Europa se confruntă cu un număr nemaiîntâlnit de solicitanți de azil și refugiați: în 2015, mai mult de un milion de cereri de azil au fost înregistrate, potrivit unui raport emis de Directoratul General pentru Politici Interne. Pentru aproximativ 350.000 – 450.000 de persoane le-a fost acceptat statutul de refugiat, o cifră ce depășește oricare altă criză de după cel de-al Doilea Război Mondial, în timp ce un număr ridicat de aplicanți încă așteaptă o decizie. Cu toate acestea, un număr ridicat de refugiați sunt concentrați în câteva state: Italia, Grecia, Ungaria, iar statele lor de destinație sunt Suedia, Austria și Germania. Mai mult, solicitanții de azil sunt foarte diversificați din punct de vedere al statelor de origine, profil și motivație, iar numărul de copii neînsoțiți este mai mare ca niciodată.
Integrarea refugiaților pe piața forței de muncă, un impact pozitiv pe termen mediu și lung
Pentru majoritatea refugiaților integrarea pe piața muncii este cea mai relevantă și durabilă soluție. Acesta este un consens împărtășit între experți, și anume faptul că participarea pe piața muncii este singurul cel mai important pas pentru o integrare de succes în cadrul societăților gazdă, având în vedere că un număr mare dintre aceștia vor locui în Uniunea Europeană pentru mulți ani.
Pe termen mediu și lung un impact pozitiv poate fi dobândit dacă refugiații sunt bine integrați pe piața muncii. Acest lucru presupune investiții majore în capitalul uman, în mod special în statele unde valurile migratorii recente sunt percepute drept o oportunitate de a rezolva problemele îmbătrânirii populației. Așadar, o integrare completă a acestora ar putea ajuta la stoparea îngrijorărilor cu privire la problemele demografice.
Integrarea pe piața muncii este un proces multifațetat, trecând prin diferite faze de-a lungul timpului și implicând o varietate a actorilor pe diferite niveluri. Unele state, precum cele scandinave, au o experiență îndelungată și politici avansate în sectorul integrării sociale. În contrast, pentru statele din centrul și estul Europei aceasta este o experiență cu totul nouă. Ele se confruntă cu managementul acestor numere mari de persoane ce solicită azil într-un mod cuprinzător și coordonat, având totodată în vedere un termen lung al integrării.
Politicile de azil la nivelul UE
Criza refugiaților a pus Uniunea Europeană în dificultate privind gestionare și integrarea noilor veniți în societăți și economii. Începând cu anii 2000, Comisia Europeană a propus un număr de acte legislative menite să construiască un Sistem European Comun de Azil. Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au alcătuit această legislație, în prezent existând 4 diferite seturi de legislații: Reglementarea Dublin, Directiva Procedurii de Azil (reformată), Directiva pentru Condițiile de Primire (reformată), normele EURODAC pentru prelevarea amprentelor digitale.
În Suedia, Austria și Germania au fost înregistrate peste 75% din aplicațiile de azil la nivelul statelor membre
Potrivit graficului, există diferențe între repartizarea refugiaților. În timp ce unele sunt principalele state de primire, precum Italia, Grecia și Ungaria, altele sunt destinațiile finale- state precum Suedia, Austria, Germania. Aceste state au primit mai mult de 75% dintre aplicații, în timp ce anumite state au primit mai puțin de 100 de aplicații de azil (Slovacia, Croația, Slovenia, Lituania, Estonia și Letonia). Mulți dintre refugiați nu pot depune cereri de azil, așadar nu au putut fi contorizați de statisticile oficiale.
Peste 50% dintre aplicanții de azil provin din Siria
Cele mai recente date arată că din punct de vedere al țării de origine, cei mai mulți refugiați provin din Siria. În ianuarie 2016, 51% dintre aplicanții pentru azil din Uniunea Europeană erau sirieni, urmați de cetățeni din Irak (13%) și Afganistan (10%).
Comparând cu celelalte valuri de refugiați, acesta este mult mai divers din punct de vedere al statelor de origine, profil și motivație. În aceeași măsură, un număr nemaîntâlnit de mare de minori circulă neînsoțiți. Aceste date cresc presiunea pentru sistemele de azil din statele de destinație, cu toate că unele dintre state și-au îmbunătățit sistemele.
Multe țări au stabilit o listă a „statelor sigure de origine” care permit o procedură simplificată pentru solicitanții de azil cu puține șanse de a-l obține.
Fluxul mare de solicitări de azil ar mai putea persista pentru ceva vreme. Se estimează că 8 milioane de de sirieni sunt strămutați pe teritoriul sirian, iar 4 milioane în statele vecine. Mai mult, fluxuri din alte părți ale Africii se intensifică. Având în vedere toți acești factori geopolitici, există o mare incertitudine privind previziunile cererilor de azil.
În pofida Directivei de Calificare a UE ce setează standardele minime europene, persistă diferențe considerabile între statele membre. Recunoașterea variază în funcțiie de fiecare stat. În Polonia, Letonia și Ungaria este destul de scăzută.
Suedia cheltuiește 1% din PIB pentru acomodarea refugiaților
Fluxul refugiaților și șederea în respectivele țări gazdă au un impact important asupra serviciilor disponibile și resurselor. Intergrarea refugiaților este fără nici un dubiu o abordare ce costă și nu dă rezultate într-o perioadă scurtă. Experții precizează că investiția în capitalul uman aduce rezultatele scontate în viitor. Cu toate acestea, rezultatele depind de eforturile făcute în termeni de integrare, educație și dobânidrea de competențe.
Indemnizațiile lunare acordate solicitanților de azil variază seminificativ între state și în funcție de condițiile statului în cauză. Costurile privind acomodarea solicitanților de azil poate fi între 8.000 și 12.000 de euro/aplicație pentru fiecare an, cu toate că aceste costuri pot fi mai reduse.
Estimările Fondului Monetar Internațional arată că sumele alocate pentru solicitanții de azil sunt considerabil mai mari în statele membre care înregistrează un număr mai mare de refugiați. Costurile se ridică la 1.0% din PIB în Suedia, 0.6% în Danemarca, 0.4% în Germania sau 0.3% în Austria. În alte state precum Republica Cehă, Ungaria, Franța, Spania, Irlanda, Luxemburg și Marea Britanie cheltuielile publice sunt mai reduse, ajungând la mai puțin de 0.1% din PIB.
Contribuțiile fiscale ale noului val de refugiați sunt dificil de prezis. Pe termen mediu și lung, impactul fiscal depinde de un număr de factori. Pe termen lung, impactul economic va depinde de rapiditatea cu care refugiații sunt integrați pe piața muncii, lucru care depinde de caracteristicile individuale precum vârsta sau aptitudinile.
Cu cât refugiații se integrează mai rapid pe piața muncii, cu atât aceștia vor contribui mai rapid la finanțele publice prin plata impozitelor și a cotribuțiilor sociale.
Procesul de integrare a unui migrant pe piața muncii durează între 5 și 6 ani
Datele demonstrează că în trecut, refugiații s-au integrat cu dificultate pe piața muncii. Potrivit mediei europene, procesul a durat între 5 și 6 ani pentru a integra mai mult de 50% dintre migranții umanitari pe piața muncii.
Studiile arată că refugiaților le este mai ușor să se integreze pe piața muncii în momentul în care condițiile acesteia sunt favorabile. Atunci când aceștia se confruntă cu o perioadă în care locurile de muncă sunt reduse, rata de angajare și asimilare are de suferit. Acest lucru explică revenirea lentă a multor economii europene după izbucnirea crizei financiare. Cu toate acestea, solicitanții de azil manifestă o preferință crescută pentru statele care reușesc să gestioneze aceste probleme (Germania sau Suedia).
Femeile refugiat se integrează mai greu
Rezultatele refugiaților de gen feminin privind piața muncii nu sunt la fel de spectaculoase, mai ales pe termen mediu și lung. Acest lucru se datorează principiilor culturale, având în vedere că participarea femeilor pe piața muncii în statul originar este una redusă. Sondajele arată că în marea majoritate a statelor, rata participării persoanelor de gen feminin este, de asemenea, redusă, mai ales pe termen mediu și lung. Pe de altă parte, exemplul Suediei arată că femeile încadrate în acestă categorie se pare că au depășit aceste preconcepții. După 11 ani, imigranții de gen feminin au reușit să se descurce mai bine din acest punct de vedere decât în oricare alt stat membru UE.
74% dintre aplicanții pentru azil sunt bărbați
Dacă facem o analiză a tabloului general, nivelul de angajare în rândul migranților este mai ridicat în statele anglo-saxone comparativ cu țările europene de pe continent sau cu statele scadinave. Studiile existente arată că rata de angajare a migranților și calitatea locurilor de muncă pe care aceștia le obțin sunt mai ridicate în statele în care nu avem o piață duală pronunțată, salariile pentru o persoană fără experiență fiind mai reduse.
Vârsta, educația și aptitudinile, preum și motivația sunt elemente-cheie pentru integrarea tuturor grupurilor de migranți pe piața muncii, inclusiv a refugiaților.
Graficul de mai jos arată că marea majoritate a solicitanților de azil sunt de gen masculin, 74% dintre aplicanți fiind bărbați. 82% dintre aceștia au o vârstă sub 35 de ani, în vreme de 26% dintre ei sunt sub 18 ani.
Studiul Social European (ESS) arată că imigranții din Afganistan, Iran, Irak, Siria, Somalia și Eritreea sunt mai puțin educați decât populația nativă sau decât alți imigranți.
Datele furnizate de state diferite dau un rezultat diferit. Potrivit statisticilor Suediei, mai mult de 40% dintre sirienii aflați pe teritoriul acesteia în anul 2014 aveau cel mult liceul, comparativ cu 20% dintre cei din Afganistan și 10% dinre cei care vin din Eritreea. În Austria, din 12.500 de refugiați care au permis de ședere sau beneficiază de protecție, 82% au o educație precară.
Sunt necesare investiții notabile pentru învățarea limbii statului-gazdă și dobândirea aptitudinilor astfel încât șansele ca refugiații să se integreze mai rapid pe piața muncii să crească, punctează studiul.
.
.
