Țara care era pe punctul de a fi exclusă din zona euro va conduce puternicul organism al UE care a salvat-o de la faliment, după ce ministrul de finanțe al Greciei, Kyriakos Pierrakakis, l-a învins joi pe omologul său belgian Vincent Van Peteghem într-o cursă cu doi candidați pentru președinția Eurogrupului.
Eurogrupul l-a ales pe Kyriakos Pierrakakis, ministrul economiei și finanțelor din Grecia, în funcția de președinte al Eurogrupului, în conformitate cu Protocolul 14 la tratatele UE, a anunțat joi Consiliul UE, în timp ce liderii instituțiilor Uniunii Europene s-au grăbit să-l felicite pe demnitarul elen.
Noul președinte își va prelua funcția la 12 decembrie 2025 și va avea un mandat de doi ani și jumătate.
Prima reuniune a Eurogrupului sub președinția lui Kyriakos Pierrakakis este prevăzută în prezent pentru 19 ianuarie 2026.
Eurogrupul este un organism informal în cadrul căruia miniștrii din statele membre ale zonei euro discută chestiuni de interes comun legate de utilizarea euro ca monedă unică. Principala sa sarcină este de a asigura o coordonare strânsă a politicilor economice între statele membre ale zonei euro. De asemenea, Eurogrupul are ca obiectiv promovarea condițiilor pentru o creștere economică mai puternică și este responsabil de pregătirea reuniunilor Summitului euro și de urmărirea acestora. De obicei, Eurogrupul se reunește o dată pe lună, în ajunul reuniunii Consiliului Afaceri Economice și Financiare.
Prima reuniune a Eurogrupului a avut loc la 4 iunie 1998, la Luxemburg. Primul președinte al Eurogrupului a fost Jean-Claude Juncker. I-au succedat Jeroen Dijsselbloem, Mário Centeno și Paschal Donohoe.
Deși este un forum informal al miniștrilor de finanțe din zona euro, această funcție s-a dovedit esențială în depășirea crizelor — în special a crizei datoriilor suverane, care a dus la trei planuri de salvare a guvernului grec, remarcă Politico Europe.
Asta s-a întâmplat acum 10 ani, când predecesorul lui Pierrakakis a descris Eurogrupul ca fiind un loc potrivit doar pentru psihopați. Astăzi, Atena se prezintă ca un model de prudență fiscală, după ce și-a redus dramatic datoria la aproximativ 147% din producția economică — deși rămâne în continuare cea mai mare din zona euro.
