Connect with us

#RO2019EU

Istoria se făurește sub ochii noștri la Aachen. România, prezentă prin președintele Klaus Iohannis la semnarea celui mai important tratat bilateral din Europa acestui secol. Ce viitor al Europei pregătesc Franța și Germania?

Published

on

Corespondență de la Aachen – Robert Lupițu

22 ianuarie 1963, Elysee, Franța – Proiectul comunităților europene început cu mai bine de un deceniu în urmă pentru a preveni, în primul rând, reizbucnirea conflictului între puterile europene și pentru a genera o pace durabilă era marcat de intrarea într-o nouă eră, cea a reconcilierii franco-germane, două puteri rivale care nu de puține ori transformaseră Europa în teatrul confruntărilor militare în ultimii 100 de ani de la acea vreme.

La Elysee, șeful statului francez Charles de Gaulle și cancelarul german Konrad Adenauer își îmbrăcau cu glorie deceniile în care au reprezentat figurile marcante ale politicii europene și semnau Tratatul de Prietenie dintre Republica Franceză și Republica Federală Germania, un acord ce punea capăt zbuciumatei istorii și sigila ceea ce istoriografia a consemnat a fi reconcilierea franco-germană, un catalizator aparte al avansării integrării europene.

Președintele Franței Charles de Gaulle și Cancelarul Republicii Federale Germania Konrad Adenauer (FOTO: Atlantic Council)

22 ianuarie 2019, Aachen, Germania  – 500 de milioane de europeni, între care aproape 150 de milioane de francezi și germani, reprezentați la cel mai înalt nivel politic, devin contemporani cu făurirea unui nou capitol de istorie bilaterală franco-germană, o istorie constant asemuită cu cea a ”nucleului dur” al unei Europe cu mai multe viteze în care Berlinul și Parisul sunt co-dirijorii, nu de puține ori contestați, ai acestei orchestre.

La Aachen, cum îi spun germanii, sau la Aix-la-Chapelle, cum îi spun francezii, președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Angela Merkel semnează marți cel mai important act juridic la nivel internațional între două state – un tratat de cooperare și de integrare – ocazionat de aniversarea a 56 de ani de la semnarea Tratatului de la Elysee.

Astfel, orașul în care se odihnește ”părintele Europei”, împăratul Carol cel Mare, rege al francilor și fondatorul Imperiului Carolingian, în care timp de 600 de ani au fost încoronați împăraților Sfântului Imperiu Roman de națiune germană și care a fost primul mare oraș german eliberat de Aliați în cel de-al Doilea Război Mondial, mai adaugă un capitol la compendiul istoriei ideii de Europa.

Dincolo de istorie… ce înseamnă pentru Europa contemporană Tratatul de cooperare și integrare franco-german

Sigur că elementele istorice și recurgerea la simboluri furnizează o încărcătură aparte ceremoniei de la Aachen, însă ele rămân a fi consemnate mai departe în volumele dedicate vremurilor provocatoare și oscilante pe care le trăim. 

Avându-i drept ”părinți spirituali” pe președintele Comisiei Europene, pe președintele Consiliului European și pe președintele României, în calitate de reprezentant al țării care asigură președinția în exercițiu a Consiliului Uniunii Europene, liderii Germaniei și Franței își reînnoiesc ”jurămintele politice” în vremuri de răscruce, în care Europa cu mai multe viteze dominată de cuplul franco-german posedă o fereastră de oportunitate derivată din Brexit, fiind concomitent puternic contestată de varii capitale europene, de la Roma la Varșovia via Budapesta.

Europa cu mai multe viteze este o realitate. Una în care toți convin să meargă în aceeași direcție, însă în ritmuri și intensități diferite, așa cum este ea andosată și la Declarația de la Roma, semnată de toate țările Uniunii Europene și liderii instituțiilor Uniunii.

Din această perspectivă, Tratatul de cooperare și integrare franco-german este expresia unei nevoi. A Franței și a Germaniei de a se relegitima, mai ales în contextul Brexit și pe fondul unei ”disonanțe cognitive” transatlantice, ca mari puteri europene care pun cu aceeași forță și determinare un picior comun pe pedala de accelerație a integrării europene în integralitatea sa.

Apoi, funcționând de facto cu diferite niveluri de integrare (alții ar adăuga și sensuri diferite) în care statele puternice – contribuitori net la bugetul european, pondere mai mare a voturilor în schema decizională – au un rol decisiv, Uniunea Europeană este principalul cadru de referință unde, în practica sa, acest nou tratat va jongla.

Pe parcursul a 13 pagini, cu o arhitectură concepută în primul rând pe pilonii afacerilor europene și internaționale, tratatul franco-german dislocă primordialitatea cooperării politico-economice și pune un ”accent grav” pe dimensiunea păcii, securității și dezvoltării, în care inovațiile rezidă în trei aspecte:

1) includerea unei clauze de asistență reciprocă în caz de atac armat împotriva unuia dintre cele două state pe modelul clauzei prevăzute la articolul 42(7) din Tratatul de la Lisabona al Uniunii Europene;

2) instituirea unui Consiliu de apărare și securitate franco-german, care să se reunească regulat la nivel politic înalt, fiind configurat ca un organism menit să piloteze angajamentele reciproce asumate;

3) transformarea dezideratului Germaniei de a deveni membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU într-o prioritate diplomatică franco-germană.

Textul integral al tratatului este disponibil aici.

Deși nu ignoră angajamentele de securitate euro-atlantice – în tratat fiind prevăzut angajamentul Franței și Germaniei față de articolul V din Tratatul NATO, cât și pentru dezvoltarea credibilității și coerenței militare europene pentru a renforsa atât UE, cât și Alianța Nord-Atlantică – , ambițiile formulate de Paris și de Berlin sunt fixate, nu în mod explicit, în jurul devizei ”singuri suntem irelevanți, uniți suntem mai puternici”. O deviză pe care o întâlnim și în Strategia Globală a Uniunii Europene și adoptată ca explicație strategică pentru a face față concurenței globale cu China, Rusia și poate chiar Statele Unite.

Prin detalierea semnificativă a acestor ambiții. Franța și Germania își asumă lead-ul unei Europe Globale. Articolul 5 al tratatului bilateral este grăitor în acest sens, el conținând avansarea unei cooperări politico-diplomatice care depășește nivelul politic al miniștrilor afacerilor externe și pătrunde în profunzimea unui dialog constant și a adoptării de poziții comune la nivel de reprezentanți permanenți ai celor două țări la ONU, NATO și Uniunea Europeană.

La fel de adevărat este adevărat că acest tratat survine într-un timp în care cursul istoriei nu mai este atât de favorabil, parteneriatul tradițional transatlantic fiind pe muchie de cuțit, climatul intern european este îmbuibat de discordie, populism și mișcări centrifugale în raport cu valorile și viitorul Europei, în timp ce liderii celor două țări poartă responsabilitatea semnării acestui fundamental act din poziții diferite: Emmanuel Macron se află în imposibilitatea de a jalona flamboiant către obiectivele sale din cauza fenomenului ”vestelor galbene”, în vreme ce Angela Merkel, de 14 ani cancelar (aceeași vechime în funcție o avea și Adenauer în 1963), este aproape de finalul carierei sale politice.

Nu în ultimul rând, tratatul pe care Emmanuel Macron și Angela Merkel îl semnează în prezența lui Jean-Claude Juncker, Donald Tusk și Klaus Iohannis este și rezultatul unei partituri comune pe care cei doi lideri de la Paris și de la Berlin au urmărit-o cu consecvență în ultimii doi ani.

Germania – care la 1 ianuarie 2019 a devenit membru al Consiliului de Securitate al ONU, dar a preluat și conducerea militară a Forței de Reacție Rapidă a NATO (înființată pentru a descuraja Rusia) – a verbalizat intens în ultima perioadă asupra doctrinei că ”Europa trebuie să își ia destinul în propriile mâini”.

Ulterior, în pragul comemorării a 100 de ani de la sfârșitul Primului Război Mondial, Emmanuel Macron a cerut constituirea unei ”armate europene adevărate”, declanșând animozități între el și Donald Trump, în timp ce Angela Merkel, de la tribuna Parlamentului European, a întărit ideea președintelui francez privind o ”armată europeană adevărată”, plusând cu propunerea înființării “unui consiliu de securitate european” condus de o președinție rotativă.

Ce semnifică prezența României la ceremonia Tratatului de la Aachen? 

Prezența României, prin intermediul președintelui Klaus Iohannis, trebuie înțeleasă, în principal, în sens cutumiar. Acest sens nu îi prejudiciază valoarea sau stima, ci îi conferă o claritate. Aceea că din responsabilitatea de a prezida peste țările UE se desprind și momente ceremonioase, cu fast politic, dar cu bătaie strategică pe termen lung.

Prezența, dar mai curând discursul ce este susținut într-o astfel de ocazie, sunt pasaje de solemnitate și prin intermediul cărora România are posibilitatea de a contribui la modul cum este construită pe viitor Uniunea Europeană. Mai ales dacă luăm în calcul faptul că ambițiile pe care le regăsim în tratatul franco – german, privind rolul celor două țări în proiectarea Europei Globale, se află și în segmentul de priorități ale președinției României la Consiliul Uniunii Europene.

Pe de altă parte, relațiile politice între lideri, îndeosebi la nivel european unde frecvența întâlnirilor are o dinamică ridicată, sunt realizate la astfel de momente istorice.

Pentru România, stat membru al Uniunii Europene de 12 ani, aspirant la statutul de ”țară refondatoare a UE”, precum și ca actor ce își exercită rolul de partener strategic al SUA în Europa, de aliat de nădejde în cadrul NATO, și urmărește să obțină un mandat de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU pentru perioada 2020-2021, participarea la cel mai înalt nivel la ceremonia de la Aachen este o oportunitate. Una de context, dar care trebuie fructificată politică.

Tratatul bilateral semnat de Franța și de Germania la Aachen – oraș cu reverberații istorice pentru ideea unei Europe Unite – reprezintă un eveniment ce, fără tăgadă, trebuie inclus în asumpția că 2019 este un an de hotar pentru viitorul Europei, al relației transatlantice și al României. Viziunea pe care cuplul franco-german este determinat să o imprime cooperării bilaterale la nivel european, euro-atlantic și internațional – într-un an marcat de alegerile europene și de aniversarea a 70 de ani de NATO – se înscrie în această logică, a unui an pe marginea istoriei.

 

Robert Lupițu este redactor-șef, specialist în relații internaționale, jurnalist în afaceri europene și doctorand în domeniul reasigurării strategice a NATO. Robert este laureat al concursului ”Reporter și Blogger European” la categoria Editorial și co-autor al volumelor ”România transatlantică” și ”100 de pași pentru o cetățenie europeană activă”. Face parte din Global Shapers Community în cadrul World Economic Forum și este Young Strategic Leader în cadrul inițiativelor The Aspen Institute.

#RO2019EU

VIDEO Principalele rezultate ale mandatului președinției române a Consiliului UE. 100 de zile – 90 de dosare legislative care aduc mari beneficii vieții tuturor europenilor

Published

on

Președinția României la Consiliul Uniunii Europene și-a prezentat joi, 18 aprilie, într-un videoclip interactiv principalele rezultate al mandatului său semestrial la capătul primelor trei luni în care 90 de dosare au fost finalizate.

În primele 100 de zile de Președinție, am promovat 90 de dosare legislative care aduc mari beneficii vieții tuturor europenilor (80 de dosare închise și 10 interpretări comune pe bugetul UE pe termen lung).

Președinția românească a Consiliului UE s-a încheiat “de facto” joi, când actualul PE – partenerul de negocieri al guvernelor – a pus punct activității sale. 

 

Președinția României la Consiliul UE susține convergența și coeziunea în Europa prin avansarea unor dosare pe teme precum piața unică digitală, directiva pentru gazele naturale, Uniunea bancară, precum și prin lupta pentru condiții de muncă transparente și previzibile sau pentru emisii reduse de CO2 de la camioane. Prin promovarea unor dosare care îmbunătățesc securitatea cărților de identitate, care întăresc poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, construim o Europă mai sigură. Valorile europene comune sunt garantate prin dosarele despre avertizori sau echilibrul dintre viața profesională și cea privată. Cele 15 dosare negociate pe Brexit asigură o tranziție lină spre UE27 și asigură măsurile necesare în cazul unui Brexit fără acord.

Întregul infografic: aici.

Citiți și: După 100 de zile de mandat, președinția română la Consiliul UE a finalizat 90 de dosare legislative. Viorica Dăncilă: rezultatele muncii noastre contribuie la creșterea încrederii cetățenilor în viitorul proiectului european

Foto: Calea Europeana.ro

Premierul Viorica Dăncilă şi-a exprimat convingerea, miercuri, că la finalul celor şase luni de preşedinţie rotativă la Consiliul UE se va vorbi mai mult despre România ca despre “o ţară cu voce puternică şi respectată” în Europa, ea precizând că în primele 100 de zile de mandat s-a reuşit finalizarea a 90 de dosare legislative, potrivit comunicatului oficial.

Reamintim că România a preluat marți, 1 ianuarie 2019, la aniversarea a 12 ani de aderare la Uniunea Europeană, președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Este pentru prima dată când țara noastră asigură, timp de șase luni, responsabilitatea de a prezida peste cele 28 de state membre ale UE și reprezintă centrul procesului decizional european într-o perioadă concomitentă cu definirea viitorului Europei Unite.

Cei patru piloni tematici care reprezintă în aceste șase luni fundamentul agendei de lucru a președinției României la Consiliul UE vizează: <Europa convergenței>, <Europa siguranței>, <Europa, actor global> și <Europa valorilor comune>. Mandatul României la șefia Consiliului UE este structurat în patru priorități tematice, însă tot atâtea vor fi și momentele cheie care vor da un tuș unic acestei președinții: retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană, summit-ul de la Sibiu, prima reuniune europeană la vârf din istorie care are loc chiar de Ziua Europei, 9 mai, alegerile pentru Parlamentul European din 23-26 mai și impulsionarea tratativelor privind adoptarea viitorului Cadru Financiar Multianual.

 

 

Continue Reading

#RO2019EU

ICR: Galeriile românești de artă contemporană participă la târgul internațional „Art Brussels 2019”, cea mai cunoscută manifestare internațională dedicată artei contemporane din Europa

Published

on

Foto: https://www.artbrussels.com/en

În acest an, arta contemporană românească reprezintă o prezență importantă la târgul „Art Brussels 2019”.

Cu o reputaţie de leader european în experimentarea celor mai îndrăzneţe forme de expresie artistică pe piaţa artei contemporane, târgul internațional Art Brussels este locul de întâlnire a artiştilor consacraţi, care se bucură de o solidă reputaţie internaţională, dar şi a celor tineri, aflaţi la început de carieră. Alături de târgul de artă de la Köln, Art Brussels este una dintre cele mai cunoscute manifestări internaţionale dedicate artei contemporane din Europa.

Institutul Cultural Român (ICR) susține participarea galeriilor românești, 418GALLERYGaleria Ivan și Gæp cu lucrările artiștilor Paul NeaguDiet Syler, respectiv Felipe Cohen, la cea de a 37-a ediție a târgului internațional de artă contemporană Art Brussels, se arată în comunicatul oficial, remis Calea Europeană.

Cunoscut ca unul dintre cele mai mari târguri de artă contemporană din Europa, Art Brussels se va desfășura în perioada 25-28 aprilie 2019, la Tour & Taxis, cel mai mare spaţiu expoziţional din Bruxelles. Vernisajul va avea loc la 25 aprilie.

150 de galerii din întreaga lume, reprezentate de artişti consacrați pe plan internațional sau tinere talente, se vor reuni în trei secțiuni internaționale: DISCOVERY, PRIME și REDISCOVERY, dar și expozițiile SOLO și INVITED ale târgului.

La secțiunea REDISCOVERY, la care participă 11 galerii din întreaga lume, România participă cu două galerii, aflate în premieră la Art Brussels: 418GALLERY și Galeria Ivan. La secțiunea DISCOVERY participă galeria Gæp, prezentă și la ediția din 2018.

418GALLERY va prezenta 6 colaje ale artistului plastic Diet Sayler (n. 1939, Timișoara) din anii ‘80, 6 fotografii din anii ‘70 și 5 tablouri pe pînză dimensiune medie 120x120cm, realizate între 1972 și 2012.

418GALLERY a fost înființată în 2008 în București. Din anul 2017, își are sediul în Cetate și a devenit prima galerie rurală din România. De la început, galeria a fost intens dedicată studiului avangardei românești și est-europene din anii șaizeci și șaptezeci. Din punct de vedere istoric, un număr mic de artiști, în spatele Cortinei de Fier, a creat o artă abstractă, precum Diet Sayler, care s-a axat pe abstractizarea geometrică și arta minimalistă. Începând cu anul 2008, 418GALLERY și Fundația Joana Grevers organizează, în fiecare vară, Cetate Arts Danube Residency, un atelier pentru artiști români și internaționali.


„Suntem foarte bucuroși să prezentăm anul acesta la Art Brussels un stand solo dedicat lui Diet Sayler. Artistul va prezenta o extraordinară serie de lucrări, incluzând noi picturi, fotografie și instalație landart din anii ‘70 și colaje ale anilor ‘80. Acesta este un moment foarte important în cariera lui Diet Sayler, cu un spectacol solo în toamnă la Muzeul Neues, Nürnberg, când va primi «Marele Premiu Cultural» al orașului Nürnberg.”, precizează Dr. Dr. Joana Grevers – director 418GALLERY, pentru ICR Bruxelles.

 


Galeria Ivan prezintă seria „Anthropocosmos” a artistului Paul Neagu, care constă în 23 lucrări: desene, picturi în ulei, film, fotografii, lucrări media mixte, sculpturi tactile, create în spiritul Palpable Art Manifesto, grupate sub diferite teme: ‘Man-shared’ și ‘Man-divided’, examinând căile de exprimare ‘Man as Individual’ versus ‘Man as Society’.

 

 

Galeria Gæp prezintă o serie de lucrări ale artistului brazilian Felipe Cohen (n. 1976, São Paulo, Brazilia), desene pe hârtie, sculptură și reliefuri.

Gaep este o galerie de artă contemporană cu un program vibrant de expoziții dedicate unor valori confirmate din arta internațională, precum și unor artiști în afirmare, ale căror lucrări au putere de fascinație la nivel internațional. Galeria a fost înființată în 2014 de Andrei Breahnă (manager cultural și colecționar de artă) și Raluca Șoaita (arhitect și colecționar de artă). Participarea Gaep la Art Brussels îi este dedicată lui Felipe Cohen, a cărui practică artistică se axează pe investigarea conceptelor de volum și durată. Unele dintre lucrările lui se situează între ready-made și sculptură și fuzionează materiale dure, rezistente, precum piatra, marmura și lemnul, cu medii mai fragile, ca sticla, hârtia și imaginea în mișcare. Intenția este de a dezvălui relații neașteptate care indică posibilitatea de a privi lumea altfel, în căutare de noi înțelesuri pentru materiale.

Proiectul se încadrează în strategia ICR Bruxelles de promovare a artei contemporane românești și a artiștilor plastici români în spațiul Benelux.

Perioada: 25-28 aprilie 2019

Loc Tours & Taxis, Portlaan 86c, 1000 Bruxelles

Bilete: on-line, pe site-ul Art Brussels: https://www.artbrussels.com/fr/Visitor-Info/Tickets și la casieria târgului.

Program de vizitare:

  • Joi, 25 aprilie 17:00-22:00
  • Vineri, 26 aprilie, intervalul orar 11:00-19:00
  • Sâmbătă, 27 aprilie, intervalul orar 11:00-19:00
  • Duminică, 28 aprilie, intervalul orar 11:00-19:00

Continue Reading

#RO2019EU

EUObserver: Președinția română a Consiliului intenționează să transmită un set de linii directoare privind aranjamentele temporare pentru gestionarea refugiaților salvați pe mare până la finele lui mai

Published

on

Liniile directoare operaționale ale Uniunii Europene privind modalitatea de a aduce pe uscat refugiații salvați pe mare de bărcile de salvare ar trebui să fie publicate săptămâna viitoare, potrivit EUObserver.

Surse din cadrul președinției României la Consiliul UE au declarat pentru această publicație că ,,intenționează să transmită un set de linii directoare privind aranjamentele temporare cel târziu până la sfârșitul lunii mai”, arată sursa citată.

Eforturile experților de la Bruxelles pentru a gestiona imigranții salvați pe mare se înscriu în contextul mai larg al disputelor dintre unele state membre de coastă și organizațiile non-guvernamentale pe tema refuzului de a primi persoanele salvate de acestea, dar și dintre statele membre care s-au ocupat de primirea și găzduirea imigranților după declanșarea crizei migrației din 2015 și statele care refuza preluarea unui anumit număr din totalul celor sosiți la granițele UE pentru a ușura povara țărilor din ,,prima linie”, precum Italia sau Grecia. 

Cel mai recent episod de acest gen a implicat 64 de persoane care au fost blocate timp de aproape două săptămâni pe coasta malteză pe o barcă operată de ONG-ul german Sea-Eye, după ce Malta a refuzat să permită navei să acosteze, pretinzând că nu are nicio responsabilitate. Migranților li s-a permis să plece abia săptămâna trecută după ce Comisia Europeană a încheiat un contract de debarcare cu Franța, Germania, Luxemburg și Portugalia, mai precizează sursa citată. 

De asemenea, luarea unor măsuri de către UE va fi necesară în cazul în care conflictului din Libia ar lua amploare, determinând tot mai mulți oameni să încerce să navigheze către Europa.

,,Ne confruntăm cu un război de agresiune care își va răspândi cancerul în Marea Mediterană, Italia și Europa. Trebuie să fim uniți și fermi în blocarea războiului de agresiune al lui Haftar, un om care a trădat Libia și comunitatea internațională. Nu avem doar 800.000 de migranți pregătiți să plece, ci și libieni care ar fugi de război”, a spus prim-ministrul Libiei, Fayez al-Sarraj, la inceputul săptamânii, într-o declarație făcută pentru publicația italiană Corriere della Serra, preluată de The Guardian

În același timp, apelurile de primejdie făcute către garda de coastă libiană sunt în mod obișnuit ignorate sau nepreluate, potrivit  Alarm Phone, o rețea de societăți civile europene care răspund la semnalele SOS.

Preocupările legate de soarta migranților pe mare sunt cu atât mai justificate cu cât UE a prelungit mandatul operațiunii EU NAVFOR MED Sophia până la 30 septembrie 2019, însă a limitat la patrule aeriene supravegherea încercărilor de traversare ilegală a Mării Mediterane de către migranți pentru a ajunge pe continent. Comandantul operațiunii, amiralul italian Enrico Credendino, a primit instrucțiuni să suspende temporar, din motive operaționale, desfășurarea activelor navale ale misiunii Sophia pe durata acestei prelungiri, ridicând întrebări legate de slăbirea rolului operațiunii în salvarea vieților pe mare, unde au murit aproape 2300 de persoane în 2018, potrivit estimărilor ONU.

Citiți și Este oficial, Sophia, misiunea UE de combatere a traficului ilegal cu ființe umane pe ruta mediteraneană, este prelungită pentru încă șase luni. Desfășurarea activelor navale este suspendată pe această perioadă

În orice caz, restrângerea operațiunii Sophia doar la patrulare aeriană este în conformitate cu politica UE de a restricționa imigrația din zona mediteraneană, începând din 2015 încoace, și de a descuraja imigranții să-și riște viața pe mare. În acest sens, ar fi de  amintit faptul că UE a limitat deja operațiunile de salvare în sudul Mediteranei și și-a mutat navele mai spre nord, unde au loc mai puține salvări. Acest lucru se datorează faptului că blocul nu dorește să gestioneze numărul mare de sosiri, operațiune obligatorie  în temeiul dreptului internațional dacă navele statelor membre ar primi migranți salvați la bordul lor.

Planul președinției române a Consiliului UE va rămâne voluntar și încearcă să se bazeze pe o propunere a Comisiei Europene de a crea măsuri temporare până la instituirea unui sistem permanent, potrivit informațiilor oferite EUObserver.

În acest sens, reprezentanții României la Bruxelles au precizat că orientările urmăresc echilibrul solidarității și responsabilității,  în încercarea de a oglindi reformele anterioare ale legislației UE în materie de azil, care sunt momentan în stare incertă. 

Continue Reading
Advertisement

Facebook

Advertisement

Trending