Astăzi se împlinesc 75 de ani de la discursul de la Universitatea din Zurich prin care fostul prim-ministru britanic Winston Churchill a rostit faimoasa sintagmă a “Statelor Unite ale Europei”, concept ce a rămas definitoriu pentru istoria postbelică europeană și transatlantică, precum și un moment de referință al integrării continentale europene.
La 19 septembrie 1946, la Universitatea din Zurich, Churchill a vorbit despre viitorul continentului european maltratat și distrus. Pentru a nu mai permite ca o astfel de tragedie să se repete, Churchill a pledat pentru “construirea unui fel de Statele Unite ale Europei”, având drept nucleu reconcilierea Germaniei și Franței și a propus crearea Consiliului Europei, prima organizație pan-europeană edificată după cel de-al doilea Război Mondial, înființată în 1949.
“Doresc să vorbesc despre tragedia Europei, acest nobil continent, patria tuturor marilor rase părintești ale lumii occidentale, fundamentul credinței și eticii creștine, originea majorității culturii, artelor, filozofiei și științei, atât din antichitate, cât și din timpurile moderne. Dacă Europa ar fi fost odată unită în împărtășirea moștenirii sale comune, nu ar fi existat nicio limită pentru fericire, prosperitate și glorie”, a spus Churchill, în debutul celebrului discurs.
“Trebuie să construim un fel de Statele Unite ale Europei”, a spus el, în aplauzele sălii.
El a continuat, evocând în premieră și în contextul rănilor adânci provocate Europei de Germania nazistă ideea reconcilierii franco-germane.
“Acum voi spune ceva care vă va uimi. Primul pas în re-crearea familiei europene trebuie să fie un parteneriat între Franța și Germania. Numai în acest fel Franța poate recăpăta conducerea morală și culturală a Europei. nu poate exista o renaștere a Europei fără o Franță mare din punct de vedere spiritual și fără o Germanie mare din punct de vedere spiritual”, spunea Churchill, subliniind că Marea Britanie nu va fi o parte a acestui proiect.
Marele om de stat britanic și-a încheiat alocuțiunea într-un mod care i-a adus recunoașterea pentru gândirea sa politică vizionară.
“Sub și în cadrul acestui concept mondial (n.r. – Organizația Națiunilor Unite) trebuie să recreăm familia europeană într-o structură regională numită, poate, Statele Unite ale Europei, iar primul pas practic va fi formarea unui Consiliu al Europei. Dacă la început toate statele Europei nu vor sau nu pot să se alăture unei uniuni, trebuie totuși să procedăm la reunirea și să le combinăm pe cele care vor și care pot. Mântuirea oamenilor de rând din toate rasele și din fiecare țară de război și de aservire trebuie să fie stabilită pe baze solide și trebuie să fie creată de disponibilitatea tuturor bărbaților și femeilor de a muri mai degrabă decât de a se supune tiraniei. În această muncă urgentă, Franța și Germania trebuie să preia împreună conducerea. Marea Britanie, Commonwealth-ul națiunilor britanice, puternica Americă – și, am încredere, Rusia sovietică, pentru că atunci, într-adevăr, toate ar fi bine – trebuie să fie prietenii și sponsorii noii Europe și trebuie să susțină dreptul său de a trăi. Prin urmare, vă spun: “Să se ridice Europa!”, a conchis Churchill.
În calitate de lider al opoziției, Winston Churchill a ținut două discursuri în 1946 cu caracter și veleități istorice.
Anterior celui de la Zurich, la 5 martie 1946, la Fulton, Missouri, în fața unei mulțimi imense care l-a inclus președintele SUA, Harry Truman, liderul Marii Britanii din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a inventat termenul de “Cortina de Fier”, care a căzut asupra statelor est-europene, rostind o faimoasă descriere a diviziunii politice care se deschidea în Europa între estul comunist dominat de sovietic și democrațiile occidentale și o frază care este considerată moment de debut al Războiului Rece: “De la Stettin în Marea Baltică până la Trieste în Adriatică, o cortină de fier a coborât pe tot continentul. În spatele ei au rămas toate capitalele din vechile state ale Europei Centrale şi de Est: Varşovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, Bucureşti şi Sofia”.
La 75 de ani distanță de la acele momente, 27 state europene s-au regăsit în cadrul Uniunii Europene, proiectul integraționist european construit pe baza reconcilierii postbelice și din care Marea Britanie a lui Churchill a făcut parte din 1973 până în 2020.
Puțini sunt cei care știu că celebrul discurs al fostului prim-ministru britanic privind căderea Cortinei de Fier peste Europa, susținut la 5 martie 1946, la Fulton, ar fi trebuit să cuprindă și referiri la Statele Unite ale Europei, un concept pe care însă Churchill l-a prezentat șase luni mai târziu, la Zurich, la 19 septembrie 1946.
Dezvăluirile au apărut într-o scrisoare publicată de The Guardian la 10 mai 2020, în aceeași în care în urmă cu 80 de ani Winston Churchill prelua puterea într-o Mare Britanie aflată în război cu Germania nazistă, dar și în contextul în care pe 8 mai s-au împlinit 75 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, iar 9 mai au fost aniversați 70 de ani de la Declarația Schuman, document considerat piatra de temelie a Uniunii Europene.
Ambele discursuri, de la Fulton și de la Zurich, au fost susținute când Winston Churchill era lider al opoziției după primul său mandat de prim-ministru.
Winston Churchill a fost prim-ministru al Marii Britanii în două rânduri. El a fost numit prim-ministru al Marii Britanii la 10 mai 1940 și a condus din această poziție guvernul Regatului Unit către victoria din cel de-al Doilea Război Mondial, jucând un rol crucial în crearea ordinii internaționale postbelice, decisă prin conferințele de la Ialta (4-11 februarie 1945) și de la Postdam (17 iulie – 2 august 1945). Marea Britanie a început Conferința de la Potsdam cu Winston Churchill prim-ministru și a încheiat-o cu laburistul Clement Attlee la conducere, după victoria împotriva conservatorilor lui Churchill la alegerile din 1945.
Winston Churchill a revenit ca prim-ministru la 26 octombrie 1951 până la 5 aprilie 1955, fiind primul șef al guvernului de la Londra din timpul domniei reginei Elisabeta a II-a (1952-prezent).
