Partidul Mișcarea Populară a cerut luni, la împlinirea a 81 de ani de la Dictatul de la Viena, pedepsirea “măcar simbolică” a celor vinovați de acest “genocid împotriva poporului român”, când Ungaria hortystă a ocupat Nord-Vestul Ardealului.
“Astăzi se împlinesc 81 de ani de la una dintre cele mari mari crime la adresa poporului român, ca un act de genocid împotriva umanității. Pe 30 august 1940, în urma odiosului Dictat de la Viena, pus la cale de alianța Hitler-Mussolini, Ungaria hortystă ocupa, în mod samavolnic, Nord-Vestul Ardealului”, se arată într-un comunicat publicat pe formațiunea politică.
PMP amintește România, nevolnică în fața înțelegerilor Axei Răului, din Vest și din Est, a fost nevoită să cedeze o bucată din trupul țării și să părăsească, la mâna răzbunării ungurilor, o populație de peste un milion de oameni.
“Hoardele hortyste, bine organizate, venite special pentru ucidere în masă, aveau liste negre cu românii care trebuiau anihilați, fiind vorba, în primul rând, de delegații de la Marea Unire, apoi preoții, intelectualii satelor, mai ales cei care țineau steagul românesc în tot teritoriul ocupat”, transmite sursa citată.
“După ce și-au satisfăcut setea de răzbunare, prin masacrele de la Ip, Trăsnea, Mureșenii de Pădure, Huedin, Moisei, Nușfalău, Sărmașu, Ciumărna, Zalău, Luduș, Prundul Bârgăului, în urma cărora au căzut mii de oameni, români, dar și slovaci și evrei, hortyștii au trecut la deportări în masă. Toată floarea intelectualității românești din NV Ardealului a fost urcată în trenurile morții, înghesuiți ca vitele și trimiși în țară. Le-au fost confiscate toate bunurile adunate de-o viață. Niciodată nu au fost recompensați”, mai subliniază formațiunea.
PMP constată, că la 81 de ani, drama românilor din Nord-Vestul Ardealului a fost total ignorată de guvernanți, mai toți demnitarii, din 1990 încoace, arătându-și dezinteresul față de această pată neagră din istoria noastră. La 81 de ani, nimeni nu le-a făcut dreptate românilor din Nord-Vestul Ardealului.
“Nimeni nu a plătit pentru aceste crime împotriva umanității. În urma procesului din 1946, criminalii de război nu au plătit pentru aceste abominabile fapte, deși au fost condamnați la moarte. Toți au fugit în Ungaria, unde au trăit, în liniște, până la adânci bătrîneți. Statul român, mai întâi cel comunist, apoi, în democrație, nu a cerut compensații, nu a cerut dreptate pentru morți nevinovați din timpul ocupației hortyste”, precizează Partidul Mișcarea Populară.
PMP consideră că a venit vremea să ne aplecăm asupra acestui genocid împotriva poporului român și să cerem ca cei vinovați să plătească, măcar acum, chiar și simbolic.
“Crimele împotriva umanității nu se prescriu niciodată. De asemenea, statul român este dator ca victimele regimului hortyst să primească despăgubiri pentru drama pe care au trăit-o. Poate putem ierta, dar nu avem dreptul să-i uităm pe cei care au fost nevoiți să îndure acel barbar masacru, îndreptat împotriva poporului român”, conchide PMP.
Dictatul de la Viena (cunoscut și ca Al doilea arbitraj de la Viena) a fost un act internațional încheiat la 30 august 1940, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei horthyste. Acest act a fost impus de Germania Nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbitraj”.
Prin al doilea Dictat de la Viena, Ungaria a primit 43.492 km² din teritoriul național român, cu o populație estimată atunci la 2.609.000 locuitori. Această parte a României a rămas în istorie cunoscută ca Transilvania de Nord.
După răsturnarea guvernului Antonescu la 23 august 1944 și întoarcerea armelor contra Germaniei naziste, armata română a participat în toamna anului 1944 la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de Nord. Uniunea Sovietică a acceptat ca Transilvania de Nord să revină României, cu condiția instaurării la București a unui guvern procomunist. Administrația civilă română a revenit în Transilvania abia în martie 1945, după formarea guvernului condus de Petru Groza.
În decursul Conferinței de Pace de la Paris, guvernul Ungariei a urmărit să păstreze o parte a teritoriului primit prin Dictatul de la Viena. Demersul a rămas fără rezultat, încât articolul 1, punctul 2, al tratatului de pace cu Ungaria și articolul 2 al tratatului de pace cu România prevăd nulitatea acordului încheiat prin „arbitrajul” de la Viena, din 30 august 1940, și restabilirea frontierei existente la 1 ianuarie 1938 între România și Ungaria.
