Comisia Europeană constată o îmbunătățire a cadrului general privind situația statului de drept în România, în 2021, dar subliniază necesitatea desființării SIIJ și modificarea codurilor penale, în cadrul celei de-a doua ediții a Raportului anual privind situația statului de drept.
Comisia Europeană a publicat marți, 20 iulie, a doua ediție a Raportului anual privind situația statului de drept. Raportul Comisiei analizează patru mari teme, în toate statele membre, și anume: sistemul judiciar, cadrul legal pentru lupta anticorupție, pluralismul și libertatea mass-media și echilibrul instituțional.
- asigurarea independenței, calității și eficienței justiției, în special în ceea ce privește desființarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Cadrul Sistemului Judiciar (SIIJ) și deficitul de resurse umane din justiție;
- modificările la codurile penale rămân necesare, precum și adoptarea unei noi strategii anticorupție pentru perioada 2021-2025
- punerea în aplicare și respectarea cadrului legislativ
- sstabilitatea și caracterul predictibil al legislației
De la aderarea la UE în 2007, reformele românești în domeniul justiției și al luptei împotriva corupției au fost urmărite de Comisie prin intermediul Mecanismului de cooperare și verificare (MCV), ca un cadru important pentru progresul în aceste domenii. MCV continuă în paralel cu mecanismul privind statul de drept, din care România face parte integrantă – ca orice alt stat membru, până când toate obiectivele de referință sunt îndeplinite în mod satisfăcător.
Comisia a salutat faptul că, în 2021, s-a dat un impuls reînnoit reformei și remedierii regreselor înregistrate în perioada 2017-2019. Ca urmare a acestui fapt, s-au înregistrat progrese în ceea ce privește toate recomandările din cadrul MCV care nu fuseseră încă puse în aplicare, iar multe dintre acestea sunt aproape de a fi îndeplinite dacă progresele rămân constante.
Comisia Europeană a subliniat, în egală măsură, că așteaptă cu interes ca autoritățile române să transpună acest angajament în măsuri concrete, legislative și de altă natură și că va continua să monitorizeze îndeaproape evoluția situației prin intermediul MCV până la îndeplinirea obiectivelor de referință și, în paralel, va continua să colaboreze cu România, așa cum colaborează și cu celelalte state membre, în contextul mecanismului general privind statul de drept.
Comisia Europeană apreciază că Guvernul propune reforme menite să răspundă preocupărilor ridicate de modificările aduse legilor justiției din 2017-2019, care au atras critici pentru impactul negativ asupra independenței, calității și eficienței justiției. Într-o hotărâre preliminară din 18 mai 2021, Curtea de Justiție a UE a examinat mai multe aspecte ale acestor reforme și a confirmat aceste preocupări, în special în ceea ce privește Secția de Investigare a Infracțiunilor din Cadrul Sistemului Judiciar (SIIJ). Un proiect de lege pentru desființarea acestei secții este în curs de examinare în Parlament. De asemenea, a fost inițiată o procedură legislativă de modificare a legilor privind justiția.
În plus, Comisia a constatat că deficitul de resurse umane a fost accentuat de lipsa recrutării de noi magistrați, combinată cu pensionarea unui număr semnificativ de magistrați. Aceste lipsuri au sporit presiunea asupra magistraților, cu implicații asupra calității și eficienței justiției.
Cadrul instituțional pentru combaterea corupției
Potrivit evaluării Comisie, cadrul instituțional de combatere a corupției este cuprinzător, dar eficacitatea acestuia va necesita o voință politică susținută, așa cum s-a angajat guvernul. În acest sens, adoptarea unei noi strategii anticorupție pentru perioada 2021-2025 reprezintă o prioritate-cheie. în plus, modificările la codurile penale rămân necesare.
Eficacitatea investigării și sancționării corupției la nivel mediu și înalt s-a îmbunătățit, confirmând rezultatele anterioare. Direcția Națională Anticorupție a obținut rezultate mai bune, deși modificările aduse în 2017-2019 legilor justiției continuă să reprezinte un impediment major pentru buna sa funcționare.
Comisia mai atenționează că, în absența unor soluții legislative și politice solide la deciziile Curții Constituționale, există obstacole sporite și incertitudine juridică pentru lupta împotriva corupției.
Libertatea și pluralismul mass-media
Există garanții juridice privind libertatea și pluralismul mass-mediei. Cu toate acestea, persistă preocupări în ceea ce privește punerea în aplicare și respectarea cadrului legislativ existent, în special în ceea ce privește accesul la informații.
Consiliul Național al Audiovizualului nu dispune încă de resursele necesare pentru a-și îndeplini pe deplin sarcinile, iar activitatea sa a fost afectată de expirarea mai multor mandate ale membrilor săi.
Transparența privind proprietatea asupra mass-media continuă să fie incompletă. Mijloacele de informare în masă pot fi predispuse la presiuni politice, în special atunci când veniturile lor depind de publicitatea de stat.
Continuă să fie raportate procese împotriva jurnaliștilor de investigație pentru defăimare. În contextul pandemiei COVID-19, mass-media a primit sprijin prin intermediul fondurilor alocate pentru campaniile mediatice guvernamentale menite să prevină răspândirea COVID-19.
Echilibrul instituțional
Există în continuare preocupări cu privire la stabilitatea și caracterul predictibil al legislației, deoarece legislația este modificată frecvent, iar legile rezultate pot fi contradictorii, precum și cu privire la utilizarea limitată a evaluărilor de impact.
Ca urmare a hotărârii Curții de Justiție a UE din 18 mai 2021 privind mai multe aspecte ale legilor justiției, Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre la 8 iunie 2021, care ridică serioase îngrijorări, deoarece pune la îndoială principiul primatului dreptului UE.
Totuși, în urma referendumului din mai 2019, nu a fost adoptată nicio ordonanță de urgență guvernamentală semnificativă în domeniul justiției, iar, în contextul pandemiei COVID-19, este în vigoare o stare de alertă, cu un control parlamentar sporit.
Comisia Europeană a publicat marți cel de-al doilea raport privind situația statului de drept în Uniunea Europeană, care cuprinde o analiză dublă, de ansamblu și de detaliu, cu aplecare asupra fiecărui stat membru. Raportul din 2021 evaluează noile evoluții din luna septembrie a anului trecut, când a fost dat publicității primul astfel de document, punând accent pe aspectele identificate în raportul anterior și lunând în considerare impactul pandemiei de COVID-19.
În general, raportul global arată numeroase evoluții pozitive în statele membre, inclusiv acolo unde, în anul 2020, au fost identificate provocări. Cu toate acestea, preocupările persistă, iar în anumite state membre acestea s-au accentuat, de exemplu în ceea ce privește independența sistemului judiciar și situația mass-media.
Raportul subliniază, de asemenea, reziliența puternică a sistemelor naționale în timpul pandemiei COVID-19. Această pandemie a ilustrat, de asemenea, importanța capacității de a menține un sistem de ”checks and balances”, sprijinind astfel statul de drept.
Raportul face parte din noul ciclu anual de evaluare a statului de drept, așa-numitul mecanism privind statul de drept. Mecanismul este un ciclu anual menit să promoveze statul de drept și să prevină apariția sau agravarea problemelor.
Obiectivul este de a se concentra pe o mai bună înțelegere și conștientizare a problemelor și a evoluțiilor semnificative, precum și de a identifica amenințările la adresa statului de drept și de a ajuta statele membre să găsească soluții cu sprijinul Comisiei și al celorlalte state membre, precum și al părților interesate, inclusiv al Comisiei de la Veneția.
Obiectivul mecanismului este unul preventiv. Acesta este distinct de celelalte elemente din setul de instrumente ale UE pentru asigurarea respectării statului de drept/ și nu înlocuiește mecanismele de care dispune UE în temeiul tratatelor pentru a rezolva problemele mai grave legate de statul de drept cu care se confruntă statele membre.
Printre aceste instrumente se numără procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și procedura de protejare a valorilor fondatoare ale Uniunii, prevăzută la articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană.