Industria farmaceutică europeană ocupă o poziție importantă la nivel global, cu o contribuție semnificativă în sectorul exporturilor, locurilor de muncă înalt calificate, dar și în cel al cercetării. Cu toate acestea, un studiu publicat de Federația Europeană a Industriilor și Asociațiilor Farmaceutice (EFPIA), „Assessing Europe’s Competitiveness as a Location for the Life Sciences Industry”, semnalează o slăbire a poziției competitive a Uniunii Europene în raport cu SUA și China, măsurată pe șase indicatori-cheie: investițiile în cercetare și dezvoltare, stimulentele fiscale pentru cercetare, excelența științifică, protecția proprietății intelectuale, atractivitatea pentru studii clinice și originea medicamentelor noi.
Studiul arată că decalajul înregistrat de Uniunea Europeană nu este generat de capacitatea științifică, ci de incapacitatea ecosistemului european de a transforma rezultatele cercetării în investiție industrială și, ulterior, în terapii accesibile pacienților.
În Raportul Draghi privind competitivitatea europeană, au fost semnalate aceleași provocări: „Problema nu este că Europei îi lipsesc ideile sau ambiția […] Inovația este blocată la etapa următoare: nu reușim să transformăm inovația în comercializare”.
Acest articol explică, pe baza studiului EFPIA publicat în martie 2026, de ce Europa pierde teren în fața SUA și Chinei în atragerea investițiilor pentru cercetare farmaceutică și studii clinice, și care sunt consecințele pentru pacienți, pentru sistemele de sănătate și pentru agenda de competitivitate asumată de UE prin Raportul Draghi.
Ritmul investițiilor în cercetarea din Europa: În creștere, dar prea lent
În perioada 2015-2023, investițiile farmaceutice în cercetare și dezvoltare din statele UE au crescut constant, cu o rată anuală compusă de creștere (CAGR) de 5,4%. În același timp, China și-a dublat investițiile în R&D farmaceutic, cu o rată anuală de 12,1%. În 2020 a atins o rată anuală de 28,7%, ceea ce reflectă o politică de stat bine planificată, centrată pe investiții masive în biotehnologie și inovație.
De asemenea, SUA a înregistrat un CAGR de 6,4%, iar Elveția de 6,1%.
Astfel, UE trebuie să ia măsuri urgente în următorul deceniu pentru a-și consolida atractivitatea în raport cu liderii mondiali. Dacă și-ar crește investițiile în cercetare și dezvoltare, cu un CAGR de 8,5% (mai rapid decât SUA, dar mai lent decât China), UE ar putea atrage în următorul deceniu 105 miliarde de euro suplimentare față de traiectoria actuală.
UE înregistrează rezultate moderate în atragerea investițiilor pentru cercetare și dezvoltare. Avem mai puține măsuri de spijin decât Elveția și Marea Britanie și mai slab finanțate decât în China și Elveția
Instrumentele de stimulare fiscală a cercetării (credite fiscale, deduceri, granturi directe etc.) sunt un factor esențial care influențează deciziile de investiții. UE se confruntă cu o fragmentare semnificativă și la acest capitol.
Media UE este de șase tipuri de instrumente de stimulare fiscală disponibile per stat membru, față de opt în Elveția și șapte în Regatul Unit. În rândul statelor membre înregistrăm diferențe: Țările de Jos oferă 10 tipuri de instrumente, Belgia 9, în timp ce România doar 3, potrivit EY Worldwide Research
and Development Incentives Reference Guide (2024).
De asemenea, valoarea acestor instrumente este și mai importantă. Rata medie de subvenție implicită a cheltuielilor de cercetare și dezvoltare în UE este de 16%, față de 32% în China. În cazul deducerilor fiscale pentru cercetare, acestea pot ajunge la 50% în Elveția și până la 200% în China.
Toate aceste diferențe sunt analizate de către companiile care iau în calcul o posibilă locație pentru un nou laborator, un centru de cercetare sau un studiu clinic.
Europa devine mai puțin atractivă pentru companiile care decid unde să-și desfășoare cercetarea clinică, pierzând jumătate din ponderea studiilor clinice la nivel global în ultimul deceniu
În 2013, America de Nord, Spațiul Economic European și restul Europei (inclusiv Elveția și Regatul Unit) aveau împreună 53% din totalul global al studiilor clinice inițiate (comerciale și non-comerciale). Până în 2023, această pondere coborâse la 33%. În același interval, China a urcat de la 8% la 29%, cu o creștere anuală de aproximativ 20%.
În 2023, Uniunea Europeană s-a clasat pe locul al treilea la nivel global în ceea ce privește numărul de studii clinice inițiate, mult în urma Chinei și a Statelor Unite.
Astfel, Europa devine mai puțin atractivă pentru cercetarea clinică, în condițiile în care cota sa din totalul global a scăzut cu 50% în perioada 2013-2023.
Consecințele sunt multiple. Un studiu clinic înseamnă locuri de muncă înalt calificate, venituri pentru sistemele de sănătate, dar mai ales acces pentru pacienți la terapii inovatoare înainte de aprobare, adică ani de viață câștigați într-o luptă cu o boală pentru care nu există opțiune terapeutică.
Potrivit estimărilor menționate în studiul EFPIA, dacă UE ar recupera această cotă pierdută a studiilor clinice, impactul economic s-ar ridica la aproape 18 miliarde de euro în economie, 82.000 de locuri noi de muncă și 158.000 de pacienți în plus înrolați în studii clinice.
Proprietatea intelectuală și aplicațiile de brevete europene în domeniul farmaceutic: Europa vs. China
Un medicament inovator necesită și până la 15 ani de cercetare și investiții de zeci de milioane de euro înainte de a genera venituri. Companiile care fac aceste investiții au nevoie de certitudinea că, odată ce produsul ajunge pe piață, vor putea recupera costul și vor fi protejate față de eventuale replicări neautorizate pentru o perioadă rezonabilă.
În sectorul farmaceutic, Europa și-a menținut în general poziția în ceea ce privește protecția proprietății intelectuale. Totuși, în ultimii ani au apărut semne de scădere (aproximativ -10%), în parte din cauza unor schimbări legislative care au creat incertitudini privind protecția datelor și drepturile suplimentare de protecție.
Studiul EFPIA mai arată că Europa a înregistrat o creștere modestă a aplicațiilor de brevete în domeniul farmaceutic, +6% pe parcursul a 10 ani (2014-2024), în timp ce China a înregistrat o creștere de 170% în aceeași perioadă.
Europa nu duce lipsă de știință de bază
Publicațiile științifice din domeniul medicinei se numără printre cele mai citate din lume. UE ocupă locul doi, imediat după Regatul Unit, la ponderea publicațiilor care intră în top 1% global al citărilor. Dar această excelență academică nu se traduce automat în investiții farmaceutice, studii clinice sau acces la terapii inovative.
Legătura cu Raportul Draghi: același diagnostic pentru competitivitatea europeană și aceeași urgență pentru „tratament”
Studiul EFPIA și Raportul Draghi descriu aceeași problemă din unghiuri complementare.
Draghi identifica în 2024 trei mari blocaje ale competitivității europene, cărora le dedica câte un capitol distinct:
- 1. Decalajul de inovație față de SUA și China, care cere o refocalizare profundă pe tehnologii avansate;
- 2. Prețurile ridicate la energie și nevoia unui plan comun pentru decarbonizare și competitivitate;
- 3. Dependențele strategice care au devenit vulnerabilități geopolitice.
Studiul EFPIA propune și direcții clare de acțiune, în acord cu agenda Draghi:
- Creșterea valorii și predictibilității stimulentelor fiscale pentru R&D, pentru a reduce decalajul față de China și Elveția;
- Armonizarea cadrului de protecție a proprietății intelectuale la nivelul UE, cu mecanisme de exclusivitate clare și stabile;
- Simplificarea procedurilor administrative pentru inițierea studiilor clinice, pentru a face din UE o destinație mai atractivă față de America de Nord și față de China în expansiune;
- O politică industrială coordonată la nivel european, nu 27 de politici naționale care se suprapun parțial și se anulează reciproc.
Această ultimă propunere este exact ceea ce Draghi numea drept al treilea mare obstacol structural al Europei: lipsa de coordonare acolo unde contează.
Industria farmaceutică europeană duce două curse în același timp: una contra timp, pentru a recupera decalajele față de SUA și China, și alta pentru a rămâne relevantă într-o competiție globală în care este nevoie de decizii ambițioase.
