România investește insuficient în educație, relevă raportul OCDE „Education at a Glance 2026”, care arată că subfinanțarea domeniului se reflectă și în alți parametrii privind impactul învățământului.
În 2023, cheltuielile publice pentru educație, în România, au reprezentat 2,6% din PIB, un nivel scăzut în comparație cu celelalte țări, având în vedere că media OCDE a fost de 4,2% din PIB.
În același ani, cheltuielile publice pentru educație au reprezentat aproximativ 6,4% din totalul cheltuielilor publice, ceea ce se situează printre cele mai scăzute ponderi la nivel mondial și sub media OCDE de 9,8%.
În termeni nominali, România alocă 3.783 de dolari per elev în învățământul primar, de 3,4 ori mai puțin decât media OCDE, care este de 12.893 de dolari.
Decalajul se menține când vine vorba și de celelalte niveluri de învățământ. În învățământul gimnazial, cheltuielile per elev sunt de de 8.658 de dolari, cu mult sub media OCDE de 14.291 dolari.
OCDE împarte cheltuielile în cheltuieli de capital și cheltuieli curente: primele finanțează investițiile în active precum infrastructura, în timp ce cele din urmă acoperă costurile operaționale curente.
Cheltuielile curente pot fi, la rândul lor, defalcate în remunerația personalului și alte cheltuieli curente, precum achizițiile de bunuri și servicii și întreținerea de rutină.
În România, 86 % din cheltuielile curente ale instituțiilor de învățământ primar sunt alocate remunerațiilor personalului, comparativ cu o medie de 79 % la nivelul țărilor din OCDE, în timp ce restul este alocat altor cheltuieli curente.
Subfinanțarea descurajează participarea timpurie la programele de educație și îngrijire
Participarea la programele de educație și îngrijire timpurii (ECEC) este o practică obișnuită în rândul copiilor începând cu vârsta de 3 ani în toate țările OCDE.
În România, 76 % dintre copiii cu vârste cuprinse între 3 ani și 6 ani erau înscriși în programe ECEC în 2024, un procent inferior mediei OCDE de 90 %.
La nivelul învățământului superior (ISCED 5-8), majoritatea țărilor din OCDE găzduiesc un număr mai mare de studenți internaționali decât trimit în străinătate. În medie, la nivelul OCDE, studenții care pleacă în străinătate reprezintă 6 % din totalul studenților naționali (indiferent dacă sunt înscriși în țară sau în străinătate), în timp ce studenții străini reprezintă 12 % din totalul studenților înscriși în țară în 2024. În România, ponderea studenților care pleacă în străinătate este de 6 %, în timp ce ponderea studenților străini este, în medie, de 7 %.
Rezultatele instituțiilor de învățământ și impactul învățării
Investițiile reduse în educație au impact negativ exponențial, afectând individul, piața muncii și economia, per total, relevă raportul OCDE care arată că, la nivel global, tot mai multe persoane obțin calificări superioare.
La nivelul țărilor membre ale OCDE, 43 % dintre adulții cu vârsta activă (25-64 de ani) dețin o diplomă de studii superioare, în timp ce ponderea adulților cu studii secundare superioare sau post-secundare non-terțiare este ușor mai mică, situându-se la 39 %.
Raportul OCDE relevă că țara noastră este contra trendului global. În România, ponderea adulților cu studii superioare se situează sub media OCDE, la 19 %, în timp ce ponderea adulților cu studii postliceale sau postliceale non-terțiare este peste media OCDE, la 56 %
Deși tot mai mulți tineri adulți obțin o diplomă de învățământ superior, ponderea persoanelor a căror cea mai înaltă calificare este învățământul secundar superior cu orientare vocațională. Profesională este în scădere în aproape toate țările OCDE. Acest lucru se întâmplă și în România, unde, în 2025, 59 % dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani au studii liceale tehnologice sau vocaționale, comparativ cu 45 % dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani.
Tinerii și tinerii adulți care nu sunt nici angajați, nici încadrați în sistemul de învățământ sau de formare profesională (NEET) reprezintă o preocupare politică majoră, întrucât perioadele prelungite de inactivitate la o vârstă fragedă pot avea efecte negative de durată asupra rezultatelor socio-economice din viitor.
Raportul OCDE scoate la iveală că, în România, 23 % din totalul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani se aflau în situația NEET în 2025. În comparație, ponderea medie a tinerilor NEET în țările OCDE a fost de 14 % în 2025.
Rezultatele privind ocuparea forței de muncă în rândul absolvenților recenți de studii superioare variază de la o țară la alta și sunt influențate de condițiile economice, cererea de forță de muncă și politicile publice. În România, rata șomajului în rândul tinerilor cu studii superioare a scăzut de la 6% în 2015 la 3% în 2025. Ratele corespunzătoare din țările OCDE pentru care există date disponibile pentru ambii ani au fost, în medie, de 7 % în 2015 și de 5 % în 2025.
Importanța calificărilor superioare pe piața muncii se reflectă și în venituri. În aproape toate țările OCDE, lucrătorii (cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani) fără studii superioare au venituri sub media națională.
În România, lucrătorii angajați cu normă întreagă pe tot parcursul anului, al căror nivel maxim de studii îl reprezintă liceul cu profil general (teoretic) câștigă cu 11 % mai puțin decât media națională, cei cu studii profesionale sau tehnologice câștigă cu 8 % mai puțin, iar cei cu un nivel de educație sub nivel liceal câștigă cu 18 % mai puțin.
La nivelul OCDE, diferențele salariale sunt de 13 % pentru absolvenții de învățământ liceal cu profil general, de 17 % pentru absolvenții învățământului profesional/ tehnologic și de 31 % pentru un cei cu nivel de educație sub cel liceal.
Deși diferența este modestă, în România, lucrătorii care au ca cel mai înalt nivel de studii o calificare profesională/ tehnologică se confruntă cu o diferență salarială mai mică față de media națională, comparativ cu cei cu studii liceale cu profil general, o tendință care diferă de media OCDE.
