Editorial semnat de Dan Cărbunaru 

Rămași la coada Europei, încă de când au intrat în Uniune, românii au ieșit la vot sperand să iasă din ultimul vagon al garniturii. Înapoi nu e loc, așa că singura șansă pentru a avansa a devenit schimbarea liderilor care blochează culoarul. Cei rămași acasă, singurii care pot vota la alegerile locale, au transmis răspicat acest mesaj, în multe județe, mai ales în orașele mari. Cei care nu doar că au blocat culoarul, dar au și grăbit avansul, cum e cazul primarului Emil Boc, și-au primit relaxat dar responsabil revalidarea.

Noul mod de a face politică cere, în zonele care nu au beneficiat încă de această viziune, oameni noi. Prin mandat democratic încredințat de un electorat care și-a pierdut răbdarea cu politicienii vechi dar nu și speranța în politicieni.

Noua politică, noua administrație, are nevoie de Omul Nou. Care este ales fără discriminare de gen, etnie sau partid. Care se bazează pe dorința schimbării, dar și pe propriile resurse intelectuale și politice pentru a furniza soluțiile pe care comunitatea le așteaptă. A treia cale în România politică de mâine se simte deja de azi. USR-PLUS își fixează rădăcini locale, după ce le-a prins deja în Parlamentul național și cel european.

În timp ce unele țări occidentale cochetează cu populismele și extremismele ca alternativă la politicienii mainstream, în România se consolidează un nou mod responsabil de a face politică locală, națională și europeană. Împărțirea puterii, până de curând o mai mult sau mai puțin tensionată afacere electorală între dreapta și stânga, între PSD și PNL, devine mai complexă și mai dinamică.

Politicienii care vor crede și vor acționa în consecință vor fi cei care vor duce România în secolul XXI cu adevărat, într-o Uniune dominată, în oglindă, de cele trei mari familii politice – PPE, S&D și Renew Europe.

de Dan Cărbunaru

După 27 septembrie, puterea va merge la voi. Deciziile politice, administrative si bugetare pe care le veti lua vor aduce mai multa prosperitate în comunitățile dumneavoastră sau o vor consuma. Consiliile voastre, primăriile voastre vor împărți resursele locale, naționale și europene, după cum ați promis în campanie sau după alte criterii. Va fi pentru prima oară când veți avea cu adevărat acces la o comoară ferecată, până de curând, la București.

Din cele 80 de miliarde de euro – bani europeni pentru România următorilor 7 ani – plus trei de grație la cheltuit, mulți vor putea fi accesați și de comunitățile locale, altfel decât doar prin dirijare de la centru, cum se întâmpla de obicei. Adăugați încă aproape 20 de miliarde de euro din fondurile din păcate încă necheltuite din alocările pentru perioada 2014-2020. 

De voi va depinde, în următorul mandat pe care vă pregătiți să îl începeți, dacă exodul va continua sau își va schimba sensul. Dacă gropile din drumuri se vor căsca în adâncuri sau dacă localitățile voastre se vor bucura de asfalt. Dacă vom scăpa de WC uri în curtea școlii și de spitale în paragină, transformate în anticamere ale morții. Dacă vom avea internet de bandă largă și acces la rețeaua de gaze naturale sau ne vom încălzi, ca în Evul Mediu, cu lemne. Dacă oamenii vor respira un aer mai curat sau se vor sufoca pe străzile pline de mașini. Dacă orașele voastre vor avea centură ocolitoare modernă sau se vor lăsa traversate în comntinuare de cei care le tranzitează. 

Există, deja, comunități unde schimbarea s-a produs. Orașele, comunele, satele care au folosit banii europeni cu viziune și continuitate fac din România, în acele zone, egala multor state occidentale. Deci, se poate. Resurse financiare există. Avem nevoie de viziune, înțelegere, devotament față de comunități și muncă în echipă. 

Șansa modernizării României europene începe de pe ulițele abandonate din săracele noastre sate și se poate vedea până și de la înălțimea unui penthouse din orașul lui Bucur. Altă cale nu e.

Marea Britanie a devenit la 1 februarie 2020 primul stat membru din istorie care a părăsit construcția europeană. După aproape patru ani de la referendumul care a accentuat paradigma de transformare a relațiilor internaționale și în urma unei perioade de negocieri lungi și complicate britanicii și europenii și-au atins țelurile: Regatul Unit a ajuns de principiu un stat terț, până când finalul perioadei de tranziție va statua viitoarea relație UK – UE, iar țările membre ale Uniunii Europene și instituțiile UE au trecut proba unității și a principiului “o singură voce” în negocieri.

Simultan cu ultimele zilei ale apartenenței britanice la UE, președintele Klaus Iohannis a adus un element de noutate în discursul său anual susținut în fața ambasadorilor străini acreditați la București. Șeful statului a anunțat atunci că România și Marea Britanie lucrează la modernizarea parteneriatului strategic bilateral.

Parteneriatul Strategic dintre Londra și București a fost lansat în anul 2003, înaintea aderării României la NATO și la Uniunea Europeană, și a fost reînnoit în 2011. Însă, în ultimii ani, majoritatea parteneriatelor strategice cruciale ale României au primit noi impulsuri. În noiembrie 2018, înainte de Centenarul Marii Uniri, președinții Iohannis și Macron au semnat la Paris o foaie actualizată a Parteneriatului Strategic dintre România și Franța. În august 2019, președinții Iohannis și Trump au adoptat la Casa Albă o declarație comună care se adaugă suitei de documente strategice care dau un nou contur dinamicii relației strategice dintre România și SUA.

Anunțul președintelui Klaus Iohannis a fost reafirmat recent și de ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu, într-un interviu pentru CaleaEuropeană.ro în care șeful diplomației române a precizat că Bucureștiul și Londra sunt în faza de negociere a unui document al Parteneriatului Strategic bilateral care să așeze baza relațiilor dintre România și Regatul Unit post-Brexit.

România a jucat în toată această perioadă a negocierilor privind Brexit ca un aliat și un partener fidel valorilor pe care și le-a asumat prin aderarea la NATO și la Uniunea Europeană. La nivel european, Bucureștiul a urmărit să se asigure că drepturile cetățenilor europeni, implicit români, din Marea Britanie vor fi respectate după Brexit, inclusiv în cursul președinției române la Consiliul UE, termenul inițial când ieșirea Marii Britanii din UE ar fi trebuit să se producă. La nivelul emancipării strategice europene, îndeosebi în planul apărării, România a articulat o poziție echilibrată care să nu determină o dublare a eforturilor NATO și o concurență pentru Alianța Nord-Atlantică, în condițiile în care, după Brexit, 80% din cheltuielile militare din cadrul Alianței sunt realizate de aliați non-UE. Pe plan aliat, România a beneficiat de relația sa strategică cu Marea Britanie, forțele aeriene britanice fiind printre primele ramuri militare aliate care au trimis avioane de luptă la Marea Neagră în cadrul misiunilor de poliție aeriană ale NATO realizate în contextul anexării Crimeei de către Federația Rusă. Pe același plan, România s-a raliat gesturilor de solidaritate cu Marea Britanie în cazul Skripal, și a declarat la rândul său “persona non grata” un membru al corpului diplomatic al Rusiei acreditat la București. De asemenea, România și Marea Britanie fac parte, împreună, din grupul de aliați NATO care respectă principiul alocării a minim 2% din PIB pentru apărare.

Cea mai recentă evoluție în privința Parteneriatului Strategic dintre România și Regatul Unit a fost înregistrată în luna martie a anului 2019, când miniștrii apărării din Marea Britanie și din România au semnat, la Londra, un Memorandum de înțelegere privind cooperarea româno-britanică în domeniul apărării, un document prin care cele două țări au semnalat ”un angajament comun față de securitatea Mării Negre”.

Oportunitatea revigorării parteneriatului dintre București și Londra își are importanța, în mod special, în planul cooperării militare și în domeniul apărării. Marea Britanie are al doilea cel mai mare buget al apărării din cadrul NATO. România își continuă procesul de consolidare a poziției de pol de stabilitate regional, așa cum reiese și din Strategia Națională de Apărare a Țării.

Planurile de modernizare a Bazei Aeriene Mihail Kogălniceanu de la Marea Neagră și viitorul Corp multinațional de Sud-est pe care România îl va găzdui la Sibiu sunt câteva dintre elementele concrete ale obiectivelor de securitate ale României care vor avea nevoie de susținere și de prezență militară aliată.

Într-o pondere la fel de ridicată în ecuația parteneriatului bilateral este plasată și cooperarea judiciară și în materie penală sau valoarea adăugată pe care schimbul de informații o aduce securității comune.

Nu va trebui lăsată deoparte nici componenta economică. Riscul încheierii unei perioade de tranziție post-Brexit fără un acord de liber schimb între UE și Regatul Unit este ridicat, caz în care raporturile comerciale dintre cele două blocuri vor fi reglementate de prevederile Organizației Mondiale a Comerțului.  În prezent, Marea Britanie este al 6-lea partener comercial al României din Europa, iar țara noastră înregistrează un excedent comercial în raport cu Regatul Unit, care este a 5-a piață de destinație a exporturilor românești.

Pandemia cu noul coronavirus a modificat substanțial ordinea priorităților imediate, însă a acutizat și tensiunile transatlantice. De aceea, vorbim și de o necesitate politică a revigorării Parteneriatului Strategic dintre România și Regatul Unit, mai ales că atât București, cât și Londra sunt actori pledanți ai unei relații transatlantice solide între Europa și America de Nord.

Relațiile dintre România și Marea Britanie au și o puternică istorie recentă. Londra s-a numărat printre primele voci politice occidentale care și-au manifestat sprijinul pentru aderarea României la Uniunea Europeană și la NATO. În pofida Brexit-ului, Marea Britanie nu părăsește Europa, iar Londra nu își poate permite o izolare, care în actualul climat global ar acutiza ideea de faliment geopolitic al Occidentului. Or, o ranforsare a Parteneriatului Strategic Londra-București ar fi o veste bună pentru întreaga arhitectură de securitate euro-atlantică.