Ministerul Afacerilor Externe salută decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene, pronunțată la 4 septembrie, prin care s-a stabilit că instanțele judecătorești ale unui stat membru care refuză executarea unui mandat european de arestare, pentru ca pedeapsa să fie executată pe teritoriul său, trebuie să obțină consimțământul instanțelor din statul membru emitent pentru preluarea executării pedepsei pronunțate în acest stat.
Potrivit unui comunicat de presă al MAE, remis CaleaEuropeană.ro, acest consimțământ presupune ca statului membru de executare să-i fie transmisă hotărârea de condamnare pronunțată de statul emitent, însoțită de un certificat. Fără acest consimțământ, condițiile pentru o preluare a executării nu sunt îndeplinite, iar persoana în cauză trebuie predată. Astfel, obiectivul de a crește șansele de reinserție socială nu este absolut și trebuie conciliat cu norma esențială potrivit căreia statele membre execută orice mandat european de arestare.
„Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că cei care fug de justiția din România nu se mai pot adăposti în state prietene care să le ofere confortabil arest la domiciliu când în România sentința ar fi putut fi penitenciarul, fără acordul României. Nu reiau cazurile celebre de infractori care au evitat astfel justiția din România pentru că important este că nu o vor mai putea face de acum încolo iar decizia CJUE, inițiată de România prin solicitarea Curții de Apel București de interpretarea normelor UE privind executarea mandatelor europene de arestare, se aplică tuturor statelor membre”, a scris șefa diplomației române, Oana Țoiu, pe Facebook.
Oana Toiu a explicat că un infractor român care fuge în alt stat UE și este prins acolo nu va putea rămâne să execute pedeapsa dacă instanțele din România nu își dau acordul. Astfel, celelalte state membre nu vor mai putea refuza predarea persoanelor urmărite de România prin mandate europene de arestare.
Ținând seama de diferitele funcții ale pedepsei în cadrul societății, instanțele din statul membru în care o persoană a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate se pot sprijini în mod legitim pe argumente legate de politica penală care îi sunt proprii pentru a justifica executarea pe teritoriul său a pedepsei pronunțate și, în consecință, pot refuza transmiterea hotărârii de condamnare și a certificatului în vederea executării pedepsei pe teritoriul unui alt stat membru.
În orice caz, dacă refuzul de a executa un mandat european de arestare a intervenit cu încălcarea condițiilor esențiale și a procedurii prevăzute de dreptul Uniunii, acest mandat de arestare rămâne în vigoare, iar statul emitent își păstrează dreptul de a executa pe propriul teritoriu pedeapsa aplicată.
Hotărârea pronunțată în cauza C-305/22 este în linia poziției exprimate de statul român înaintea CJUE. Această hotărâre creează premisele executării mandatelor europene de arestare. Statele membre de executare nu vor mai putea să preia executarea pedepsei pronunțate în absența consimțământului statului membru emitent al respectivului mandat.
