Uniunea Europeană și Marea Britanie au ajuns în final la o situație de ”cooperare strânsă și amicală” care poate supraviețui viitoarelor dezacorduri post-Brexit pe teme fierbinți precum subvențiile și migrația, a declarat luni ministrul britanic de externe, James Cleverly, potrivit Politico Europe.
Într-un discurs susținut în fața Adunării Parlamentare UE-Regatul Unit, oficialul britanic a evidențiat convingerea sa că prietenia dintre Londra și Bruxelles va fi ”rezultatul final al Brexitului” – chiar dacă a fost nevoie de ambele părți ”un timp pentru a ajunge aici”.
Dar a recunoscut că nu va fi totul simplu.
Enumerând potențialele provocări, șeful diplomației britanice a menționat migrația ilegală, decizia Marii Britanii de a se îndepărta de UE în ceea ce privește subvențiile industriale și posibilele divergențe viitoare în ceea ce privește inteligența artificială, semiconductorii și securitatea cibernetică.
”Relațiile strânse și contactele regulate ne vor ajuta să ne înțelegem reciproc, prin construirea unui spirit de înțelegere și încredere reciprocă care ne va permite să gândim creativ. Acum, când lucrăm împreună, nu trebuie să fim de acord cu totul, deoarece o relație matură poate face față diferențelor”, a menționat ministrul britanic de externe.
Cele mai mari trei mari dispute cu care se confruntă UE și Marea Britanie în acest moment – accesul Marii Britanii la programele științifice ale blocului, structura relației Gibraltarului cu UE după Brexit și un termen limită iminent de introducere a tarifelor pentru fabricarea de mașini electrice – nu au fost menționate în discursul lui Cleverly.
Cu toate acestea, Cleverly a vorbit pe larg despre securitate. Este un domeniu, a spus el, în care este de dorit mai multă cooperare.
Argumentând că NATO rămâne “principalul garant al securității noastre colective”, ministrul de externe a subliniat valoarea rolului UE în “consolidarea și completarea” acestei cooperări în domeniul securității.
UE și Regatul Unit împărtășesc multe priorități geostrategice, a declarat ministrul britanic de externe, inclusiv ”găsirea unui echilibru corect” în angajamentul lor față de China, aprofundarea legăturilor cu Indo-Pacificul și sprijinirea Ucrainei în vederea câștigării războiului declanșat de Rusia.
