Comisia Europeană constată, în Raportul din 2026 privind statul de drept, că România nu a înregistrat progrese în consolidarea garanțiilor privind independența procurorilor de rang înalt, investigarea infracțiunilor de corupție din sistemul judiciar și acreditarea instituțiilor naționale pentru drepturile omului. Executivul european semnalează, de asemenea, probleme persistente privind independența percepută a justiției, prescrierea dosarelor de corupție, transparența privind proprietarii instituțiilor media, finanțarea presei de către partide și autorități, accesul la informații și consultările publice.
Potrivit capitolului dedicat României, publicat vineri, legile justiției adoptate în 2022 au continuat să fie aplicate și au contribuit la îmbunătățirea cadrului legislativ privind independența și funcționarea sistemului judiciar. Cu toate acestea, evaluarea modului în care sunt puse în practică a fost suspendată după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a blocat, în martie 2026, decizia prin care premierul înființase Comitetul pentru analiza și revizuirea legilor justiției.
În aceste condiții, Comisia recomandă României să reia evaluarea aplicării legilor justiției, prin consultarea strânsă a actorilor relevanți, inclusiv în ceea ce privește măsurile necesare pentru îmbunătățirea eficienței și guvernanței sistemului judiciar.
Suspendarea activității comitetului a afectat și demersurile privind consolidarea garanțiilor pentru independența procurorilor de rang înalt și organizarea și funcționarea poliției judiciare. Activitatea legislativă în acest domeniu a fost oprită în așteptarea concluziilor comitetului, astfel încât Comisia constată că România nu a înregistrat progrese în îndeplinirea recomandării formulate anul trecut.
Necesitatea unei evaluări a legilor justiției este susținută și de problemele semnalate de unii magistrați cu privire la funcționarea sistemului. Printre acestea se numără numărul ridicat al delegărilor în funcții de conducere, retragerea unor dosare de la judecători, uneori fără acordul lor, detașările, procedurile de numire și promovare în funcții de rang înalt și componența Consiliului Superior al Magistraturii.
Amploarea delegărilor este ilustrată de datele valabile la începutul anului 2026, când 430 dintre cele 657 de funcții de conducere din instanțe, respectiv 65,44%, erau ocupate prin această procedură. Asociații ale magistraților și organizații ale societății civile au avertizat că practica poate afecta independența justiției.
În acest context, raportul consemnează și o deteriorare a percepției asupra independenței sistemului judiciar. În 2026, 41% dintre cetățeni și 43% dintre companii au apreciat independența instanțelor și a judecătorilor drept „destul de bună” sau „foarte bună”. În cazul companiilor, procentul a scăzut de la 51% în 2025.
Evoluțiile privind eficiența instanțelor sunt însă mai favorabile. Durata estimată pentru soluționarea cauzelor civile, comerciale, administrative și de altă natură a scăzut de la 228 de zile în 2023 la 180 de zile în 2024, iar rata de soluționare a crescut de la 87% la 99%. România rămâne totuși statul membru cu cel mai mare număr de cauze civile și comerciale litigioase nou înregistrate.
În ceea ce privește combaterea corupției, Comisia arată că rezultatele privind urmărirea penală a cazurilor de corupție mică și la nivel înalt s-au menținut la un nivel similar celui din anul precedent. În 2025, instanțele au pronunțat 289 de condamnări definitive în dosarele trimise în judecată de Direcția Națională Anticorupție, comparativ cu 391 în 2024.
Menținerea activității parchetelor este însă contrabalansată de continuarea închiderii unor dosare de corupție și a anulării unor condamnări de către instanțele inferioare, inclusiv în cazuri de corupție la nivel înalt, în urma deciziilor Înaltei Curți privind termenele de prescripție.
Potrivit Comisiei, aceste hotărâri accentuează „riscul sistemic” ca o serie de infracțiuni să rămână nepedepsite și afectează percepția publicului asupra capacității justiției de a combate eficient corupția. Parchetul European a avertizat, la rândul său, că deciziile ar putea afecta investigarea infracțiunilor care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii Europene.
Dincolo de efectele deciziilor privind prescripția, Comisia constată că România nu a înregistrat progrese nici în investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor de corupție comise în sistemul judiciar. Procurorii delegați de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte au întocmit două rechizitorii în 2025, în timp ce procurorii delegați la parchetele de pe lângă curțile de apel nu au emis niciunul.
Printre dificultățile identificate se numără numărul insuficient de polițiști detașați și lipsa experienței acestora în investigarea cazurilor de corupție, precum și problemele întâmpinate în ocuparea posturilor vacante. În acest context, comitetul guvernamental a recomandat inclusiv restabilirea competenței DNA de investigare a faptelor de corupție comise de magistrați.
Raportul consemnează, în schimb, unele progrese în privința declarațiilor de avere, după ce Agenția Națională de Integritate (ANI) a propus o revizuire amplă a legislației. Proiectul aflat în discuție nu reglementează însă declararea averilor soților și copiilor, după ce dispozițiile anterioare au fost declarate neconstituționale.
O evoluție pozitivă este înregistrată și în privința activităților de lobby din Parlament, domeniu în care România a pus integral în aplicare recomandarea Comisiei. O lege adoptată în noiembrie 2025 obligă deputații și senatorii să înregistreze întâlnirile cu terți referitoare la inițiative legislative și să publice informații despre participanți, locul și scopul discuțiilor.
Deficiențele identificate de Comisie nu se limitează însă la sistemul judiciar și la combaterea corupției, ci vizează și libertatea și pluralismul mass-media. În acest domeniu, România a înregistrat progrese limitate în consolidarea independenței conducerii și a independenței editoriale a serviciilor publice de presă. Guvernul a înființat un grup de lucru interinstituțional pentru evaluarea legislației, dar nu a prezentat încă un proiect de reformă.
Problemele se extind și asupra transparenței privind proprietarii instituțiilor media, domeniu în care raportul nu identifică evoluții. Pentru numeroase instituții de presă, informațiile privind proprietarii pot fi găsite numai în baza de date cu plată a Registrului Comerțului, care nu permite nici efectuarea cu ușurință a unor căutări. CNA publică în continuare structura acționariatului societăților care dețin licențe audiovizuale.
Potrivit Monitorului pluralismului mass-media din 2026, accesul publicului la informațiile despre proprietarii instituțiilor media din România prezintă un risc foarte ridicat, evaluat la 85%. Actorii din domeniu au semnalat, de asemenea, lipsa unor cerințe legale pentru evaluarea concentrărilor de pe piața media care pot afecta pluralismul și independența editorială.
La aceste probleme se adaugă modul în care partidele politice și autoritățile publice finanțează presa. Partidele au cheltuit în 2025 peste 22,2 milioane de euro, reprezentând jumătate din subvențiile publice primite, pentru presă și publicitate.
Raportul menționează, în acest context, continuarea practicii prin care declarațiile politicienilor sunt prezentate sub forma unor interviuri și dezbateri cu aparență editorială, deși sunt plătite. Noul Cod de reglementare a conținutului audiovizual a contribuit la o marcare mai bună a acestor materiale și la reducerea practicii pe principalele posturi de televiziune, fără ca problemele să dispară complet.
În cazul publicității finanțate de stat, actorii din domeniu au semnalat că autoritățile continuă să aloce fonduri instituțiilor media fără organizarea unor licitații și în lipsa unui mecanism general de supraveghere a acestor cheltuieli.
Un alt obstacol pentru activitatea presei îl reprezintă dificultățile în obținerea informațiilor de interes public. Jurnaliștii și organizațiile societății civile susțin că autoritățile nu respectă întotdeauna dreptul de acces la informații, iar contestarea în instanță a refuzurilor presupune proceduri îndelungate. Totodată, excepțiile referitoare la informațiile clasificate sau la secretul comercial sunt considerate excesiv utilizate.
Problemele privind libertatea presei sunt accentuate de noi amenințări și acte de hărțuire împotriva jurnaliștilor. De la publicarea raportului precedent, Platforma Consiliului Europei pentru siguranța jurnaliștilor a emis trei noi alerte privind România, referitoare la o campanie de denigrare și amenințări cu moartea, procese pentru defăimare și un proiect de lege care ar obliga organizațiile neguvernamentale, inclusiv instituțiile media, să publice identitatea donatorilor.
În prezent sunt active și patru procese strategice împotriva participării publice, cunoscute drept SLAPP, care vizează reprezentanți ai presei. În total, în România au fost documentate peste 40 de acțiuni civile și opt dosare penale cu caracteristici de tip SLAPP, inclusiv împotriva activiștilor și organizațiilor societății civile.
Pentru combaterea acestui fenomen, România pregătește o lege care transpune Directiva europeană anti-SLAPP și care va acoperi atât cazurile transfrontaliere, cât și pe cele interne. Proiectul a fost aprobat de Guvern în februarie 2026, adoptat de Camera Deputaților în aprilie și transmis Senatului.
Deficiențele evidențiate în raport vizează și modul în care este adoptată legislația. Comisia constată unele progrese suplimentare în reducerea utilizării ordonanțelor de urgență și în organizarea consultărilor publice. În 2025 au fost adoptate 93 de ordonanțe de urgență, reprezentând 25,5% din legislația primară, comparativ cu 29,3% în anul precedent.
Reducerea ponderii acestor acte nu a eliminat însă problemele legate de justificarea urgenței. Consiliul Consultativ pentru Evaluarea Impactului Actelor Normative a analizat 34 de ordonanțe cu efecte asupra societății și mediului de afaceri și a constatat, în 26 de cazuri, că alegerea acestui instrument legislativ nu fusese justificată suficient.
Influența Guvernului asupra procesului legislativ rămâne, de altfel, semnificativă. Dintre cele 248 de legi adoptate în 2025, 124 au fost ordonanțe simple sau de urgență aprobate ulterior de Parlament. Astfel, jumătate din legislația primară a provenit de la Executiv și a fost adoptată prin proceduri rapide, fără dezbatere parlamentară și cu o consultare publică limitată sau inexistentă.
În pofida îmbunătățirilor aduse platformei e-Consultare, reprezentanții companiilor și ai societății civile consideră în continuare că dezbaterile publice sunt adesea organizate prea târziu, după ce opțiunile politice au fost deja stabilite, au termene foarte scurte și țin prea puțin cont de observațiile primite.
În aceste condiții, lipsa de predictibilitate legislativă, alimentată de modificările frecvente ale legilor și de numărul ridicat de proiecte rămase în Parlament, continuă să reprezinte una dintre principalele preocupări ale companiilor și organizațiilor societății civile.
O altă restanță privește acreditarea instituțiilor naționale pentru drepturile omului, domeniu în care Comisia constată că nu au fost înregistrate progrese. Procesul este suspendat în continuare, iar autoritățile nu au rezolvat problemele de conformitate cu Principiile de la Paris identificate în cazul celor două instituții propuse de România.
Raportul semnalează, totodată, restrângerea spațiului civic, pe fondul intensificării presiunilor politice, administrative și instituționale asupra organizațiilor societății civile. Acestea reclamă obstacole în participarea la elaborarea politicilor publice, controale administrative excesive, presiuni politice și reputaționale și atacuri publice care descurajează implicarea civică.
În urma evaluării, Comisia Europeană formulează șase recomandări principale pentru România: continuarea evaluării legilor justiției; consolidarea independenței procurorilor de rang înalt și a poliției judiciare; asigurarea investigării eficiente a infracțiunilor din sistemul judiciar; finalizarea reformei declarațiilor de avere; reducerea utilizării ordonanțelor de urgență și îmbunătățirea consultărilor publice; precum și continuarea acreditării instituțiilor naționale pentru drepturile omului.
