Judecătorii naționali pot lăsa neaplicată o decizie a Curții Constituționale care este contrară dreptului Uniunii Europene și care aduce atingere intereselor financiare ale UE, fără a risca să fie sancționați disciplinar, apreciază Curtea de Justiție a Uniunii Europene într-un comunicat în care instituția specifică că ”MCV este obligatoriu în toate elementele sale pentru România”.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) și de Tribunalul Bihor să se pronunțe cu privire la conformitatea unei serii de decizii ale Curții Constituționale cu dreptul Uniunii. Mai precis:
- În cauzele C-357/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19, Înalta Curte de Casație și Justiție (România, denumită în continuare „ÎCCJ”) a condamnat mai multe persoane, inclusiv foști parlamentari și miniștri, pentru infracțiuni de evaziune fiscală privind TVA-ul, precum și de corupție și de trafic de influență, în special în legătură cu gestionarea unor fonduri europene. Curtea Constituțională a anulat aceste decizii ca urmare a compunerii nelegale a completurilor de judecată, pentru motivul că, pe de o parte, cauzele cu privire la care ÎCCJ s-a pronunțat în primă instanță ar fi trebuit să fie judecate de un complet specializat în materie de corupție și, pe de altă parte, că, în cauzele în care ÎCCJ s-a pronunțat în apel, toți judecătorii completului de judecată ar fi trebuit să fie desemnați prin tragere la sorți.
- În cauza C-379/19, au fost formulate acțiuni penale la Tribunalul Bihor (România) împotriva mai multor persoane acuzate de infracțiuni de corupție și de trafic de influență. În cadrul unei cereri de excludere a unor mijloace de probă, această instanță se confruntă cu aplicarea unei jurisprudențe a Curții Constituționale, care a declarat neconstituțională colectarea de probe în materie penală efectuată cu participarea Serviciului Român de Informații, determinând excluderea retroactivă a probelor în discuție din procedura penală.
ÎCCJ a ridicat problema unui eventual risc sistemic de impunitate în materie de luptă împotriva fraudei și a corupției. În sfârșit, aceste instanțe solicită de asemenea să se stabilească dacă principiile supremației dreptului Uniunii și independenței judecătorilor le permit să lase neaplicată o decizie a Curții Constituționale, chiar dacă, în temeiul dreptului român, nerespectarea de către magistrați a unei decizii a Curții Constituționale constituie o abatere disciplinară.
Astfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene apreciază că ”MCV este obligatoriu în toate elementele sale pentru România atâta timp cât nu a fost abrogată decizia” prin care se stabilește acest mecanism.
În egală măsură, statul nostru are obligația de ”a prevedea sancțiuni efective și disuasive pentru infracțiunile de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupție”.
”Dreptul Uniunii se opune aplicării unei jurisprudențe a Curții Constituționale care conduce la anularea hotărârilor pronunțate de completuri de judecată nelegal compuse, în măsura în care aceasta, coroborată cu dispozițiile naționale în materie de prescripție, creează un risc sistemic de impunitate a faptelor care constituie infracțiuni grave de fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupție. Chiar dacă normele care guvernează organizarea justiției în statele membre, în special cea referitoare la compunerea completurilor de judecată în materie de fraudă și de corupție, intră în principiu în competența statelor respective, Curtea amintește că acestea sunt totuși ținute să respecte obligațiile care decurg pentru ele din dreptul Uniunii”, motivează CJUE.
Instituția europeană subliniază, în egală măsură, că ”dreptul Uniunii nu se opune ca deciziile Curții Constituționale să fie obligatorii pentru instanțele de drept comun, cu condiția ca independența acestei curți, în special față de puterile legislativă și executivă, să fie garantată. În schimb, acest drept se opune ca răspunderea disciplinară a judecătorilor naționali să fie angajată prin orice nerespectare a unor asemenea decizii.”
”În ipoteza în care un judecător național de drept comun ar ajunge să considere, în lumina unei hotărâri a Curții, că jurisprudența curții constituționale naționale este contrară dreptului Uniunii, faptul că acest judecător național ar lăsa neaplicată jurisprudența menționată nu poate angaja răspunderea sa disciplinară”, conchide Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Hotărârea CJUE vine în contextul în care, la nivelul UE, dezbaterile legate de primatul dreptului european au fost alimentate de deciziile curților constituționale din Polonia sau Germania.
Dacă Berlinul a oferit asigurări că va respecta supremația dreptului UE, lucru care a determinat Bruxelles-ul să închidă procedurile judiciare, Varșovia a dat dovadă de inflexibilitate, fapt ce a atras după sine poziționări dure ale instituțiilor europen ce s-ar putea solda inclusiv cu amânarea aprobării PNRR-ului Poloniei până când cel mai mare stat est-european se angajează să respecte statul de drept.
Cât privește România, principiul supremației dreptului UE și deciziile CJUE au reprezentat unul dintre subiectele discutate de comisarul european pentru Justiție, Didier Reynders, cu ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, cu prilejul primei vizite a acestuia din urmă la Bruxelles.
Predoiu a transmis în acest context că Guvernul României respectă principiul supremației dreptului european și că poziția noului Guvern în această chestiune rămâne neschimbată.