Premiul Nobel pentru științe economice a fost câștigat în acest an de Robert E. Hall și Michael Woodford pentru „fundamentele microeconomice ale stabilizării macroeconomice”.
Pe baza acestor modele, măsurile de politică fiscală și monetară adoptate la momentul oportun pot reduce fluctuațiile economice, arată Academia Regală Suedeză de Științe din Stockholm în motivarea sa.
Economia se caracterizează prin alternanța între perioade de recesiune și de creștere. Încă de când economistul John Maynard Keynes și-a lansat teoriile în urmă cu aproape un secol, politica de stabilizare a jucat un rol important în gestionarea acestor fluctuații. În perioadele de recesiune, economia este stimulată prin reducerea ratelor dobânzilor și creșterea deficitului bugetar, în timp ce, pentru a încetini o economie în plină expansiune, ar trebui adoptate măsuri contrare.
Cu toate acestea, în timpul crizelor petroliere din anii 1970, părea că modelele keynesiene care stabilesc când și cum ar trebui implementate măsurile nu mai funcționau.
Acestea nu au redus șomajul, ci au dus, dimpotrivă, la o inflație necontrolată. Occidentul a traversat un deceniu marcat de creștere economică redusă, șomaj ridicat și inflație ridicată.
Mulți oameni au considerat că politica de stabilizare a făcut mai mult rău decât bine și că ar trebui abandonată.
Robert E. Hall și Michael Woodford primesc premiul din acest an pentru științe economice pentru că au demonstrat cum pot fi reconstruite modelele economice pentru a revitaliza politica de stabilizare, arată Comitetul Nobel pentru științe economice în comunicat.
„În loc să-și bazeze modelele pe legături statistice între variabile macroeconomice, precum inflația, producția și consumul, aceștia au ales să le construiască pe o bază microeconomică. Aceasta presupune o înțelegere a modului în care ansamblul gospodăriilor individuale și al întreprinderilor influențează economia prin acțiunile lor”, argumentează Academia Regală Suedeză de Științe din Stockholm.
O componentă centrală a acestor modele este faptul că gospodăriile și întreprinderile adoptă o perspectivă orientată spre viitor atunci când iau decizii privind economiile sau prețurile produselor. Atunci când guvernele și băncile centrale își comunică planurile de politică economică, ele pot influența această viziune asupra viitorului și pot orienta economia în direcția corectă. De la introducerea lor, noile modele s-au dovedit extrem de utile în gestionarea recesiunilor economice cu care ne-am confruntat.
„Lucrările laureaților ne-au oferit o bază teoretică solidă pentru modelele utilizate în prezent de băncile centrale și guvernele din întreaga lume. Datorită acestora, suntem mai bine pregătiți să facem față șocurilor economice, precum crizele energetice sau schimbările bruște ale nivelului de consum al gospodăriilor”, a afirmat John Hassler, președintele Comitetului pentru Premiul Nobel pentru științe economice.
