România rămâne un aliat de încredere al Statelor Unite, unul dintre statele europene aflate într-o comunitate de destin și solicită o participarea Europei, inclusiv a României, în negocierile de pace din Ucraina, Bucureștiul având printre argumente și faptul că a donat pentru apărarea Ucrainei 25% din zestrea sa cea mai modernă de apărare antirachetă, a declarat ministrul de externe Emil Hurezeanu într-un interviu acordat pentru CaleaEuropeană.ro, la Conferința de Securitate de la München, în cadrul căreia a asigurat că discursul vicepreședintelui american J.D. referitor la alegerile din România nu reprezintă un sprijin pentru curentele anti-occidentale din țara noastră.
În cadrul Conferinței de Securitate de la München, ministrul Hurezeanu a precizat că a avut întâlniri – cu generalul Keith Kellogg, emisar special al președintelui SUA pentru Rusia Ucraina, cu membri ai Congresului american – care au reconfirmat că parteneriatul strategic dintre România și SUA se menține solid, în ciuda unor declarații critice.
“Generalul Kellogg, care este un mandarin al relațiilor de securitate, cunoaște bine România de multă vreme. Una din fiicele lui a lucrat în prima fază a războiului din Ucraina la Brăila, pentru a-i ajuta pe refugiații ucrainieni (…) A repetat cuvintele pe care ni le-a adresat colegilor militari la o reuniune din iunie anul trecut, din Statele Unite, când a spus că America are în România un aliat loial, puternic și durabil”, a afirmat Hurezeanu.
Referindu-se la discursul vicepreședintelui J.D. Vance, care a menționat anularea alegerilor prezidențiale din România, Hurezeanu a explicat că aceste afirmații reflectă preocupările interne ale SUA privind procesele electorale și nu reprezintă un sprijin pentru curentele anti-occidentale din România.
“Din discursul vicepreședintelui Vance, critic și foarte direct îndreptat spre situația din România, nu a reieșit că administrația nouă a Statelor Unite, nici măcar vicepreședintele însuși, sprijină curentele anti-occidentale din România“, a spus ministrul de externe, precizând că decizia anulării alegerilor aparține celei mai înalte instanțe judiciare din România și că serviciile de informații au oferit probele pe care le-au avut și le-au putut face publice.
Șeful diplomației române a explicat că “există o sensibilitate americană la probleme legate de alegeri”, amintind faptul că reprezentanții administrației Trump și susținătorii acesteia au criticat administrația Biden, iar “partizanii administrației Trump, în mod radical au intrat în Capitoliu la câteva zile după ce s-au anunțat rezultatele alegerilor”. “Cred că aici a fost o vulnerabilitate a propriei experiențe, apropo, a propriei atitudini legate de alegeri”, a argumentat Hurezeanu.
Ministrul a evidențiat, de asemenea, importanța participării României și a celorlalte state europene în negocierile de pace pentru Ucraina, având în vedere sprijinul consistent oferit de acestea Kievului și sprijinul pace durabilă și justă în regiune.
Potrivit lui Hurezeanu, emisarul special pentru pace al președintelui Trump “a acceptat punctele noastre de vedere, le a confirmat, a spus că n-are nicio îndoială” cu privire la viziunea românească asupra viitoarelor negocieri de pace.
“Nu vrem ca Ucraina să piardă. Acest război nu trebuie pierdut de Ucraina și în niciun caz nu trebuie câștigat de Rusia“, a subliniat ministrul de externe, considerând că modul în care administrația Trump a abordat discuțiile la Conferința de Securitate prin afirmația că Europa va fi consultată, dar exclusă de la tratative a reprezentant “o operațiune de testare” a unității și coeziunii europenilor, aceea că Statele Unite împreună cu Rusia poate să treacă peste capul europenilor.
Șeful diplomației române a precizat că reuniunea europeană de urgență găzduită de președintele francez Emmanuel Macron ar putea avea rolul de a pregăti un summit al Consiliului European în format 27 cât mai curând posibil și că România are toate argumentele pentru a lua parte la aceste discuții, neconfirmând participarea noastră la Paris.
“Vrem să participăm alături de aliații noștri din NATO și din Uniunea Europeană la tratativele de pace și vrem să fim parte și la reconstrucția Ucrainei, pentru că rolul nostru în acest război de ajutorare a Ucrainei a fost dintre cele mai importante (…) Nu avem doar frontiera cea mai lungă cu Ucraina, ci am sprijinit transferul a peste un milion de refugiați, transferăm în fiecare sezon al recoltelor între 50 și 60 de milioane de tone de cereale ucrainiene prin porturile noastre, antrenăm piloți de 16 ucrainieni. Am cedat Ucrainei unul din bateriile Patriot, una din cele cele patru, 25% din zestrea noastră cea mai modernă de apărare antirachetă. Suntem una din țările care respectă pactele, tratativele. Suntem una din țările europene aflate într-o comunitate de destin cu Statele Unite încă de la Revoluția Română”, a conchis Hurezeanu.
Interviul integral:
Calea Europeană: Bună ziua, doamnelor și domnilor și bun găsit de la München prin corespondență specială Calea Europeană de la Conferința de Securitate. Îl avem alături de noi pe domnul ministru de externe Emil Hurezeanu, care a participat în aceste trei zile la conferință și la foarte multe întâlniri. Domnule ministru, vă mulțumim pentru interviu și bine ați venit pe Calea Europeană!
Emil Hurezeanu: Vă mulțumesc și eu!
Calea Europeană: Domnule ministru, după întâlnirile pe care le-ați avut cu oficiali americani și îi numesc aici pe Richard Grenell, trimisul special al lui Donald Trump pentru probleme globale, generalul Keith Kellogg, emisarul special al președintelui SUA pentru Rusia și Ucraina, dar și foarte mulți congresmeni americani. Am văzut și discursul vicepreședintelui SUA J.D Vance, în care nominalizat România și vom discuta ulterior. Cum evaluați viitorul Parteneriatului Strategic România-SUA, pornind de la aceste prime contacte cu administrația Trump și credeți că mesajele transmise la München indică o schimbare de paradigmă în relația transatlantică și în relația cu România?
Emil Hurezeanu: Încep cu a doua parte a întrebării: Nu! Nu putem vorbi de o schimbare a paradigmei relațiilor noastre cu Statele Unite în ce privește parteneriatul strategic și așa mai departe, pentru că e vorba de o fază preliminară. Reprezentanții oficiali ai administrației Trump, care au fost în aceste zile la München, au avut roluri și partituri diferite și și-au dozat aceste partituri în funcție de interlocutori, în funcție de reacția interlocutorilor și în funcție de contextele, și ele în schimbare ale Conferinței de Securitate. Cine era în audiență când era vorba de discuțiile pe scena principală? Cine era de cealaltă parte a mesei, când era vorba de discuții bi sau multilaterale în cadre mai largi? De exemplu, generalul Kellogg, care este un mandarin al relațiilor de securitate, cunoaște bine România de multă vreme. Una din fiicele lui a lucrat în prima fază a războiului din Ucraina la Brăila, pentru a-i ajuta pe refugiații ucrainieni, care a fost în mai multe rânduri România și care are o părere foarte consolidată despre parteneriatul româno-american, despre foarte buna lui funcționare și despre loialitatea și competența partenerilor militari, în primul rând români, pe care-i cunoaște de multă vreme. El este emisarul președintelui Trump pentru Ucraina. A luat notă de cerințele noastre. Vrem în continuare să consolidăm parteneriatul, vrem să menținem bazele, vrem să jucăm același rol important pe flancul estic, alături de Polonia și țările baltice, dar cu posibilitățile noastre mult mai extinse când e vorba de relațiile cu Statele Unite pentru că avem două din cele mai importante baze americane din Europa, pe care vrem să le menținem. Părerea noastră despre continuarea tratativelor în ceea ce privește posibila pace în Ucraina este bine definită. Vrem ca această pace să asigure suveranitatea, integritatea Ucrainei. Vrem să fie o pace durabilă. Vrem să participăm alături de aliații noștri din NATO și din Uniunea Europeană la tratativele de pace și vrem să fim parte și la reconstrucția Ucrainei, pentru că rolul nostru în acest război de ajutorare a Ucrainei a fost dintre cele mai importante.
Calea Europeană: Dacă îmi permiteți, în acest punct de vedere, afirmația generalului Kellogg după întâlnirea cu dumneavoastră, după întâlnirea cu mai mulți oficiali europeni, după întâlnirea cu președintele ucrainean Zelenski, a fost cea legată de excluderea Europei din negocierile de pace dintre SUA, Rusia și Ucraina, dar că Statele Unite vor consulta aliații europeni. Keith Kellogg u se va afla la Bruxelles pentru întâlniri cu NATO și Uniunea Europeană, înțelegem că va fi și o întâlnire cu reprezentanții României, Poloniei și țărilor baltice, dar această abordare pare să ridice serioase îngrijorări pentru întreaga regiune. Pentru Europa pare că este o discuție și o pace făcută peste capul europenilor și aș dori să vă întreb cum afectează această abordare interesele noastre de securitate? Cum ne vom coordona cu partenerii, pentru că urmează și un summit pe care președintele francez Emmanuel Macron îl convoacă de urgență la Paris? Unde ne situăm?
Emil Hurezeanu: Ați trecut prea ușor de la discuțiile pe care Kellogg le-a avut cu mine, cu alți parteneri ai Statelor Unite, aici, la München, la concluziile lui de ieri, de la prânzul unei fundații ucrainiene la care erau de față mai toți înalții reprezentanți americani, dar și mulți miniștri de externe din țări ale Uniunii Europene. Partiturile și rolurile emisarilor americani au fost diferite și s-au schimbat de la context la context. Am avertizat la începutul acestei conversații. În discuția cu mine, generalul Kellogg a acceptat punctele noastre de vedere, le a confirmat, a spus că n-are nicio îndoială, a repetat cuvintele pe care ni le-a adresat colegilor militari la o reuniune din iunie anul trecut, din Statele Unite, când a spus că America are în România un aliat loial, puternic și durabil. I-am repetat aceste cuvinte. L-am întrebat dacă mai este valabilă, în perspectiva noii administrații, acest enunț, această formulă și el a spus: “Bineînțeles, suntem în continuare de acord cu ceea ce ați făcut cu rolul vostru acum și cu rolul vostru în viitor, în contextul regional, în contextul războiului din Ucraina, în contextele mai largi ale parametrilor de securitate europeni și americani în Europa“. Apoi lucrurile s-au schimbat. E adevărat că el a făcut această afirmație. În această dimineață am avut o întrunire oarecum restrânsă, cu 13 miniștrii ai afacerilor Externe din Uniunea Europeană, condusă de Kaja Kallas, Înaltul Reprezentant pentru pentru Afaceri Externe al Uniunii Europene. Aici am observat că diverși colegi, de exemplu, Kaja Kallas în această calitate oficială, au avut întâlniri cu secretarul de stat Marco Rubio, în care acesta a căutat să dilueze oarecum afirmațiile generalului Kellogg și să spună că nu va fi chiar așa. Adică că Europa nu va fi exclusă. Este foarte greu să excluzi Europa, cu cel mai mare număr de membri ai Alianței Nord-Atlantice, în condițiile tratatelor și pactelor pe care europenii le au de-a lungul deceniilor, de la Al Doilea Război Mondial încoace, cu Statele Unite, din contextul pregătirilor pentru pace. E adevărat că președintele Trump dorește o relație directă bilaterală cu administrația de la Moscova. E adevărat că președintele Trump urmărește probabil ca acel “burden-sharing“, adică împărțirea, distribuirea poverii cheltuielilor de apărare și de război, să fie transformat într-un fel de “burden-shifting”, adică să nu mai existe cheltuieli americane, în general legate de situația din Ucraina și legate de europeni și ca europenii să asume toate cheltuielile în ceea ce- privește. În contextul războiului din Ucraina, 53% din fondurile de apărare ale ucrainienilor sunt furnizate din propriul buget, 25% de europeni și 20% de americani. Suntem în situația în care, chiar și în această situație, când e vorba de continuarea războiului, cel puțin până la sfârșitul anului, putem vorbi de o balanță. Nu vrem ca Ucraina să piardă. Acest război nu trebuie pierdut de Ucraina și în niciun caz nu trebuie câștigat de Rusia. Suntem interesați să asistăm la o pace justă, durabilă, care să respecte așteptările tuturor aliaților euro-atlantici ai Ucrainei. Suntem conștienți că aici nu este vorba numai de securitatea și de pacea în Ucraina, ci și de securitatea și pacea în Europa. În fine, credem că ofensiva înalților demnitari americani în Europa, apoi la Moscova, în curând va avea mai multe, mai multe, mai multe fețe, încă nu este definită, nu există concluzii. Ultimele decizii le va lua președintele Trump în cunoștință de cauză și că toate aceste declarații ale înalților oficiali americani au avut și un rol de testare care urmărește care este reacția europenilor. Dacă europenii răspund în mod diferit sau nu în mod unitar, coerent, coeziv, la aceste propuneri care uneori sunt lansate fără multe menajamente. Asistăm, poate la o schimbare. Un coleg european spunea că nu mai vedem în America o altă țară, este o țară o țară nouă, o țară diferită cu evoluții complicate, uneori dramatice, ci o altă planetă. Trebuie să ne obișnuim cu paradigme noi, cu parametri noi.
Calea Europeană: Și dacă trebuie să ne obișnuim cu paradigme noi, m-aș întoarce un pic la ce ați spus legat de întâlnirea cu Keith Kellogg și felul în care s-a referit la România anul trecut, spunând că are încredere că vom rămâne un aliat fiabil și de încredere și acum v-a reconfirmat acest lucru. Însă, între timp, ceva s a întâmplat în România. Am avut acele interferențe și acele modalități de interferențe specifice actorului de la de la Răsărit, care au condus la un proces electoral viciat, așa cum a constatat Curtea Constituțională și am avut acele alegeri prezidențiale anulate. Și a venit, colac peste pupăză, dacă pot să folosesc această afirmație deloc diplomatică, discursul lui J.D. Vance de aici, de la München, unde a fost puternic critic față de Europa, folosind anularea alegerilor din România ca muniție pentru discursul său legat de retragerea democrației europene, renunțarea la discursul liber. Din perspectiva afirmațiilor generalului Kellogg și discuțiilor pe care le-ați avut cu reprezentanți american credeți că astfel de declarații alimentează curentele antioccidentale în țara noastră și ar da senzația că Statele Unite ar susține un curent anti-occidental în România? Și care este poziția României față de această narațiune?
Emil Hurezeanu: Din discursul vicepreședintelui Vance, critic și foarte direct îndreptat spre situația din România, nu a reieșit că administrația nouă a Statelor Unite, nici măcar vicepreședintele însuși, sprijină curentele anti-occidentale din România. Dimpotrivă, s-a referit în mod explicit, tehnic, aproape, la calitatea, pe care domnia sa o consideră îndoielnică a anulării alegerilor, pornind de la probe șubrede, le-a declarat el, oferite de serviciile de informații. Serviciile de informații au oferit probele în măsura în care le-au avut și în măsura în care au putut să o facă. În acel moment, Consiliul Suprem de Apărare a Țării le-a desecretizat. A existat o hotărâre a Curții Constituționale care este cea mai înaltă instanță judiciară din țară. Putem discuta cât de elocvente, de cât de definitive de blindate au fost aceste probe, dar nu doar probele serviciilor secrete au dus, au dus la anularea legilor, ci o hotărâre a unei curți legale, a celei mai înalte instanțe judiciare din România. Există apoi posibilitatea discutării situației în continuare prin apariția unor probe noi. S-a văzut între timp că toți aliații europeni, dar și oficiile competente din ale fostei administrații administrații Biden din Statele Unite au confirmat îngrijorările României. Nu sunt deloc convins că Statele Unite, chiar prin vocea vicepreședintelui, prin discursul său critic, bineînțeles, la adresa situației legate de alegerile, de consecințele anulării celui de-al doilea tur de scrutin prezidențial, acestea nu echivalează cu o încurajare a curentelor anti-occidentale. După România a avizat și Germania, care are săptămâna viitoare alegeri. Faptul că vicepreședintele nu a dorit să îl întâlnească pe încă cancelarul Olaf Scholz, ci a întâlnit-o pe Alice Weidel, care este șefa partidului populist, anti-occidental anti-european din Germania și care are șanse să obțină un scor important în alegerile de sâmbăta trecută, ne arată că există o sensibilitate americană la probleme legate de alegeri. Să nu uităm că administrația Trump actuală, reprezentanții ei, suporterii și alegătorii între timp majoritari ai acestei administrații au criticat administrația Biden pentru așa zisa falsificare a alegerilor din 2020. A existat apoi acel incident în care suporterii, partizanii administrației Trump, în mod radical au intrat în Capitoliu la câteva zile după ce s-au anunțat rezultatele alegerilor. Deci suntem într-o situație în care mulți membri ai administrației Trump percep cu îngrijorare felul în care alegerile, la un moment dat pot să aibă loc, pot să fie în interpretare sau în percepția celor care le interpretează, diferite de ceea ce cred ei că trebuie să fie alegerile. Deci cred că aici a fost o vulnerabilitate a propriei experiențe, apropo, a propriei atitudini legate de alegeri.
Calea Europeană: Putem să vorbim despre două viziuni concurente între Europa și Statele Unite asupra înțelegerii sistemului democratic, unde vedem o prevalență a normelor și a încadrării respectării dreptului la liberă exprimare prin norme, pe când în Statele Unite poate vorbim de o abordare mai conservatoare, dar care vrea să stimuleze altfel libertatea, dacă permiteți acest mic comentariu pentru a adresa o întrebare legată de relația cu Statele Unite. A apărut în spațiul public din România ideea că secretarul de stat, ar fi urmat să aibă o întâlnire cu delegația română, cu dumneavoastră. A fost în discuție în așa ceva? Trebuia să aveți o întâlnire cu Marco Rubio și a fost ea anulată, deoarece în programul Departamentului de Stat nu a apărut această chestiune. A fost o întâlnire programată și nu s-a întâmplat?
Emil Hurezeanu: N-a apărut nici în programul meu. Există intenții de a sta de vorbă cu secretarul de stat Rubio. Încă înaintea instalării inaugurării noii administrații am avut o discuție cu diplomații americani de la București în care voiau să fixeze o întâlnire telefonică. Căzusem de acord, încă de la sfârșitul lui ianuarie. Lucrurile se precipită. Planul de pace pentru Ucraina și multitudinea interlocutorilor reali, posibili, utili pentru Statele Unite în această perioadă, au condus doar la programarea unor întâlniri aici la München, care este prima platformă în care ne puteam întâlni fără probleme cu interlocutorii pe care i-ați numit. Mai mulți senatori republicani, mai mulți senatori democrați și generalul Kellogg. N-am avut o întâlnire planificată cu secretarul de stat Marco Rubio. Ea însă oricând poate să aibă loc. Nu aici, la München. Nu a fost planificată o astfel de întâlnire.
Calea Europeană: Ați spus că ați avut întâlnirea cu șefa diplomației europene, Kaja Kallas, o întâlnire de coordonare informală între miniștrii de externe europeni, prima după ce am avut această cascadă de declarații. Urmează summitul pe care președintele francez Emmanuel Macron îl găzduiește la Paris. Cum vede România acest proces? Participăm? Suntem într-o situație diferită când avem un președinte interimar nou instalat.
Emil Hurezeanu: Da, există un președinte interimar, dar care are putere practic constituțională, legală, de reprezentare. Nu poate convoca Parlamentul, nu poate avea discursuri în Parlament, poate numi sau rechema ambasadori și poate exercita drepturile autorității prezidențiale fără niciun fel de îngrădiri când e vorba de reprezentare la Consiliul European sau în alte forumuri mai mult sau mai puțin formale. În ceea ce privește întâlnirea pregătită sau propusă de președintele Macron pentru luni, la Paris, lucrurile ne păreau oarecum cunoscute, pentru că formula franceză, după reanimarea triunghiului Weimar – Franța, Germania și Polonia -, a fost extinsă. Participă aici și Spania, Italia și Marea Britanie. Au mai avut astfel de întâlnire, de această dată în așteptarea unui Consiliu European. Probabil el va avea loc cât se poate de repede, la care să participe toți cei 27. Nu este completă acum formula și se mai fac eforturi de amenajare, de extindere a formulei participanților la summitul de la Paris. Danemarca și Olanda au fost cooptate în numele statelor nordice și pornind de la faptul că Danemarca, de exemplu, a finanțat susținerea Ucrainei mai mult decât Franța, Italia, Spania și Portugalia la un loc. Suntem în situația în care să solicităm, cu argumente pe care nu este nevoie să le producem. Toată lumea știe asta și apreciază asta. Nu avem doar frontiera cea mai lungă cu Ucraina, ci am sprijinit transferul a peste un milion de refugiați, transferăm în fiecare sezon al recoltelor între 50 și 60 de milioane de tone de cereale ucrainiene prin porturile noastre, antrenăm piloți de 16 ucrainieni. Am cedat Ucrainei unul din bateriile Patriot, una din cele cele patru, 25% din zestrea noastră cea mai modernă de apărare antirachetă. Vom primi în schimb un nou Patriot și avem și alte alte compensații din partea unor state asemănătoare în atitudinea față de Ucraina. Noi nu vom înceta să pretindem acest lucru. Suntem de la început și fără abatere una din țările care a făcut cel mai mult pentru Ucraina. Suntem una din țările care vrea o pace justă, durabilă, cu participarea tuturor părților interesate. Suntem una din țările care respectă pactele, tratativele. Suntem una din țările europene aflate într-o comunitate de destin cu Statele Unite încă de la Revoluția Română. Militarii noștri au murit împreună cu militarii americani în teatrele de război din întreaga lume. Pro-americanismul românilor a fost recunoscut decenii în șir, alături doar de cel al polonezilor, ca una dintre garanțiile cele mai stabile ale continuității influenței americane în Europa, în general, și în Europa de Est, în special. Nu facem nicio diferență între ele. Dimensiunile pot fi în schimbare, amenajate. Putem vorbi de o geometrie variabilă a adaptării normelor și regulilor pornind de la noile realități. Și în lume, și în interiorul țărilor. Din cauza asta, tema Conferinței de la München este multipolarizarea. Nu doar în lume, între Statele Unite, Rusia. Și Europa trebuie să fie unul din poli. Trebuie să ni-l dorim, să îl configurăm și să întărim. Asta este și dorința noastră, în așa fel încât să fim recunoscuți și să fim parte și a procesului de pace, chiar dacă deocamdată unul sau altul din emisari, într-o operațiune de testare, consideră că o pace cu Ucraina pe care o gestionează Statele Unite împreună cu Rusia poate să treacă peste capul europenilor. Aici este un accident de parcurs, este o testare, este semantică a procesului de pace, care poate fi contrazisă și de alte semanticii, și de alte sensuri, și de alte interpretări, și ele precis vor reveni chiar și în discursurile oficialilor americani. Deci ce se întâmplă? Ordinea mondială, fie ea multilaterală, așa cum a fost creată după al Doilea Război Mondial, în primul rând la inițiativa învingătorului, învingătorul democrației liberale împotriva despotismului, împotriva nazismului. Datorită Americii s-a creat Uniunea Europeană. Datorită Americii avem Alianța Nord-Atlantică. Datorită Americii avem modelul de dezvoltare și de securitate care ne-a adus atât cât ne-a adus pace și prosperitate tuturor celor care facem parte din această constelație în ultimele decenii. Este imposibil ca Statele Unite să renunțe la acest model performant. El poate fi reamenajat. Trebuie să fim atenți, trebuie să fim lucizi și să fim gata să participăm la formulele noi, să fim atenți la propriile noastre evoluții și la acomodările sau calibrările, pe care să le avem în primul rând cu partenerii europeni, dar fără să renunțăm la partenerii americani.
Calea Europeană: Domnule ministru, vă mulțumesc pentru acest interviu de la Conferința de Securitate de la München.
Emil Hurezeanu: Mulțumesc.
