Un grup format din 11 țări ale Uniunii Europene și-a unit forțele pentru a solicita explorarea ideii de a trece de la unanimitate la majoritate calificată în deciziile de politică externă, paralizată de veto-ul „obstructiv” în ultimii ani, susținând că principiul cooperării loiale trebuie să aibă prioritate.
„Cultura consensului din cadrul Uniunii reprezintă o sursă importantă a legitimității sale. Prin urmare, continuăm să depunem eforturi pentru a ajunge la un consens ori de câte ori este posibil. Dar trebuie să ne asigurăm, de asemenea, că această cultură a consensului favorizează acțiunea comună, în loc să o împiedice – altfel, vom avea legitimitate, dar nu și putere”, afirmă țările într-o scrisoare adresată Înaltului Reprezentant Kaja Kallas și consultată de Euronews.
Austria, Danemarca, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Luxemburg, Țările de Jos, România, Spania și Suedia au semnat scrisoarea. Germania, cel mai mare stat membru, a condus apelurile la reformarea politicii externe a blocului.
„Acțiunea externă a Uniunii se confruntă cu un context fundamental schimbat, marcat de concurența strategică, de instabilitatea crescândă și de încercările de a submina ordinea internațională bazată pe norme. În acest context, capacitatea Uniunii de a-și apăra valorile și interesele depinde de capacitatea sa de a-și mobiliza rapid și eficient ponderea politică, economică și diplomatică colectivă”, scriu aceștia în document, transmis și statelor membre care nu l-au semnat.
Potrivit reglementărilor europene, politica externă este guvernată de obligația unanimității. Prin urmare, un singur stat poate bloca, în orice moment, poziția comună a celorlalte 26 de state membre și, implicit, poziția Uniunii Europene. Acest lucru a putut fi observat de nenumărate ori pe parcursul celor 16 ani în care Viktor Orban s-a aflat la guvernare în Ungaria. Înainte de a pierde în fața lui Peter Magyar, în luna aprilie, Orban a folosit de mai multe ori dreptul de veto pentru a bloca sancțiuni europene împotriva Rusiei, ajutoare pentru Ucraina sau pentru a se opune deschiderii negocierilor de aderare cu Ucraina și Republica Moldova, fapt ce a generat frustrare în rândul celorlalți lideri din UE, nevoiți uneori să găsească soluții ingenioase pentru a debloca dosare sensibile și urgente.
Un exemplu în acest sens este situația din decembrie 2023, când cancelarul german de la acea vreme, Olaf Scholz, l-a invitat pe Viktor Orban să părăsească sala de ședință, fapt ce i-a permis Uniunii Europene să înceapă negocierile de aderare cu Ucraina și Republica Moldova și să acorde Georgiei statutul de candidat.
Pe baza lecțiilor învățate din anii de guvernare ai lui Orbán, semnatarii prezintă cinci principii care, în opinia lor, ar trebui să ghideze și să îmbunătățească politica externă comună a blocului:
- Respectarea principiilor cooperării sincere și a solidarității reciproce
- Creșterea utilizării abținerilor constructive pentru a înlocui dreptul de veto
- Abținerea de la corelarea deciziilor de politică externă cu chestiuni „fără legătură substanțială”
- Explorarea opțiunilor prevăzute în tratatele UE pentru a trece de la unanimitate la majoritate calificată
- Prezentarea unor „motive vitale și întemeiate” pentru a bloca o astfel de măsură
„Cadrul juridic pentru toate cele cinci principii este deja în vigoare. Depinde exclusiv de noi să le punem în practică și să ne îmbunătățim astfel politica externă”, se menționează în scrisoare.
Ideea activării așa-numitei „clauze pasarelă” din articolul 31, pentru a trece de la votul în unanimitate la cel cu majoritate calificată, a făcut obiectul unei dezbateri îndelungate, care a căpătat o importanță sporită în urma războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei.
Trecerea la acest sistem s-ar putea face de la caz la caz, și nu în bloc.
Susținătorii susțin că aceasta ar accelera procesul decizional și ar evita veto-urile inutile, în timp ce oponenții afirmă că ar submina legitimitatea democratică.
Statele membre mici consideră dreptul de veto un instrument util de ultimă instanță pentru a-și apăra punctele de vedere și interesele împotriva influenței statelor membre mai mari.
Propropunerea celor 11 state vine într-un moment important pentru viitorul Uniunii Europene, care a urcat extinderea în vârful priorităților sale.
Regulile europene stipulează că este nevoie de unanimitatea statelor membre în mai multe etape ale procesului de aderare parcurs de o țară candidată.
„Personal, cred că nu avem nevoie de unanimitate pentru a deschide capitole și clustere. Avem nevoie de unanimitate doar pentru a închide capitole și clustere”, a explicat atunci Costa, referindu-se la cele 33 de așa-numite „capitole” ale procesului de aderare, care sunt organizate în șase „clustere” tematice. Acestea trebuie finalizate înainte ca o țară candidată să poată adera la Uniune.
Demersurile de reformele a politicii externe a UE au căpătat impuls odată cu înfrângerea lui Viktor Orban. Statele membre au profitat de fereastra de oportunitate deschisă până anul viitor, când în Franța au loc alegeri prezidențiale. Există temeri că Marine Le Pen ar putea să închidă acest proces reformist dacă va câștiga scrutinul prezidențial.
Propunerea ar putea să nu fie primită cu încântare de Comisia Europeană, care ia în calcul combinarea mai multor departamente într-un singur departament consolidat pentru relații externe.
Ideea — una dintre numeroasele opțiuni luate în considerare pentru a consolida departamentele Comisiei responsabile de politica externă — ar fi aceea de a maximiza aria de acțiune a executivului european în domeniul politicii externe, în conformitate cu obiectivele unei „revizuiri la scară largă” conduse de comisarul pentru buget, Piotr Serafin.
Un departament cu competențe extinse în domeniul relațiilor externe ar putea include, integral sau parțial, elemente din DG TRADE sau din DG MENA, departamentul responsabil de politica privind Orientul Mijlociu și Africa de Nord.
