Majoritatea cheltuielilor UE pentru apărare sunt direcționate către Statele Unite, așa că țările membre ar trebui să favorizeze propria industrie a armamentului blocului continentul european atunci când cumpără arme, atrage atenția un raport privind competitivitatea europeană întocmit de fostul premier italian Mario Draghi, la cererea Comisiei Europene, și prezentat luni la Bruxelles. Punctele cheie din acest raport cu privire la competitivitatea europeană în materie de apărare se referă la cheltuieli și investiții comune, finanțare comună public-privată, cumpărarea de armament produs în Europa și la introducerea politicii industriei de apărare în mentalitatea instituțională europeană prin crearea unui post de comisar european în domeniu, prin punerea pe agenda reuniunii miniștrilor apărării și prin crearea unei Autorități pentru industria de apărare a UE.
În urmă cu un an, președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen i-a cerut fostului șef al Băncii Centrale Europene și fostului prim-ministru italian să redacteze un raport privind modul în care UE ar trebui să mențină competitivitatea economiei sale într-o perioadă de fricțiuni globale crescute.
Raportul său consideră că provocarea cu care se confruntă factorii de decizie politică este una “existențială” și avertizează că tergiversarea acțiunii va duce la decizii dificile. Acesta propune modificări profunde în numeroase domenii, cum ar fi o stimulare “fără precedent” a investițiilor publice, inclusiv prin emiterea de noi datorii comune ale UE, o reformă a politicii de coeziune a UE, o revizuire a politicii în domeniul concurenței și o nouă politică industrială care să aibă în centrul său o strategie de reducere a prețurilor ridicate la energie în Europa.
Documentul este centrat pe patru piloni ai prosperității: competitivitate durabilă, securitate economică, autonomie strategică deschisă, concurență loială. Raportul furnizează recomandări pe două zone de politici, cele sectoriale (energie, materii prime critice, digitalizare și tehnologii avansate, rețele de bandă largă și mare viteză, inteligență artificială, semiconductori, industrii bazate pe energie, tehnologii curate, industria automobilă, apărare, spațiu, domeniul farmaceutic, transport) și cele orizontale (accelerarea inovării, reducerea decalajelor de competențe, susținerea investițiilor, revigorarea concurenței și întărirea guvernanței).
În privința domeniului apărării (pag. 159-172), relocarea cheltuielilor militare în industriile proprii pentru a spori apărarea este una dintre cele 10 propuneri făcute de Draghi ca parte a unui raport mult mai larg de 328 de pagini.
Multe țări membre ale Uniunii Europene se reînarmează rapid în urma invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, dar 78% din cele 75 de miliarde de euro cheltuite pentru apărare între iunie 2022 și iunie 2023 au mers în afara blocului, iar 63% merg către SUA, a spus fostul șef al Băncii Centrale Europene.
Cumpărarea din SUA “poate fi justificată în unele cazuri, deoarece UE nu are unele produse în catalogul său”, se arată în raport. Dar, a adăugat Draghi în document, “în multe alte cazuri un echivalent european există sau ar putea fi disponibil rapid”.
Apărarea europeană – punct de plecare și propuneri.
“Sectorul de apărare al UE este esențial pentru a asigura autonomia strategică a Europei în a face față amenințărilor din ce în ce mai mari la securitatea externă, precum și pentru a stimula inovarea prin răspândiri în întreaga economie”, este premisa de la care pornește raportul.
Cu toate acestea, cheltuielile publice de apărare ale statelor membre ale UE sunt insuficiente în mediul geopolitic actual, constată Mario Draghi, adăugând că cheltuielile UE pentru apărare reprezintă în prezent aproximativ o treime din cele ale SUA, cheltuielile crescând rapid în China.
Conform bazei de date SIPRI, cheltuielile de apărare ale SUA în 2023 au fost estimate la 916 miliarde de dolari, în timp ce cheltuielile cumulate ale cheltuielilor statelor membre ale UE au fost estimate la 313 miliarde de dolari (exprimate în prețuri curente). Bugetul de apărare al Chinei a fost estimat la 296 de miliarde de dolari, dar, potrivit mai multor surse, ar putea fi semnificativ mai mare.
Raportul cere, de asemenea, țărilor să facă o treabă mai bună în ceea ce privește cheltuielile comune și achizițiile comune – un efort de a depăși piața mică și fragmentată de apărare a continentului. De aceea, Draghi a spus că blocul ar trebui să-și sporească dimensiunea firmelor sale de militare, permițând “consolidării apărării industriale să atingă amploarea, acolo unde este necesar”.
Ca exemplu, el a menționat că, din 1990, baza industrială de apărare din SUA s-a micșorat de la 51 de companii lider la doar cinci, motiv pentru care a “furnizat capacitatea și amploarea mare cerute de forțele armate ale SUA”. Cu toate acestea, el a avertizat că “acest lucru poate avea și riscuri în ceea ce privește dependența de un număr mic de furnizori”.
Industria de apărare a blocului ar trebui, de asemenea, să aibă un acces mai bun la finanțarea UE “pentru a mobiliza capitalul privat”, a spus Draghi. De exemplu, politicile de creditare ale Băncii Europene de Investiții ar trebui să permită mai mult decât proiecte cu dublă utilizare și, de asemenea, să sprijine investițiile pur în apărare.
Obiectivele generale ale acțiunii UE ar trebui să fie: a) extinderea și dezvoltarea bazei industriale și tehnologice de apărare a UE, astfel încât să poată satisface noile nevoi europene de apărare și securitate cu amploarea, rapiditatea, libertatea de acțiune și o autonomie sporită necesare; b) consolidarea capacităților, pregătirea, producția și eficiența bazei industriale de apărare a UE pentru a garanta durabilitatea pe termen lung, competitivitatea tehnologică și industrială și c) consolidarea cercetării și dezvoltării europene în domeniul apărării pentru a sprijini progresul tehnologic al industriei de apărare a UE și pentru a maximiza răspândirea tehnologică cu alte sectoare (în ambele direcții).
În acest sens, raportul lui Mario Draghi propune zece linii de acțiune:
1) Continuarea punerii în aplicare rapidă a strategiei industriale europene de apărare (EDIS) propusă și adoptarea Programului european pentru industria de apărare (EDIP).
2) Creșterea substanțială cererii de active de apărare între grupuri de state membre și standardizarea și armonizarea în continuare a echipamentelor de apărare.
3) Dezvoltarea unei politici industriale de apărare a UE pe termen mediu care să sprijine cooperarea, europenizarea și integrarea IMM-urilor în lanțurile de aprovizionare, integrarea structurală transfrontalieră a activelor industriale de apărare.
4) Oferirea de finanțare la nivelul UE pentru dezvoltarea capacităților industriale de apărare ale UE.
5) Îmbunătățirea accesului la finanțare pentru industria europeană de apărare, inclusiv prin eliminarea restricțiilor privind accesul la instrumentele financiare finanțate de UE.
6) Introducerea unui principiu consolidat de preferință europeană și a unor mecanisme substanțiale de stimulare pentru a valorifica soluțiile europene de apărare și excelența față de soluțiile din afara UE.
7) Asigurați-vă că politica de concurență a UE permite consolidării apărării industriale să ajungă la scară, acolo unde este necesar.
8) Concentrarea eforturilor și resurselor asupra inițiativelor comune ale UE în domeniul cercetării, dezvoltării și cercetării și tehnologiei în domeniul apărării și maximizarea răspândirii tehnologice între ciclurile de inovare în domeniul civil și al apărării.
9) Aprofundarea competențelor la nivelul UE pentru ca politica industrială de apărare să se reflecte în cadrul instituțional al UE.
10) Îmbunătățirea coordonării și combinarea achiziției de sisteme din SUA de către subgrupuri ale statelor membre ale UE.
Dintre aceste propuneri, cea legată de aprofundarea competențelor sugerează transformări instituționale, cerând un model de guvernanță nou în cadrul organismelor UE (Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă și Agenția Europeană pentru Apărare), împuternicind Comisia în rolul său de coordonare în domeniul politicii industriale de apărare.
Astfel, raportul propune înființarea unei poziții de comisar european pentru industria de apărare, cu structura și finanțarea corespunzătoare pentru a defini, coordona și implementa o politică industrială de apărare a UE potrivită noului context geopolitic actual.
De asemenea, propune integrarea unor obiective suplimentare ale politicii industriale de apărare în discuțiile dintre statele membre în cadrul reuniunii miniștrilor apărării la nivelul Consiliului Afaceri Externe.
Mario Draghi mai propune să fie încredințată unei Autorități centralizate pentru industria de apărare a UE o funcție comună de achiziții în domeniul apărării a UE, adică să achiziționeze la nivel central în numele statelor membre. Autoritatea ar fi administrată de Comisia Europeană și coprezidată de Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate și de Comisie și ar fi consiliată de grupuri specifice sectorului de apărare compus din reprezentanți ai industriei și statelor membre ale UE.
Raportul întocmit de Mario Draghi privind competitivitatea europeană este al doilea în mai puțin de jumătate de an redactat de un fost premier italian pentru instituțiile UE, după ce Enrico Letta a prezentat în luna aprilie un raport consacrat viitorului pieței unice.
Documentul de 147 de pagini s-a aflat pe masa celor 27 de lideri europeni pentru a-i inspira în pregătirea viitoarei agende strategice a UE 2024-2029, adoptată în iunie 2024. Raportul Letta propune, între altele, reguli pentru unificarea și integrarea industriilor telecomunicațiilor, a energiei și a piețelor financiare, un nou cod european pentru întreprinderi, cu o foaie de parcurs pentru realizarea de progrese în fiecare sector până în 2029, și cea de-a 5-a libertate a pieței unice, consacrată inovării. Ca urmare a acelui raport, țările UE au solicitat Comisiei Europene o nouă strategie cuprinzătoare pentru piața unică până în iunie 2025, subliniind că piața unică este încă fragmentată, iar marii actori își impun propriile reguli
Între timp, Ursula von der Leyen a inclus în planul său pentru un nou mandat la șefia Comisiei Europene faptul că strategia de securitate economică a Uniunii Europene va deveni un pilon al politicii externe europene mai ample ca parte a abordării Comisiei de a aborda riscurile generate de investițiile din străinătate, îndeosebi strategia de reducere a riscurilor cu China.
