Importanța strategică a regiunii Mării Negre pentru securitatea euro-atlantică și dezvoltarea unei abordări structurate, asigurarea apărării înaintate de pe flancul estic, stabilirea unei noi abordări NATO față de Rusia prin îngrădirea comportamentului agresiv al acesteia și sprijinul pentru Ucraina și Republica Moldova, inclusiv prin găzduirea unor structuri NATO de asistență de securitate pentru Ucraina, constituie principalele mizele ale României la summitul NATO de la Washington, unde cei 32 de șefi de state și de guverne euro-atlantice se vor reuni de marți până joi, 9-11 iulie, într-o reuniune crucială și cu rezonanțe istorice, întrucât aliații vor marca și 75 de ani de la înființarea NATO, întorcându-se la originile alianței transatlantice, creată prin Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington, la 4 aprilie 1949. CaleaEuropeană.ro asigură o corespondență specială de la summitul de la Washington, o reuniune ce are loc și la 20 de ani de la cel mai mare val de aderare din istoria NATO, când și România a devenit stat membru al Alianței Nord-Atlantice.
La summitul care are loc la ceas aniversar și care va fi dominat de teme fanion precum sprijinul pentru Ucraina, postura NATO de descurajare și apărare și parteneriatele globale ale Alianței Nord-Atlantice, România va fi reprezentată pentru a 9-a și ultima oară de către președintele Klaus Iohannis, care își va încheia epoca prezidențială în luna decembrie a acestui an.
Summitul NATO de la Washington, anunțat de președintele Joe Biden în februarie 2023 într-un discurs susținut la Varșovia, are loc într-un “moment crucial pentru Alianța noastră“, a explicat vineri secretarul general al Alianței Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg, în conferința de presă în care a prefațat reuniunea, referindu-se la celebrarea a 75 de ani de la “crearea celei mai de succes alianțe din istorie” și “decizii majore” pe care aliații le vor lua.
De altfel, summitul NATO de la Washington are o triplă valență. Prima este cea aniversară, prin împlinirea a 75 de ani de la înființarea NATO, aliații urmând să se reunească la Auditorium Mellon, unde a fost semnat Tratatul Atlanticului de Nord de la Washington, la 4 aprilie 1949.
Cea de-a doua valență vizează consolidarea sprijinului pentru Ucraina, iar cea de-a treia continuarea consolidării posturii de apărare și descurajare a NATO. Cea din urmă dimensiune se referă la partajarea echitabilă a responsabilităților, cu accent pe un nivel de 2% din PIB ca prag minim al bugetului anual al apărării, planurile regionale de apărare, structura de comandă și control a NATO și apărarea integrată antiaeriană și antirachetă.
Sarcina cea mai urgentă – sprijinirea Ucrainei. NATO va prelua coordonarea ajutorului pentru Kiev. România va găzdui una dintre structurile noii misiuni NATO
Deciziile majore pe care aliații le vor lua se referă la Ucraina. A fost agreat acest pachet consistent de măsuri în sprijinul Kievului, care va fi adoptat la Summit și care cuprinde Misiunea de Asistență de Securitate și Instruire din partea NATO pentru Ucraina, care prevede, printre altele, și structuri în România.
De asemenea, aliații vor agrea și un mecanism NATO de sprijin financiar. Luna trecută, secretarul general al NATO le-a solicitat aliaților un ajutor anual de minim 40 de miliarde de euro pentru Ucraina “atât timp cât va fi necesar” și într-un “mod echitabil”, iar un acord pare să fi fost parafat în acest sens, mai ales că Ungariei i s-a promis exceptarea de la acest sprijin pentru a nu bloca ajutorul având în vedere că deciziile aliate se iau prin consens.
La summitul din capitala SUA, va fi adoptat și o declarație sau un memorandum privind aranjamentele de securitate oferite de Aliați pentru Ucraina. Până în prezent, 21 de parteneri (20 de state și UE) au semnat acorduri bilaterale de securitate cu Ucraina, în temeiul Declarației comune adoptate de Ucraina și membrii G7 la Vilnius, la 12 iulie 2023. Acordurile sunt menite să consolideze securitatea Ucrainei până când aceasta își va putea atinge obiectivul de a deveni membră a NATO.
România și Ucraina încă se află în faza de negociere a acestui acord, dialog început la Forumul Economic Mondial de la Davos, în paralel derulându-se și tratativele pentru instituirea Parteneriatului Strategic între București și Kiev.
La ce alte decizii ne putem aștepta la summitul de la Washington
La reuniunea ce se va desfășura la Walter E. Washington Convention Center, liderii celor 32 de state aliate sunt așteptați să adopte două documente, respectiv Declarația Summitului de la Washington și Declarația NATO – Ucraina.
Deciziile dominante din primul document vor viza consolidarea posturii NATO de descurajare și apărare (cu evidențierea importanței asigurării executabilității Planurilor Regionale), progresele în îndeplinirea angajamentului de alocare a 2% din PIB pentru apărare, consolidarea industriei de apărare, pachetul de sprijin pentru Ucraina, reflectarea amenințării ruse și abordarea NATO, provocările generate de China, progrese în consolidarea rezilienței și a răspunsului la tehnologiile emergente, aprofundarea relațiilor parteneriale, atenția NATO asupra regiunilor de interes strategic.
Din perspectiva României, Bucureștiul este așteptat să urmărească nominalizarea expresă în Declarația de la Washington a regiunii Mării Negre la capitolul regiunilor de interes strategic pentru securitatea euro-atlantică, consolidarea posturii de apărare și descurajare, sprijinul pentru Ucraina și Republica Moldova.
Declarația NATO-Ucraina, prima la nivel de lideri, va avea o semnificație aparte deoarece este menită să angajeze sprijinul de durată al Alianței pentru Ucraina și să transmită un mesaj comun privind parcursul ascendent al relației, România deja anunțând că se va pronunța asupra drumului ireversibil al Ucrainei către NATO.
Postura NATO de descurajare și apărare. În condițiile în care deciziile adoptate la Madrid și Vilnius au setat cadrul pentru o postură consolidată a NATO, actualul summit este deosebit de relevant pentru implementarea deplină a acestora, în special în ceea ce privește setul de planuri asociate posturii consolidate a NATO. Mai exact, aliații vor viza să ia decizii care să asigure operativitate, mobilitate militară și sprijinul logistic necesar forțelor aliate.
Abordarea de către NATO a Rusiei. Există o înțelegere unitară la nivel aliat cu privire la faptul că Rusia, prin acțiunile sale, va continua să reprezinte o amenințare pe termen lung pentru NATO. Summitul va oferi oportunitatea de a avansa pe linia stabilirii unei noi abordări a NATO față de Moscova, care să includă măsuri de îngrădire și constrângere a comportamentului agresiv al Kremlinului și de contestare pro-activă a strategiei sale confruntaționale cu NATO.
Consolidarea rețelei și relațiilor parteneriale ale NATO. Alianța menține interesul de angajare sporită a partenerilor din regiunea Indo-Pacific, reflectată atât printr-un dialog politic intens, cât și prin avansarea cooperării practice. Alte teme discutate de lideri la Washington se referă la provocările generate de China, consolidarea rezilienței, în special în domeniul economic și cel al lanțurilor de aprovizionare, răspunsul NATO la amenințările din Sud și aprofundarea cooperării cu partenerii NATO.
Mizele României la summitul de la Washington
Principalele obiective ale României au fost aprobate de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării din a doua jumătate a lunii iunie, când România a luat decizia de a trimite Ucrainei și un sistem de apărare antiaeriană Patriot
Astfel, printre mizele României la summitul de la Washington se regăsesc reconfirmarea solidității relației transatlantice, reconfirmarea importanței strategice a Mării Negre pentru securitatea euroatlantică și încurajarea dezvoltării unei abordări mai structurate cu privire la această regiune. Pornind de la consecințele pe termen lung ale agresiunii ruse asupra securității euroatlantice și a arhitecturii de securitate europene, România va evidenția importanța acțiunii aliate pentru contracararea impactului negativ al acestor consecințe și salvgardarea democrațiilor.
O temă centrală a mizelor României este constituită de asigurarea apărării înaintate pe flancul estic, în toate domeniile, de o manieră coerentă și unitară, respectiv consolidarea prezenței aliate în România.
Pentru asigurarea apărării înaintate pe flancul estic, România susține o nouă abordare a NATO față de Rusia care să vizeze măsuri de îngrădire și constrângere a comportamentului agresiv al Kremlinului,
De asemenea, Bucureștiul va susține și adoptarea pachetului consistent de sprijin pentru Ucraina, politic și practic (inclusiv o Misiune NATO în sprijinul Kievului), care să ofere o perspectivă euroatlantică cât mai clară acestui stat, inclusiv susținerea mecanismului financiar propus de secretarul general al NATO.
Între mizele României se regăsesc și necesitatea menținerii unui angajament ferm al NATO față de partenerii cei mai vulnerabili, în special Republica Moldova, care trebuie abordată dintr-o perspectivă securitară unitară cu Ucraina și consolidarea dialogului politic și a cooperării practice NATO cu partenerii cu viziuni similare din regiunea Indo-Pacific.
Summitul din capitala SUA are și o simbolistică politică aparte. Este primul summit pe care Washington-ul îl găzduiește după 25 ani. La 24 aprilie 1999, sub bagheta unui alt președinte democrat, Bill Clinton, liderii NATO se întruneau pentru summitul aniversar de 50 ani de la înființarea Alianței și adoptau un nou Concept Strategic care statua că “se conturează o nouă Europă mai integrată și se dezvoltă o structură de securitate euro-atlantică în care NATO joacă un rol central”. Summitul de la Washington din 1999 era primul summit al Alianței Nord-Atlantice după prima extindere a NATO către Est, la 12 martie 1999 fiind cooptate în Alianță Polonia, Cehia și Ungaria.
Summitul aliat din capitala SUA va pendula între un test de rezistență pentru democratul Joe Biden, slăbit și lipsit de vigoare la prima dezbatere prezidențială cu rivalul republican Donald Trump, și elefantul din încăpere, și anume o posibilă revenire a lui Donald Trump la Casa Albă după alegerile prezidențiale din noiembrie, cu aliații europeni temându-se că un nou mandat al republicanului ar paraliza NATO și ajutorul pentru Ucraina.
Va fi ultimul summit prezidat de către longevivul Jens Stoltenberg, al doilea cel mai longeviv secretar general aliat, care își va încheia cei zece ani de mandat la începutul lunii octombrie, urmând a fi înlocuit de fostul premier olandez Mark Rutte. Astfel, după 14 ani, Țările de Jos vor fi reprezentate de un nou prim-ministru, Dick Schoof, în vreme ce Marea Britanie va fi reprezentată pentru prima dată, după un deceniu și jumătate, de un prim-ministru laburist, aceasta urmând a fi prima călătorie internațională a noul lider de pe Downing Street 10, Keir Starmer. Și în ceea ce privește România va fi un moment aparte, summitul de la Washington reprezentând cel de-al 9-lea și ultimul astfel de eveniment politic euro-atlantic pentru președintele Klaus Iohannis, înainte de a-și încheia mandatul prezidențial. Greutatea simbolisticii politice apasă însă pe umerii președintelui american Joe Biden, elefantul din încăperea summitului întrezărindu-se a fi posibilitatea unui al doilea mandat lui Donald Trump la Casa Albă. Summitul NATO va reprezenta și prima interacțiune dintre liderii aliați și premierul maghiar Viktor Orban, care a sfidat Uniunea Europeană și partenerii cu vizita sa la Moscova pentru a discuta o cale spre pace cu președintele rus Vladimir Putin. De altfel, Viktor Orban era prim-ministru al Ungariei și la summitul NATO de la Washington din aprilie 1999.
NATO a împlinit 75 de ani de la înființare pe 4 aprilie, iar momentul a fost marcat la Bruxelles în cadrul unei reuniuni a miniștrilor de externe din NATO unde a fost expus, pentru prima dată în Europa, tratatul fondator în versiunea sa originală. Acum șapte decenii și jumătate, la 4 aprilie 1949, 12 state din Europa Occidentală și America Nord înființau alianța politico-militară prin semnarea, la Washington, a Tratatului Atlanticului de Nord. Cele 12 state fondatoare sunt: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda și SUA. Au urmat valuri succesive de aderare în 1952 (Grecia și Turcia), în 1955 (Germania Federală), în 1982 (Spania), în 1999 (Cehia, Polonia, Ungaria), în 2004 (cel mai mare val de aderare care a cuprins Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia), în 2009 (Albania și Croația), în 2017 (Muntenegru), în 2020 (Macedonia de Nord), în 2023 (Finlanda) și în 2024 (Suedia).
În 1949, Alianța s-a format din state independente, interesate în menținerea păcii și apărarea propriei independențe prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să răspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre în baza articolului 5 din Tratat privind apărarea colectivă, bazat pe principiul “un atac împotriva unuia dintre aliați este un atac împotriva tuturor”.
