UPDATE

Guvernul României a adoptat marți un act normativ prin care transpune în legislația națională directiva europeană cu privire la vânzarea de bunuri, documentul stabilind între altele perioada de garanție pentru bunurile comercializate, inclusiv conținut și servicii digitale, informează executivul într-un comunicat.

Astfel, odată cu aprobarea ordonanței, vânzătorul răspunde față de consumator pentru orice neconformitate existentă în momentul livrării bunurilor, care se constată în termen de doi ani de la data respectivă. În cazul bunurilor cu elemente digitale pentru care contractul de vânzare prevede furnizarea continuă de conținut digital sau de servicii digitale pentru o anumită perioadă, vânzătorul răspunde, de asemenea, pentru orice neconformitate a conținutului digital sau a serviciului digital care intervine sau este constatată în termen de doi ani de la momentul livrării pentru produse cu durată medie de utilizare de până la cinci ani, respectiv în termen de cinci ani de la data respectivă pentru produse cu durată medie de utilizare de peste cinci ani.

Actul normativ stabilește cadrul legal cu privire la contractele de vânzare încheiate între vânzător și consumator, în special norme privind conformitatea bunurilor cu contractul, măsurile corective în caz de neconformitate, modalitățile de punere în aplicare a respectivelor măsuri corective, precum și garanțiile comerciale în scopul asigurării unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor și a unei bune funcționări a pieței interne.

Este o transpunere a Directivei (UE) 2019/771 a Parlamentului European și acoperă cele mai importante diferențe dintre normele naționale obligatorii de protecție a consumatorilor, ca urmare a transpunerii de către statele membre a normelor minime de armonizare prevăzute în Directiva 1999/44/CE; până acum statelor membre li s-a permis să prevadă standarde mai stricte decât cele ale Uniunii și să introducă sau să mențină norme care să asigure un nivel și mai ridicat de protecție a consumatorilor.

Dat fiind că vânzările online de bunuri constituie marea majoritate a vânzărilor transfrontaliere în Uniune, iar, pe de altă parte, evoluția tehnologică a condus la o piață a bunurilor care încorporează conținut digital sau servicii digitale sau sunt interconectate cu acestea, era nevoie de un nivel ridicat de protecție a consumatorului și de sporirea securității juridice a normelor aplicabile contractelor de vânzare a unor astfel de produse.

Prevederile ordonanței de urgență se aplică de la data de 1 ianuarie 2022, iar instituția publică responsabilă cu implementarea acesteia este Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

Știrea inițială

De la 1 ianuarie, România ar putea deveni singurul stat care acordă garanție standard de 5 ani prin transpunerea în legislația națională a directivei UE privind vânzarea de bunuri. 

Guvernul discută în ședința de astăzi, 28 decembrie, adoptarea unui proiect de OUG, prin care se asigură transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor Directivei (UE) 2019/771 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri care are scopul să îmbunătățească funcționarea pieței interne și să ofere răspunsuri adecvate la numeroasele provocări generate în prezent de o economie care se bazează din ce în ce mai mult pe tehnologie.

Dacă proiectul de OUG este adoptat, o serie de elemente contractuale cheie vor fi modificate și îmbunătățite și se vor aplica și bunurilor cu conținut digital, după cum urmează:

Garanția legală de conformitate va fi extinsă considerabil

În prezent, orice produs vândut de un profesionist unui consumator trebuie să îndeplinească anumite cerințe de conformitate, conform Legii 449/2003. În vederea asigurării conformării cu obligațiile legale, vânzătorul este obligat să ofere o garanție de conformitate consumatorului.

Proiectul va duce la o extindere a perioadei în care vânzătorul este obligat să remedieze neconformitatea, dacă este ivită în termen de doi ani, la o obligație de remediere, dacă neconformitatea va apărea în cinci ani. Această prevedere se va aplica și bunurilor cu elemente digitale.

În majoritatea statelor membre, garanția obligatorie este asigurată pentru o perioadă de doi ani, acest termen fiind ori păstrat, ori extins la trei ani, la transpunerea prevederilor Directivei (UE) 2019/771.

De exemplu, în Franța, durata garanției legale de conformitate a bunurilor rămâne fixată la 2 ani, cu o prezumție de anterioritate a defectului de 2 ani. Același lucru este valabil și pentru Finlanda și Germania.

În Finlanda, durata garanției legale va fi legată de durata de viață preconizată a (clasei) de produse, dar va fi de cel puțin 2 ani, sistemul fiind similar celui din Olanda.

În conformitate cu noua situație juridică, în Germania, pretențiile consumatorului datorate unui defect se prescriu după 2 ani de la predarea bunurilor către consumator. În această privință, nu se schimbă nimic în comparație cu situația juridică anterioară.

Pe de alte parte, în Grecia, Spania și Suedia, durata garanției legale de conformitate a fost extinsă la 3 ani.

Acest lucru se datorează faptului că, în ciuda clauzei de armonizare completă, directiva prevede o serie de excepții pentru statele membre, permițându-le o anumită flexibilitate în ceea ce privește armonizarea duratei garanției legale și a sarcinii probei, armonizând efectiv doar pe deplin criteriile de conformitate, căile de atac și unele elemente ale garanțiilor comerciale. 

Perioada în care se consideră că bunul livrat a fost neconform de la livrare va fi extinsă

La acest moment, dacă neconformitatea apare în termen de șase luni de la momentul livrării, există o prezumție (se consideră) că acea neconformitate a existat la momentul livrării bunului. Din 2022, însă, această prezumție va fi extinsă la doi ani. 

Aici va fi introdusă o excepție – pentru produsele cu conținut/servicii digitale, unde vânzătorul promite furnizarea de asemenea conținut/servicii pentru o perioadă fixă, prezumția durează atât timp cât este promisă furnizarea.

În majoritatea statelor membre care au transpus normele UE în legislația națională, perioada de conformitate este fie de un an, fie de doi ani. 

Vânzătorul va putea să efectueze reparația sau înlocuirea bunului neconform, în baza garanției comerciale, în cel mult 15 zile

Acest termen de 15 zile este activat din momentul în care vânzătorul va fi informat de către consumator cu privire la neconformitate. În prezent, nu există un termen în care vânzătorul este obligat să repare/înlocuiască bunul, dacă o face în temeiul garanției comerciale și nu a celei legale (care e de 15 zile și va rămâne la fel și din 2022).

Extinderea criteriilor de conformitate a unui produs

Sunt introduse criteriile compatibilității și a interoperabilității produselor (foarte importante pentru produsele pe bază de software, de exemplu) ca cerințe de conformitate, dacă ele vor fi prevăzute ca fiind compatibile cu anumite suporturi sau produse/tehnologii sau nu sau vor fi prevăzute ca având un anumit grad de interoperabilitate.

Necesitatea transpunerii Directivei (UE) 2019/771

Normele Uniunii aplicabile vânzărilor de bunuri sunt încă fragmentate, deși a fost deja realizată o armonizare deplină a normelor referitoare la condițiile de livrare și, în cazul contractelor la distanță sau a contractelor negociate în afara spațiului comercial, a cerințelor de informare precontractuală, precum și a dreptului de retractare prin Directiva 2011/83/UE. Alte elemente contractuale esențiale, cum ar fi criteriile de conformitate, măsurile corective în caz de neconformitate cu contractul și principalele modalități de punere în aplicare a acestora fac în prezent obiectul unei armonizări minime în conformitate cu Directiva 1999/44/CE.

Prezenta directivă prevede norme care se aplică vânzărilor de bunuri, inclusiv bunuri cu elemente digitale, numai în ceea ce privește principalele elemente contractuale necesare pentru a depăși obstacolele legate de dreptul contractelor în cadrul pieței interne. În acest scop, ar trebui să fie pe deplin armonizate normele privind cerințele de conformitate, măsurile corective aflate la dispoziția consumatorilor în cazul în care bunurile nu sunt conforme cu contractul și principalele modalități de punere în aplicare a acestor măsuri corective, iar nivelul de protecție a consumatorilor ar trebui sporit față de cel oferit până acum.

Disparitățile existente pot avea un efect negativ asupra întreprinderilor și consumatorilor

În conformitate cu normele actuale, întreprinderile care își direcționează activitățile către consumatorii din alte state membre trebuie să țină seama de normele obligatorii în materie de contracte de consum din țara de reședință a consumatorului. Întrucât aceste norme diferă de la un stat membru la altul, întreprinderile se pot confrunta cu costuri suplimentare. În consecință, multe întreprinderi ar putea prefera să își continue activitatea pe piața internă sau să exporte numai către unul sau două state membre. Această alegere a minimizării expunerii la costurile și riscurile asociate cu tranzacțiile transfrontaliere duce la pierderea unor oportunități de expansiune comercială și de economii de scară. 

Legat de consumatori, aceștia se bucură actualmente de un nivel ridicat de protecție atunci când fac cumpărături din străinătate, însă fragmentarea juridică afectează în mod negativ și nivelul de încredere al consumatorilor în tranzacțiile transfrontaliere. Iar incertitudinea cu privire la principalele drepturi contractuale ocupă un loc important între preocupările consumatorilor.

De asemenea,  reglementările diferite în materia contractelor îi afectează și pe comercianții cu amănuntul care utilizează canale de vânzări la distanță și pe vânzătorii cu amănuntul care efectuează vânzări „față în față” și îi împiedică să se extindă în afara frontierelor naționale. 

Existența unor norme pe deplin armonizate privind o serie de elemente esențiale ale dreptului contractelor de consum le-ar facilita întreprinderilor, în special IMM-urilor, posibilitatea de a își oferi produsele în alte state membre. Consumatorii ar beneficia de un nivel ridicat de protecție și de creșterea nivelului de bunăstare prin armonizarea deplină a normelor esențiale.