Franța, Italia și Spania se numără printre cele 10 țări care se opun unui plan al Comisiei Europene de a condiționa plățile UE de reforme politice în cadrul următorului buget pe șapte ani al blocului, au declarat pentru Politico patru diplomați care au cunoștință despre discuțiile respective.
Conform proiectului de buget al Comisiei, aflat în prezent în curs de negociere la nivelul capitalelor naționale, țările UE ar trebui să îndeplinească o serie de condiții, inclusiv chestiuni potențial extrem de sensibile, precum majorarea vârstei de pensionare, pentru a primi fonduri.
Cele 10 guverne s-au pronunțat împotriva acestei idei în cadrul unei reuniuni a ambasadorilor UE de miercuri, deschizând un nou front în negocierile tensionate dintre țări cu privire la bugetul blocului pentru perioada 2028-2034, care se ridică la aproape 2 trilioane de euro.
Este încă o problemă spinoasă pe care trebuie să o rezolve cele 27 de țări ale UE, care se grăbesc să ajungă la un acord înainte de începutul anului 2027, când sunt programate alegeri naționale în Franța, Italia, Polonia și Spania, ceea ce ar putea complica și mai mult discuțiile.
Principalii contribuabili la buget, printre care Italia, Franța și Spania, precum și beneficiarii neți ai fondurilor UE, cum ar fi Ungaria, Malta și Polonia, s-au pronunțat împotriva modelului „bani în schimbul reformelor” în cadrul reuniunii de miercuri.
Criticii susțin că această abordare ar putea spori puterea guvernelor naționale în detrimentul regiunilor și ar putea duce la impunerea de către UE a unor reforme fără sprijin politic.
„Nu vrem ca recomandările (Comisiei) să devină impuneri”, a declarat un diplomat al UE care, la fel ca alții citați, a beneficiat de anonimat pentru a se putea exprima liber.
Pe de altă parte, potrivit diplomaților, Țările de Jos au apărat planul în cadrul reuniunii. Alte state cu politici fiscale conservatoare, precum Suedia și Danemarca, susțin de mult timp că condiționalitatea ar putea ajuta țările mai sărace din UE să devină mai eficiente din punct de vedere economic.
Însă doi diplomați ai UE din tabăra adversă au susținut că adevărata lor motivație este aceea de a încetini plățile către regiunile mai puțin prospere.
Modelul Mecanismului de redresare și reziliență
Modelul „bani în schimbul reformelor” a fost testat în cadrul fondului de redresare post-Covid al UE, Mecanismul de redresare și reziliență (RRF), unde plățile au fost condiționate, printre altele, de reformele din domeniul justiției și al pensiilor.
În 2021, Italia a întreprins o reformă mult așteptată pentru a accelera procedurile judiciare, în vederea asigurării unei părți din fondurile care îi revin. De asemenea, Belgia a aprobat recent o reformă controversată menită să sporească sustenabilitatea financiară a sistemului său de pensii.
Comisia a salutat această inițiativă ca fiind un succes, întrucât a obligat țările să pună în aplicare un set anual de recomandări de la Bruxelles care fuseseră ignorate anterior. Pe de altă parte, țările UE s-au plâns că condiționalitatea reformelor a provocat întârzieri uriașe și o lipsă de responsabilitate.
Textul actual aflat în negociere obligă țările să „abordeze toate sau o parte semnificativă dintre provocările identificate” în recomandările anuale pentru a-și asigura finanțarea.
Însă acest aspect este considerat un obstacol insurmontabil pentru mai multe țări. Luxemburgul, considerat de oficialii implicați în negocieri drept statul cel mai critic, a votat luna trecută împotriva noului proiect de buget, din cauza opoziției față de condiționalitatea reformelor.
În cadrul unor critici suplimentare, Belgia a subliniat că modelul propus nu este adaptat structurii sale federale, în care regiunile joacă un rol important în gestionarea fondurilor UE, au declarat doi diplomați la curent cu discuțiile. Regiunile din întreaga Uniune se plâng de mult timp că ar putea pierde fonduri din cauza eșecului guvernelor de a pune în aplicare reformele impuse de UE — deși Comisia a respins aceste temeri, considerându-le exagerate.
Se așteaptă ca mai mulți lideri să se opună acestui model în cadrul viitoarelor summituri, după vacanța de vară, care au ca scop pregătirea terenului pentru un acord final.
