unison de omologii europeni și internațional pentru menținerea cursului european al țării. O luptă ce se va desfășura pe platforma electorală a unor alegeri prezidențiale în care șefului statului i se va opune majoritatea PSD-ALDE. Un scrutin în care cetățenii acestei țări, considerați printre cei mai euro-optimiști din întreaga Uniune, își vor putea decide viitorul infinit mai ușor decât contextul în care au făcut-o co-naționalii lor în 1989.

Și… în loc de concluzii

Finalul lui 2019 marchează încă un moment important pentru Europa în ansamblul său. La 1 decembrie vor fi 10 ani de când Uniunea Europeană este guvernată prin intermediul Tratatului de la Lisabona, cel mai amplu cadru juridic negociat vreodată. Născut pe scheletul Tratatului Constituțional respins de Franța și Olanda în 2005, din ambiția președinției germane a Consiliului UE de a inversa un eșec, Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. Un deceniu marcat de provocări majore, care a funcționat sub auspiciile acestui act ce a creat, în premieră, premisele juridice pentru activarea a clauzei de retragere voluntară din Uniunea Europeană, pentru lansarea cooperării structurate permanente în materie de apărare europeană sau pentru declanșarea articolului 7 privind încălcarea valorilor europene. Și-a atins acest tratat potențialul? Mai este el un cadru viabil pentru Uniunea Europeană a zilelor noastre și a celor viitor? Sau suntem pregătiți pentru o negociere a unui alt tratat?

.

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și doctorand în domeniul reasigurării strategice a NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community, o inițiativă World Economic Forum, și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute. Din 2019, Robert este membru al programului #TT27 Leadership Academy organizat de European Political Strategy Center, think tank-ul Comisiei Europene.

#RO2019EU

Directiva gazelor negociată de președinția României la Consiliul UE protejează Europa de monopolul Rusiei: Germania a refuzat să acorde conductei Nord Stream o derogare de la directiva europeană

Published

on

Autoritatea de reglementare în domeniul energiei din Germania (Bundesnetzagentur) a refuzat vineri să acorde o derogare de la Directiva UE privind gazele naturale pentru operatorii gazoductului Nord Stream 2, dând o nouă lovitură acestui proiect ce vizează transportul gazelor naturale din Rusia în Germania via Marea Baltică, transmite Reuters, potrivit Agerpres.

Bundesnetzagentur a anunţat vineri că proiectul conductei Nord Stream 2 nu poate beneficia de o derogare de la normele privind “unbundling” prevăzute în Directiva UE privind gazele naturale, care cer ca producţia, transportul şi distribuţia de energie să fie organizate independent, pentru secţiunea care trece prin teritoriul Germaniei. Decizia Autorităţii de reglementare în domeniul energiei din Germania înseamnă costuri şi întârzieri mai mari pentru consorţiul Nord Stream 2, deoarece sugerează că ar putea fi nevoie să fie înfiinţată o companie care să se ocupe de transportul gazelor şi de asemenea să fie cerute oferte de la terţe părţi care să participe la licitaţii.

Directiva UE privind gazele naturale invocată de autoritățile germane reprezintă un act legislativ al Uniunii negociat în timpul președinției României la Consiliului Uniunii Europene, normele privind “unbundling” fiind un element cheie al directivei. În luna februarie a anului 2019, președinția României la Consiliul UE și Parlamentul European au încheiat acordul privind revizuirea directivei pentru importul de gaze naturale, un text legislativ care stipulează ”principiile legislației UE în materie de energie vor fi aplicate tuturor conductelor de gaz din și înspre țările terțe”

Autoritatea de reglementare a apreciat că grupul de companii care stă în spatele Nord Stream 2, care pe lângă Gazprom include Uniper, Wintershall-Dea, Shell, OMV şi Engie, nu se califică pentru o derogare deoarece conducta nu a fost finalizată până la data de 23 mai 2019. După anunţarea deciziei de vineri a Bundesnetzagentur, consorţiul Nord Stream 2 a informat că are la dispoziţie o lună pentru a evalua decizia şi a lua în considerare care vor fi acţiunile sale viitoare, inclusiv un recurs. “Experţii în dreptul internaţional au confirmat că restrângerea termenului “finalizat” la încheierea construcţiei fizice a unui gazoduct ar încălca protecţia aşteptărilor legitime şi alte drepturi fundamentale din legislaţia UE”, a informat consorţiul.

Proiectul Nord Stream 2, derulat de un consorţiu condus de grupul rus Gazprom, este deja în întârziere şi se confruntă cu opoziţia politică a Washingtonului precum şi a Ucrainei şi Poloniei, ţări prin care trece în prezent gazul natural rusesc în drumul spre consumatorii din Europa Occidentală. Termenul iniţial de finalizare a proiectului Nord Stream 2 era primul semestru din 2020. Însă la finele lunii decembrie 2019, preşedintele american Donald Trump a promulgat legea ce impune sancţiuni companiilor implicate în construirea gazoductului rus Nord Stream 2. Imediat, principalul subcontractor al consorţiului Nord Stream 2 AG, firma elveţiano-olandeză Allseas, a suspendat activităţile care vizau amplasarea de conducte.

Ce conține textul directivei?

Noile reguli prevăd că ”principiile legislației UE în materie de energie vor fi aplicate tuturor conductelor de gaz din și înspre țările terțe”. Potrivit propunerii, regulile UE privind piața gazului vor fi aplicate conductelor care provin sau care sunt direcționate către țările terțe, în condițiile în care dosarul directivei a tensionat alianța franco-germană din cauza afacerii gazoductului Nord Stream 2 dintre Germania și Rusia și prin care Polonia, România și alte state est-europene au căutat și au reușit să întărească regulile europene, norme care nu blochează proiectul ruso-german, dar prin care se asigură că țările terțe precum Rusia să nu poată ocoli legislația UE.

Practic, scopul modificării propuse a Directivei privind gazele naturale este de a se asigura faptul că liniilor de transport al gazelor dintre un stat membru și o țară terță li se aplică normele care reglementează piața internă a UE a gazelor naturale. Astfel, cadrul juridic al UE va deveni mai coerent, va asigura o transparență sporită și va oferi securitate juridică atât investitorilor în infrastructura de gaze, cât și utilizatorilor rețelelor.

Potrivit acordului, directiva permite și excepții sau derogări de la aplicarea lor, în ceea ce reprezintă formula de compromis agreată inițial în reuniunea COREPER de la nivelul Consiliului, când Germania, secondată de Austria și de Olanda, a reușit să înduplece poziția Franței, susținută puternic de Polonia, România și țările baltice, pentru a nu-i periclita în totalitate înțelegerea energetică cu Rusia pe marginea conductei Nord Stream 2, aflată deja în construcție și care va spori dependența Europei de gazul rusesc.

În pofida excepțiilor, potrivit compromisului, directiva europeană cu privire la gazele naturale este revizuită pentru a permite Comisiei Europene să exercită o supervizare mai mare asupra conductelor de gaze naturale, inclusiv asupra proiectului Nord Stream 2.

Aceasta înseamnă că Uniunea Europeană va putea să impună regulile care guvernează piaţa sa internă a gazelor naturale şi conductelor care provin din ţările non-UE. De asemenea, statele membre vor fi obligate să ceară permisiunea UE atunci când negociază modificarea acordurilor de gaze naturale cu ţările non-UE, în eventualitatea în care regulile UE ar fi afectate.

Ce este ownership unbundling, principiul legislației europene care poate bloca monopolul Rusiei în contextul Nord Stream 2?

Noile reguli convenite preliminar prevăd ca principiile legislației europene în domeniul energiei – accesul părților terțe, reglementarea tarifelor, separarea proprietății și transparență – tuturor aplicate tuturor conductelor de gaz din și înspre țările terțe.

Unul dintre principii – separarea proprietății – are o definiție legislativă menită să prevină monopolul unui actor asupra tranzitării și livrării de gaze naturale. Acesta prevede că nicio companie de furnizare sau de producție nu este autorizată să dețină o cotă majoritară sau să intervină în activitatea unui operator de sistem de transport. Potrivit legislației europene, dacă o singură companie operează o rețea de transmisie și generează sau vinde energie în același timp, aceasta poate avea un stimulent pentru a împiedica accesul concurenților la infrastructură. Astfel, acest lucru împiedică concurența loială pe piață și poate duce la creșterea prețurilor pentru consumatori.

Deși în acordul agreat nu sunt menționate explicit proiecte energetice sau conducte de gaz, compromisul la care au ajuns țările Uniunii Europene se traduce astfel: conducta Nord Stream care va lega energetic Germania de Rusia nu a fost blocată, însă atât acest gazoduct, cât și alte proiecte energetice, pot fi întârziate dacă nu respectă regulile ce vor intra în vigoare după revizuirea acestei directive care datează din anul 2009. De asemenea, noua directivă va fi aplicată conductelor din și înspre țările terțe care nu au fost finalizate și date în folosință încă, cum este și cazul Nord Stream 2.

Dependența Uniunii Europene de importul gazelor naturale este în creștere și, potrivit evaluărilor europene, această tendință este așteptată să continue. UE importă cel mai mult gaz din Rusia (42%), Norvegia (34%), Algeria (10%), iar importul de gaz natural lichefiat, ceea ce reprezintă o nouă arie de cooperare transatlantică UE-SUA este la 14% din necesarul de consum la nivel european.

Ce este Nord Stream?

Sistemul Nord Stream este compus din două conducte care traversează Marea Baltică din Vyborg, Rusia până în Greifswald, respectiv Lubmin, în apropierea Germaniei. Nord Stream traversează Zona Economică Exclusivă (ZEE) a Rusiei, Finlandei, Danemarcei și Germaniei, precum și apele teritoriale ale Rusiei, Danemarcei și Germaniei. 

Nord Stream 2, o conductă proiectată pentru 1200 de km între Rusia și coasta Germaniei (Greifswald) ar urma să păstreze o linie de construcție similară primei conducte, neinterferând cu Zona Economică Exclusivă a țărilor baltice și a Poloniei.

Companiile europene implicate alături de Gazprom în acest proiect sunt: Shell (Olanda-Marea Britanie), OMV (Austria), Engie (Franța), Wintershell, BASF și E.on (toate trei din Germania).

Continue Reading

#RO2019EU

Klaus Iohannis l-a decorat pe Donald Tusk pentru contribuția avută la exercitarea cu succes de către România a președinției Consiliului UE

Published

on

© RO2019EU/ Flickr

Președintele Klaus Iohannis a semnat joi decretul de decorare a lui Donald Tusk, fost președinte al Consiliului European și actual președinte al Partidului Popular European, în semn de înaltă apreciere pentru contribuţia excepţională avută la exercitarea cu succes, de către România, a preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene.

Potrivit unui comunicat remis CaleaEuropeană.ro, șeful statului a semnat o serie de decrete de decorare, în urma exercitării, de către România, a preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene.

Președintele Klaus Iohannis i-a conferit lui Donald Tusk Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce.

Din poziția de lider al Consiliului European, Donald Tusk a avut o relație apropiată cu România, momentele culminante fiind discursul său în limba română susținut la Ateneul Român, cu ocazia debutului președinției României la Consiliul UE, și summitul de la Sibiu, din data de 9 mai, prima reuniune a liderilor europeni desfășurată chiar de Ziua Europei.

Aş vrea să fac un apel la români să apere. Vreau să apere în România fundamentele civilizaţiei noastre politice, libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viaţa publică, statul de drept şi Constituţia, să le apere cu aceeaşi hotărâre cu care Helmuth Duckadam a apărat acele patru penalty-uri la Sevilla în finala Cupei Campionilor. Atunci şi mie mi s-a părut imposibil, dar el a reuşit. Şi voi veţi reuşi”, a rostit Donald Tusk, la București, la 10 ianuarie 2019.

Ulterior, președintele Consiliului European și-a încheiat intervenția din cadrul conferinței de presă ce a urmat Summitului de la Sibiu cu un mesaj în limba română pentru președintele Klaus Iohannis.

Aș dori să-i mulțumesc președintelui Klaus Iohannis. Când ne-am întâlnit în ianuarie, am vorbit din suflet despre România, pentru că am convingerea că sunteţi remarcabili. Ați organizat un summit excepțional. Puteți fi mândri de munca depusă. Pur și simplu, m-am îndrăgostit de Sibiu”, a spus Tusk, la 9 mai 2019.

În cele din urmă, la finalul Consiliului European din 20-21 iunie 2019, Donald Tusk a transmis un nou mesaj în limba română – ”Mulțumesc Klaus, mulțumesc România” -, în semn de apreciere pentru rezultatele primei președinții a României la Consiliul Uniunii Europene.

Șeful statului a mai conferit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Ofiţer lui Jeppe Tranholm-Mikkelsen, secretar general al Consiliului Uniunii Europene și Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Comandor lui Klaus Welle, secretar general al Parlamentului European.

De asemenea, în semn de înaltă apreciere pentru contribuţia importantă avută la exercitarea cu succes, de către România, a preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene, președintele Klaus Iohannis a conferit Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Comandor lui Jean-Pierre (Jim) Cloos, director general adjunct al Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene,  Christinei Roger, director general pentru justiţie şi afaceri interne, Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene, și luiPiotr Serafin, director de cabinet al preşedintelui Consiliului European.

De asemenea, Iohannis a conferit Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler Oanei Duţescu, Consilier Antici, Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene, și lui Katrin Eitel, Consilier Mertens, Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.

Continue Reading

#RO2019EU

Klaus Iohannis, în Bavaria: România a primit foarte multă susținere din partea Guvernului bavarez când a exercitat președinția Consiliului UE

Published

on

© Administrația Prezidențială

Președintele Klaus Iohannis a afirmat marți, în cadrul vizitei pe care o efectuează în landul german Bavaria, că România a primit foarte multă susținere din partea Guvernului bavarez pe parcursul exercitării Președinției Consiliului Uniunii Europene.

Iohannis, aflat în Bavaria pentru a participa la ședința guvernului bavarez și la reuniunea anuală a grupului parlamentar al Uniunii Creștin-Sociale, i-a mulțumit lui Markus Söder, prim-ministrul Bavariei și președintele CSU, pentru invitație.

”Apreciez acest gest și mă bucur foarte mult să mă întâlnesc astăzi cu dumneavoastră și cu Guvernul bavarez. Este cunoscut faptul că relațiile dintre România și Bavaria sunt unele foarte deosebite. Noi avem o relație care durează de foarte mulți ani. Cred că este foarte important să semnalăm faptul că relația noastră, și pentru România, și pentru germanii din România care trăiesc în Bavaria – reprezintă o punte deosebită între România și Bavaria. În acest sens, stimate domnule Prim-ministru, sunt foarte bucuros că subliniați acest lucru și spuneți că este o punte. Acest lucru, pentru noi, este foarte valoros”, a spus Iohannis, în limba germană, informează Administrația Prezidențială.

În context, președintele a menționat că i se pare ”important faptul că Guvernul românesc și cel bavarez din nou se întâlnesc”.

”Va exista o reuniune a comisiei mixte România-Bavaria și lucrul acesta este foarte important nu doar pentru relațiile politice, ci, bineînțeles, și pentru relațiile economice, pentru că sunt investitori români și bavarezi care vin aici”, a completat șeful statului.

Președintele Klaus Iohannis efectuează, marți, în landul german Bavaria, prima sa vizită externă din acest an și de la preluarea celui de-al doilea mandat prezidențial, acolo unde va participa și va susține o alocuțiune la ședința Guvernului Bavariei și va prezenta viziunea României referitoare la viitorul Europei la întâlnirea anuală a grupului parlamentar al CSU din Bundestag, Camera inferioară a Parlamentului german.

”Astăzi avem posibilitatea de a vorbi despre teme europene. În acest sens, sunt sigur că vom vorbi și despre ceea ce am făcut noi în Europa. În acest context, doresc să spun că România, pe parcursul exercitării Președinției Consiliului Uniunii Europene, a primit foarte multă susținere din partea Guvernului bavarez. Vom aborda teme precum Brexit, Bugetul Multianual și încă multe alte teme. Cred că împreună vom reuși să ajungem la unele concluzii pozitive și ne doresc astăzi, și aici, și la Seeon, o zi frumoasă!”, a conchis Iohannis.

 

Continue Reading

Facebook

Advertisement
Advertisement

Trending