Creșterea nivelului de trai, avansul productivității, reducerea sărăciei și majorarea speranței de viață se numără printre principalele reușite ale României în cei aproape 20 de ani de apartenență la Uniunea Europeană. Progresele sunt însă amenințate de situația precară a educației, declinul demografic, creșterea datoriei publice și deficitul comercial cronic, potrivit unei analize publicate de think tank-ul ReThink România.
Raportul „20 de ani de România în UE. Reușite și eșecuri – o analiză comparativă” evaluează evoluția României în raport cu Bulgaria, Cehia, Polonia, Slovacia și Ungaria, șase state foste comuniste care au aderat la Uniunea Europeană în valurile de extindere din 2004 și 2007.
Folosind anul 2006 ca punct de referință, autorii compară viteza cu care cele șase țări au recuperat decalajele față de media europeană în domenii precum economie, productivitate, comerț exterior, demografie, educație, speranța de viață și inegalitatea veniturilor. Analiza nu urmărește să stabilească o relație directă de cauzalitate între aderarea la UE și evoluția fiecărui indicator, ci să identifice domeniile în care rezultatele României s-au desprins pozitiv sau negativ de cele ale statelor din regiune.
Concluzia generală indică o evoluție contradictorie. România a obținut unele dintre cele mai mari progrese din regiune în ceea ce privește nivelul de trai și mai mulți indicatori sociali, dar s-a clasat pe ultimul sau penultimul loc la 14 dintre cei 28 de indicatori analizați. Printre domeniile în care se află la coada celor șase state comparate se numără educația, demografia, evoluția datoriei publice, deficitul comercial, transporturile, speranța de viață și riscul de sărăcie.
| Indicator | Poziția României |
|---|---|
| PIB pe cap de locuitor în 2025 | 5/6 |
| Evoluția datoriei publice | 6/6 |
| Valoarea deficitului comercial | 6/6 |
| Deficitul comercial raportat la dimensiunea comerțului | 6/6 |
| Transportul terestru de mărfuri pe cap de locuitor | 6/6 |
| Transportul aerian de pasageri pe cap de locuitor | 5/6 |
| Sporul natural în 2024 | 5/6 |
| Emigrarea și dimensiunea diasporei | 6/6 |
| Evoluția populației | 5/6 |
| Ponderea tinerilor de 30-34 de ani cu studii universitare | 6/6 |
| Părăsirea timpurie a școlii | 6/6 |
| Scorurile medii PISA | 5/6 |
| Speranța de viață | 5/6 |
| Riscul de sărăcie sau excluziune socială | 5/6 |
Mai exact, România ocupă ultimul loc între cele șase state în ceea ce privește evoluția datoriei publice, valoarea și dimensiunea relativă a deficitului comercial, transportul terestru de mărfuri pe cap de locuitor, emigrarea și ponderea diasporei, participarea tinerilor de 30-34 de ani la învățământul universitar și părăsirea timpurie a școlii.
Țara noastră se află pe penultimul loc la PIB-ul pe cap de locuitor, transportul aerian de pasageri raportat la populație, sporul natural, evoluția populației, rezultatele obținute la testele PISA, speranța de viață și ponderea persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială.
„Dacă privim datele, marele succes al ultimilor 20 de ani pentru România pare să fie creșterea nivelului de trai mediu al populației”, arată raportul.
Una dintre cele mai bune evoluții a fost înregistrată de consumul individual efectiv, indicator utilizat pentru măsurarea bunurilor și serviciilor de care beneficiază în mod real gospodăriile. În 2006, consumul individual din România reprezenta 43,3% din media Uniunii Europene, iar în 2025 ajunsese la 86,2%.
România a avut astfel cea mai rapidă evoluție dintre cele șase state analizate și a ajuns pe locul al doilea în regiune în privința nivelului consumului, după Polonia, care se situa la 88% din media europeană. România a depășit inclusiv Cehia, Slovacia și Ungaria.
Creșterea puterii de cumpărare a fost susținută și de avansul productivității muncii. Raportată la nivelul din 2015, productivitatea reală a muncii din România a crescut de la aproximativ 75% în 2006 la 138% în 2025, cel mai rapid ritm dintre cele șase state. Polonia a ajuns la 130%, iar Bulgaria la 127%.
Progresele economice s-au reflectat și în reducerea sărăciei și a inegalității veniturilor. Ponderea persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială a scăzut în România de la 44,5% în 2015 la 27,4% în 2025.
Deși România rămâne, alături de Bulgaria, printre statele europene cu cea mai mare pondere a populației expuse acestui risc, scăderea înregistrată a fost cea mai amplă dintre țările analizate. România a obținut, de asemenea, cea mai bună evoluție regională în privința reducerii inegalității veniturilor în perioada 2014-2025, iar din 2023 se situează sub media UE la acest indicator.
O evoluție favorabilă a fost consemnată și în cazul speranței de viață. România a înregistrat cea mai mare creștere totală dintre cele șase state comparativ cu 2006 și a recuperat pierderile provocate de pandemie. Cu toate acestea, speranța de viață rămâne cu aproximativ cinci ani sub media europeană, iar România și Bulgaria se aflau în 2024 pe ultimele locuri din UE, alături de Letonia.
Progresele privind nivelul de trai contrastează puternic cu situația educației, descrisă de autorii analizei drept „marele eșec al post-aderării”.
În 2025, numai 22,6% dintre românii cu vârste cuprinse între 30 și 34 de ani absolviseră studii universitare, comparativ cu media europeană de 45,6%. Ponderea a scăzut de la 25,6% în 2015, iar România a ajuns pe ultimul loc atât în Uniunea Europeană, cât și în grupul celor șase state analizate.
Prin comparație, Polonia a crescut ponderea tinerilor cu studii universitare de la 24,7% în 2006 la 48,3% în 2025, depășind media UE. Bulgaria a ajuns la 42,4%, iar Cehia la 37,9%.
Tabloul negativ este completat de rata părăsirii timpurii a școlii. România nu și-a atins nici în 2025 obiectivul național de reducere a acesteia la 11,3% și a înregistrat cea mai ridicată rată din Uniunea Europeană, distanțându-se atât de media blocului, cât și de celelalte state foste comuniste analizate.
Problemele de participare sunt însoțite și de rezultate școlare slabe. La testele PISA din 2022, elevii români au obținut un scor de aproximativ 428 de puncte la matematică, citire și științe, sub rezultatele înregistrate de Polonia, Cehia, Ungaria și Slovacia. Raportul semnalează și ponderea ridicată a elevilor care nu ating nivelul minim de competență, precum și diferențele majore dintre mediul urban și cel rural.
Autorii avertizează că numărul redus al absolvenților de studii superioare, abandonul școlar și competențele de bază insuficiente riscă să limiteze viitoarea ofertă de forță de muncă calificată și capacitatea României de a continua recuperarea decalajelor economice.
Slăbiciunile sistemului de educație se suprapun peste o situație demografică dificilă, marcată de scăderea populației și de emigrarea masivă. Potrivit datelor Eurostat citate în raport, aproximativ 3,1 milioane de cetățeni români locuiau în 2023 în alte state membre ale UE, cel mai mare număr înregistrat de o țară a Uniunii.
Estimările mai largi ale ReThink România, care includ și Regatul Unit, indică o diasporă de aproape 3,8 milioane de persoane. În funcție de definiția utilizată, aceasta ar reprezenta între 16% și 20% din populația țării, cea mai ridicată pondere din UE. În ultimii ani, ritmul emigrării a încetinit și se observă o revenire în țară a unei părți reduse a diasporei, însă efectele depopulării regionale persistă.
În plan economic, o altă vulnerabilitate este reprezentată de creșterea datoriei publice. România avea în 2006 cea mai mică datorie guvernamentală dintre cele șase state, iar la începutul anului 2008 nivelul acesteia era de puțin peste 11% din PIB.
Avansul accelerat din ultimii ani a adus însă România aproape de Polonia în clasamentul regional al îndatorării, după Ungaria și Slovacia. Autorii avertizează că datoria ar putea continua să crească din cauza deficitului bugetar ridicat și a costurilor tot mai mari cu dobânzile.
Dificultățile fiscale sunt însoțite de dezechilibrul persistent al comerțului exterior. În timp ce Cehia, Ungaria, Polonia și Slovacia au înregistrat în mai mulți ani excedente comerciale și s-au integrat ca exportatori neți în lanțurile industriale europene, România și Bulgaria au rămas pe deficit pe întreaga perioadă analizată.
Deficitul comercial cu bunuri al României a ajuns la aproximativ 33,4 miliarde de euro în 2024, în creștere cu circa 15% față de anul anterior, și a reprezentat aproximativ 4,8% din PIB. În timp ce în 2014 exporturile acopereau 90% din importuri, rata a coborât la 73% în 2024 și s-a redresat ușor, la 75%, în 2025.
Deși valoarea exporturilor a crescut puternic după aderare, extinderea producției a generat o cerere și mai mare de bunuri intermediare și de capital din import. În consecință, integrarea comercială a României a rămas asimetrică și dependentă de o structură de producție care utilizează intensiv importurile.
Pornind de la aceste vulnerabilități, raportul avertizează că modelul de dezvoltare din ultimele două decenii, bazat în mare măsură pe investiții străine, forță de muncă ieftină și acces la piața unică, se apropie de limite.
Constrângerile bugetare vor reduce, la rândul lor, capacitatea statului de a finanța recuperarea decalajelor, în timp ce pensionarea generațiilor numeroase născute după 1967 va amplifica presiunile asupra finanțelor publice și a pieței muncii.
„Țara intră într-o etapă în care fiecare leu cheltuit trebuie să conteze mai mult decât înainte, iar marja de eroare s-a îngustat considerabil”, subliniază autorii.
În acest context, educația este indicată drept prima prioritate a următoarei etape de dezvoltare, alături de stabilizarea situației demografice, reducerea deficitului comercial și creșterea calității politicilor publice. Analiza subliniază și rolul predictibilității reglementărilor, al capacității administrative și al statului de drept, considerate condiții necesare pentru transformarea creșterii economice într-o convergență durabilă.
ReThink România este un think tank organizat sub forma unei asociații, care se prezintă drept o comunitate dedicată transformării României și își concentrează activitatea asupra demografiei, educației și schimbării mentalității. Printre obiectivele declarate se numără promovarea utilizării dovezilor empirice în elaborarea politicilor publice, limitarea politicilor realizate fără o documentare adecvată și construirea unor legături între mediul academic și societate.
