Rolul supravegherii și reglementării nu este acela de a frâna inovarea sau transformarea structurală, ci de a limita riscurile care pot însoți aceste schimbări, în contextul în care Europa este uneori „acuzată de suprareglementare”, a explicat președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, în cadrul conferinței anuale organizată în colaborare cu Institutul Hoover, care are un „titlu provocator”: „Următoarea criză financiară?”
„Semnul întrebării este, desigur, intenționat. El semnifică mai degrabă o întrebare decât o previziune și definește obiectivul nostru pentru următoarele două zile, și anume să examinăm modul în care putem proteja stabilitatea financiară într-o eră a transformărilor rapide. Trebuie să ținem cont de două aspecte atunci când ne gândim la acest subiect”, a precizat Lagarde.
Ea a amintit că, pe tot parcursul perioadei postbelice, „sistemul financiar global a fost într-o transformare constantă, iar ritmul acesteia s-a accelerat odată cu progresele tehnologice”.
Al doilea aspect care trebuie luat în calcul, potrivit acesteia, este faptul că „ce pare nou reflectă adesea riscuri vechi sub o formă diferită”.
„Aici îmi vine în minte cartea lui Carmen Reinhart și Kenneth Rogoff despre istoria crizelor financiare, intitulată <<This Time Is Different>> (De data aceasta este diferit). Subtitlul cărții, foarte sugestiv, este <<Opt secole de nebunie financiară>>. După opt secole de experiență, cred că este corect să spunem că de data aceasta nu este deloc diferit. De aceea, cercetarea joacă un rol atât de important în protejarea stabilității financiare. Prin analize riguroase și o înțelegere solidă a trecutului, cercetarea ne ajută să vedem cum inovația avansează și remodelează economia, punând în același timp în evidență riscurile potențiale, astfel încât factorii de decizie să le poată aborda în mod proactiv”, a reliefat președinta BCE.
Din punctul său de vedere, „cercetarea este deosebit de importantă pentru a ne ajuta să înțelegem implicațiile transformărilor profunde care au remodelat sistemul financiar de la criza financiară mondială”.
„Una dintre schimbările structurale majore din sistemul financiar din ultimele două decenii a fost amprenta tot mai mare a instituțiilor financiare nebancare. În zona euro, instituțiile nebancare – de la fonduri de investiții și societăți de asigurări la fonduri de piață monetară și vehicule de securitizare – s-au extins de la aproximativ 140 % din PIB în 1999 la aproape 400 % în prezent. (…) Sectoarele bancar și nebancar nu numai că se schimbă rapid, dar sunt și strâns interconectate. În zona euro, de exemplu, expunerile activelor băncilor față de instituțiile nebancare sunt considerabile și reprezintă, în medie, aproximativ 10 % din totalul activelor instituțiilor semnificative”, a arătat Christine Lagarde.
În contextul acestor „transformări ale sistemului financiar, supravegherea și reglementarea rămân esențiale”.
„Factorii de decizie politică au datoria de a rămâne vigilenți la riscurile pentru stabilitatea financiară pe măsură ce acestea apar. Aceste riscuri pot apărea sub forme noi, pot surveni în sectoare care utilizează o terminologie obscură și pot fi ascunse sub masca inovării”, a atenționat președinta BCE.
„Într-o perioadă de transformări rapide ale sistemului financiar, unii ar putea crede că vechile riscuri nu mai sunt valabile. Însă cercetările și experiența demonstrează contrariul. Așa cum observa criticul francez Jean-Baptiste Alphonse Karr, <<Plus ça change, plus c’est la même chose>> – cu cât lucrurile se schimbă mai mult, cu atât rămân mai mult la fel. Cu alte cuvinte, de data aceasta nu este diferit”, a conchis Christine Lagarde.
