Islanda ia în considerare organizarea unui referendum privind reluarea negocierilor de aderare la UE încă din luna august, potrivit a două persoane familiarizate cu pregătirile țării pentru aderare. Informează Politico Europe.
Acest lucru survine într-un moment în care pare să crească dinamica extinderii UE, Bruxellesul lucrând la un plan care ar putea acorda Ucrainei statutul de membru parțial al blocului încă de anul viitor, iar Muntenegru, favoritul în procesul de aderare, a încheiat luna trecută un alt capitol de negocieri.
Coaliția guvernamentală de la Reykjavík promisese să organizeze un referendum privind reluarea negocierilor de aderare la UE până în 2027, după ce guvernul anterior a înghețat negocierile în 2013. Însă calendarul este accelerat într-o perioadă de tulburări geopolitice și în urma deciziei Washingtonului de a impune tarife Islandei și a amenințărilor președintelui american Donald Trump de a anexa Groenlanda.
Parlamentul islandez urmează să anunțe data votului în următoarele săptămâni, potrivit celor două persoane care au dorit să rămână anonime pentru a putea vorbi liber. Măsura vine după o serie de vizite ale politicienilor UE în Islanda și ale politicienilor islandezi la Bruxelles. Dacă islandezii vor vota „da”, ar putea adera la UE înaintea oricărei alte țări candidate, a declarat una dintre persoane.
„Discuția privind extinderea se schimbă”, a declarat pentru POLITICO comisarul european pentru extindere, Marta Kos, care s-a întâlnit luna trecută la Bruxelles cu ministrul islandez de externe, Þorgerður Katrín Gunnarsdóttir. „Este vorba din ce în ce mai mult despre securitate, despre apartenență și despre păstrarea capacității noastre de a acționa într-o lume a sferelor de influență concurente. Acest lucru privește toți europenii”, a continuat aceasta.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, s-a întâlnit luna trecută la Bruxelles cu prim-ministrul Islandei, Kristrún Frostadóttir, și a declarat că parteneriatul dintre cele două țări „oferă stabilitate și previzibilitate într-o lume instabilă”.
Von der Leyen, care a vizitat Islanda în iulie anul trecut, s-a întâlnit și cu Frostadóttir în cadrul unei reuniuni a Consiliului Nordic la Stockholm, în toamna anului trecut, și a lăudat țara acesteia pentru consolidarea cooperării cu UE. Von der Leyen urmează să viziteze din nou regiunea arctică în martie.
Discuțiile privind aprofundarea relațiilor cu Islanda și chiar reluarea negocierilor de aderare au început încă înainte de revenirea lui Trump la putere anul trecut, un oficial al UE afirmând că Bruxellesul acordase deja o atenție sporită acestei țări importante din punct de vedere strategic.
Însă amenințările tot mai grave din partea SUA, printre care și gluma lui Billy Long, candidatul lui Trump la funcția de ambasador în Islanda, că țara ar deveni al 52-lea stat al SUA și că el ar fi guvernator, au sporit urgența situației.
„Cred că faptul că Islanda a fost menționată de patru ori într-un discurs al lui Trump [la Forumul Economic Mondial de la Davos, luna trecută, în timp ce președintele SUA vorbea despre Groenlanda] a atras cu siguranță atenția”, a declarat un alt oficial al UE familiarizat cu situația, adăugând că „trebuie să fie neliniștitor pentru o țară mică”.
Islanda a depus cererea de aderare la UE în 2009, în plină criză financiară, când toate cele trei mari bănci comerciale ale sale au intrat în faliment. Însă guvernul a înghețat negocierile în decembrie 2013, pe fondul redresării rapide a economiei islandeze și al avertismentelor economiștilor cu privire la un potențial colaps al zonei euro. În martie 2015, Reykjavík a solicitat să nu mai fie considerată țară candidată la aderarea la UE.
Însă situația geopolitică s-a schimbat semnificativ în ultimul deceniu.
Islanda ocupă o poziție strategică importantă în Atlanticul de Nord, la sud de Cercul Polar Arctic, nu are armată și se bazează pe apartenența la NATO și pe un acord bilateral de apărare din 1951 cu SUA pentru securitatea sa.
Această realitate, împreună cu beneficiile economice ale aderării la UE, pare să încălzească atitudinea publicului față de o eventuală aderare la blocul european, sondajele indicând o creștere a sprijinului în acest sens.
Cu toate acestea, drumul către aderarea la UE nu este unul simplu.
Cel mai mare obstacol potențial îl reprezintă drepturile de pescuit, o industrie cheie în Islanda și o problemă importantă în cadrul negocierilor din ultima perioadă.
Există însă o diferență esențială între negocierile de atunci și cele de acum: Brexit.
Marea Britanie și Islanda au avut mult timp o relație tensionată în ceea ce privește pescuitul, angajându-se într-o serie de ciocniri violente numite „Războaiele codului” între anii 1950 și 1970.
Odată cu ieșirea Marii Britanii din UE, drepturile de pescuit ar putea reprezenta o barieră mai puțin importantă.
Dacă islandezii decid să reia negocierile cu UE, acestea ar putea avansa rapid. Islanda este membră a Spațiului Economic European și face parte din spațiul Schengen, prin urmare multe dintre legile UE sunt deja în vigoare în această țară.
Înainte de înghețarea negocierilor în 2013, Islanda încheiase 11 din cele 33 de capitole de negociere. Muntenegru, țara candidată la aderarea la UE care se află în stadiul cel mai avansat, a depășit acest prag abia în ultimele luni.
