Membrii europeni ai NATO au devenit și mai dependenți de armele americane, potrivit unui raport al Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI) publicat luni, informează Politico Europe.
Importurile europene de arme au crescut considerabil în perioada 2020-2024 comparativ cu 2015-2019. În timp ce Statele Unite au furnizat 52% din echipamentele militare ale membrilor europeni ai NATO între 2015 și 2019, ponderea a crescut la 64% între 2020-2024.
Potrivit raportului SIPRI, ceilalți vânzători principali de arme pentru țările europene membre NATO sunt Franța, Coreea de Sud, Germania și Israel.
În perioada 2020-2024, Ucraina a devenit cel mai mare importator de arme din lume – majoritatea armelor provenind din SUA, Germania și Polonia.
Europenii iau măsuri pentru a-și stimula propriile industrii, a declarat Pieter Wezeman, cercetător principal la SIPRI, ”însă relația transatlantică de aprovizionare cu arme are rădăcini adânci. Importurile din SUA au crescut, iar statele europene membre NATO au aproape 500 de avioane de luptă și multe alte arme încă comandate din SUA”.
Raportul vine în contextul în care țările europene se reînarmează masiv, pe fondul îngrijorărilor că administrația președintelui Donald Trump se apropie de Rusia și că garanțiile de securitate oferite de America Europei timp de decenii nu mai sunt fiabile.
Acest lucru a dus la apeluri în țările europene de a limita dependența de armele americane – de exemplu, economiștii germani au avertizat recent împotriva cumpărării avioanelor de luptă americane F-35.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, anunța la începutul acestei luni un plan de reînarmare a Europei axat pe cinci piloni: eliberarea utilizării fondurilor publice pentru apărare la nivel național prin exceptarea cheltuielilor destinate apărării de la calcularea deficitului, crearea unui nou instrument care va furniza 150 de miliarde de euro sub formă de împrumuturi pentru investiții în apărare, utilizarea bugetului UE, mobilizarea capitalului privat prin accelerarea Uniunii Piețelor de Capital și prin Banca Europeană de Investiții.
