Fostul cancelar german Angela Merkel a declarat marți că Europa este încă departe de a-și atinge ambiția de lungă durată de a deveni „cel mai puternic și mai bazat pe știință continent din lume”.
Vorbind la o ceremonie din Parlamentul European dedicată primilor laureați ai Ordinului European de Merit, Merkel a spus că promisiunea UE de prosperitate pentru cetățenii săi este sub presiune și necesită eforturi reînnoite. Recunoscută în calitate de membru distins al Ordinului European de Merit, ea a îndemnat Uniunea Europeană să își respecte „promisiunile” făcute cetățenilor privind protejarea păcii, prosperității și valorilor democratice.
Referindu-se la angajamentele asumate de liderii UE la Lisabona în 2000, Merkel a reamintit că Europa și-a propus să devină cel mai important continent al cunoașterii și al științei la nivel mondial.
„Dacă vă întoarceți în anul 2000, când la Lisabona șefii de guvern au declarat că Europa ar trebui să fie cel mai puternic și mai bazat pe știință continent din lume, suntem departe de acest obiectiv și este mult de muncă de făcut pentru a ne apropia de acea promisiune”, a spus ea, potrivit agenției de presă Anadolu.
Merkel a subliniat că succesul economic rămâne esențial pentru susținerea obiectivelor europene mai largi, inclusiv protecția climei și eforturile privind biodiversitatea. Ea a susținut că sustenabilitatea și succesul economic trebuie să meargă mână în mână dacă cetățenii europeni trebuie să continue să vadă UE ca pe o sursă de valoare adăugată, referindu-se în același timp la raportul privind competitivitatea economică întocmit de Mario Draghi.
În ceea ce privește pacea, Merkel a spus că stabilitatea în Europa nu mai poate fi considerată de la sine înțeleasă, indicând războiul în desfășurare din Ucraina drept dovadă că presupunerile de lungă durată privind securitatea au fost spulberate.
Ea a mai remarcat că dinamica internațională în schimbare, inclusiv modificările din politica de securitate a SUA, subliniază fragilitatea mediului de securitate al Europei.
Merkel a avertizat că sistemele democratice sunt sub presiune, în special din cauza platformelor de social media unde dezinformarea se poate răspândi rapid și poate distorsiona dezbaterea publică.
Ea a spus că influența tot mai mare a inteligenței artificiale intensifică și mai mult această provocare, cerând reglementarea continuă atât a rețelelor sociale, cât și a IA, pentru a proteja procesele democratice și integritatea informației în întreaga Europă.
„Continuați pe drumul reglementării rețelelor sociale”, a spus ea. „Continuați pe drumul reglementării inteligenței artificiale. A crede că responsabilitatea pentru răspândirea informațiilor nu mai este necesară — că nimeni nu va fi tras la răspundere pentru minciuni — va submina bazele democrației”, a avertizat liderul care a condus Germania în perioada 2005–2021.
Ceremonia de la Strasbourg nu a reprezentat doar simplă celebrare a unei foste șefe de guvern, ci și un moment de evaluare mai amplă a unei întregi epoci politice europene — și a tipului de leadership de care Uniunea Europeană consideră că are nevoie într-o perioadă de instabilitate globală și schimbare de ordine internațională, subliniază Euronews.
Această alegere reflectă modul în care Bruxellesul interpretează astăzi moștenirea lui Merkel. În cei 16 ani în care a condus Germania, ea a evitat în mod constant discursurile ideologice ample despre viitorul Europei, preferând un stil de guvernare bazat pe prudență, compromis și gestionarea crizelor. În Germania, acest stil i-a adus supranumele de „Mutti” („mama”), o expresie a încrederii publice într-un leadership calm, lipsit de dramatism și de experimente politice, dar și al unei abordări în care schimbările majore erau rare.
În timpul mandatului său, mulți cetățeni și lideri europeni au perceput că Germania — și implicit Uniunea Europeană — nu va fi destabilizată, chiar și în perioade de tensiune. Totuși, exact această perioadă a fost marcată de o succesiune de șocuri existențiale pentru proiectul european: criza datoriilor din zona euro, anexarea Crimeei de către Rusia, Brexit, prima președinție a lui Donald Trump, criza migrației și pandemia COVID-19. În acest context, tot mai mulți lideri europeni au ajuns să o vadă pe Merkel drept un stabilizator indispensabil al construcției europene.
Declarația sa din 2017, potrivit căreia europenii trebuie să „își ia destinul în propriile mâini”, a fost interpretată ca un moment de conștientizare strategică: relația transatlantică nu mai putea fi considerată garantată în mod automat.
Totuși, premiul redeschide inevitabil și dezbaterile critice legate de moștenirea sa politică. Oponenții ei susțin că abordarea lui Merkel a stabilizat frecvent crizele fără a rezolva cauzele lor structurale — o guvernare construită pe compromis permanent, în cadrul unor coaliții succesive, care a făcut ca pozițiile sale să pară uneori mai degrabă rezultatul medierii decât al unei viziuni politice clare.
