Acțiunile hibride ale Federației Ruse împotriva țărilor europene, inclusiv interferențele în alegerile din România, fac parte din arsenalul cu care Rusia a distrus arhitectura de securitate în Europa, relevă raportul anual al Conferinței de Securitate de la München, dat publicității luni și care va servi drept ghid pentru discuțiile de la prestigiosul forum care va avea loc de vineri până duminică în capitala Bavariei.
Menționarea alegerilor din România în raportul Conferinței este cuprinsă la capitolul consacrat Uniunii Europene, axat pe provocările cu care se confruntă viziunea liberală a UE cu privire la ordinea internațională, criza modelelor de securitate, economice și democratice ale UE și care va fi impactul probabil al noii administrații americane asupra UE.
Evocând “arhitectura de securitate distrusă” de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, raportul constată cum “regimul lui Putin emite deja amenințări nucleare și lansează atacuri hibride agresive asupra țărilor europene, inclusiv interferențe electorale, așa cum s-a văzut recent în Moldova, Georgia și România“.
Documentul sugerează, de asemena, că o “victorie a Rusiei asupra Ucrainei ar încuraja Moscova să intensifice aceste atacuri și să își urmărească ambițiile imperiale în spațiul post-sovietic“.
Rusia a fost acuzată de ingerințe în alegerile prezidențiale și referendumul constituțional pentru aderarea la UE din Republica Moldova, Serviciul de Informații și Securitate al țării prezentând în Parlamentul de la Chișinău un raport în acest sens. În Georgia, Moscova a fost acuzată de interferențe după ce Partidul Visul Georgian și-a consolidat puterea ca urmare a alegerilor, în timp ce îndepărtează țara de UE, iar cetățenii protestează în stradă.
În România, Curtea Constituțională a luat o decizie fără precedent într-o țară democratică, respectiv anularea alegerilor prezidențiale din 2024, constatând că procesul electoral a fost vizat în integralitatea sa. Decizia a venit după ce Consiliul Suprem de Apărare a Țării a desecretizat rapoartele serviciilor de informații, analize și date care au relevat că România a fost vizată de 85.000 de atacuri cibernetice având mod de operare al unui actor statal, au identificat o campanie finanțată și coordonată de creștere accelerată a profilului candidatului independent Călin Georgescu, iar contraspionajul românesc a identificat date privind intențiile unor persoane de a afecta suveranitatea României și de a sprijini accesul lui Călin Georgescu, candidat anti-NATO și anti-UE, la funcția de președinte.
Ulterior, președintele Klaus Iohannis a nominalizat direct Rusia ca actor ce a stat în spatele acestei operațiuni hibride împotriva României, subliniind că este vorba despre modul de acțiune în această direcție și că procedura de atribuire va dura. În același timp, și președintele francez Emmanuel Macron și fostul premier belgian Alexander De Croo au arătat cu degetul spre Rusia. De asemenea, un raport oficial al guvernului francez a confirmat “manipularea pe scară largă” a alegerilor din România, primele alegeri democratice majore din Europa anulate din cauza ingerințelor străine.
Paleta de provocări la adresa Uniunii Europene va fi abordată la finalul acestei săptămâni la întrunirea anuală a Conferinței de Securitate de la München, unde România va fi reprezentată de ministrul de externe Emil Hurezeanu și de ministrul apărării naționale Angel Tîlvăr.
Multipolarizare. Acesta este cuvântul cu care demarează săptămâna geopolitică a cărei linie de finish este la München, sub auspiciile prestigioasei Conferințe de Securitate, și care caută să încapsuleze actuala stare de fapt a relațiilor internaționale, aflate la intersecția dintre politica “Maga Carta” a celei de-a doua administrații Trump care a abdicat de la marea strategie ce a servit drept fundament al “Pax Americana”, intrarea în cel de-al patrulea an al războiului din Ucraina purtat de “Rusia țarului”, situația din Orientul Mijlociu cu accente tranzacționare și viziuni de rivieră, furtuna polară Europei către competitivitate și autonomie în securitate și apărare în timp ce pedala tarifelor americane și contra-tarifelor europene nu a fost apăsată deocamdată, ascensiunea Chinei și rolul din ce în ce mai influent al giganților din sfera tehnologiilor.
Faptul că lumea devine din ce în ce mai “multipolară” a devenit un truism al dezbaterilor privind politica externă. Deși măsura în care lumea de astăzi este deja multipolară este discutabilă, “multipolarizarea” lumii este un fapt: pe de o parte, puterea se transferă către un număr mai mare de actori care au capacitatea de a influența principalele probleme globale. Pe de altă parte, lumea se confruntă cu o polarizare crescândă atât între state, cât și în interiorul acestora, ceea ce îngreunează abordarea comună a crizelor și amenințărilor globale.
Acesta este șapoul cu care raportul anual al Conferinței de Securitate de la München (MSC) prefațează reuniunea din acest an prestigiosului for al securității transatlantice și internaționale ce are loc la în perioada 14-16 februarie la celebrul hotel Bayerischer Hof din capitala Bavariei. Intitulat suplu “Multipolarizare”, raportul pune în balanță cazuistica politicii internaționale, cu marile sale teme, cu definirea conceptuală a lumii în care trăim. Deși nu trage concluzia sfârșitului ordinii internaționale bazate pe reguli, documentul care va ghida discuțiile dintre liderii lumii, îndeosebi cei europeni și transatlantici, observă în mod clar o schimbare continuă a puterii către un număr mai mare de state care concurează pentru influență. Astfel, multipolarizarea devine termenul ce explică această transformare a puterii într-o epocă pe care mulți lideri deja au denumit-o una a hiper-competiției globale.
